Nicușor Dan, criza politică și de ce România nu e Danemarca

Cine e în cărți pentru șefia guvernului? Președintele Nicușor Dan i-a chemat din nou la Cotroceni pe liderii partidelor parlamentare pentru noi negocieri, dar pare să nu se grăbească.

Nicușor Dan i-a chemat din nou la Cotroceni pe liderii partidelor parlamentare pentru noi negocieri

PSD și PNL au venit fiecare cu câte o propunere de prim-ministru: Sorin Grindeanu, liderul social-democraților și Siegfried Mureșan, eurodeputat liberal. Președintele Nicușor Dan ar vrea însă înainte de votul în parlament să fie sigur că viitorul guvern are o majoritate suficientă pentru a trece fără voturile AUR. Acum trei săptămâni, însă, președintele l-a propus ca premier pe liberalul Adrian Veștea, șef al Consiliului Județean Brașov, împotriva PNL și necondiționat. Mai mult chiar, Nicușor Dan nu a avut nimic împotriva negocierilor pe care Veștea le-a avut la sediul AUR.

Nicușor Dan: o ecuație cu Nazare premier? Cine îl susține

În zilele dinaintea negocierilor de azi, surse politice au lăsat să se înțeleagă că preferatul președintelui pentru funcția de premier ar fi Alexandru Nazare, 46 de ani, ministru interimar al Finanțelor în Guvernul Bolojan. Cu toate că Nazare pare să fie un personaj unificator agreat atât de PSD cât și de PNL există totuși piedici, prima dintre ele ar fi că nu a fost propus de partidul din care face parte. Altminteri, are o relație decentă cu Ilie Bolojan, iar Sorin Grindeanu îl consideră „un ministru de Finanțe bun”. Aritmetic, un cabinet PSD-PNL-UDMR ar trece peste pragul de 233. Totuși, PSD nu mai vrea să accepte USR în guvern, iar PNL nu mai vrea un guvern cu PSD. Pot fi folosiți din nou liberalii dizidenți ca masă de manevră + parlamentari plecați din diferite partide populisto-extremiste și chiar POT, care se arătaseră gata să voteze pentru un cabinet Veștea. Dar o nouă variantă de strânsură, exersată deja de Veștea, e riscantă, pentru că în cazul unui nou eșec s-ar impune anticipatele. Deja 33% vor alegeri înainte de termen, în vreme ce 11% preferă o întoarcere la patrulaterul democrat (PSD, PNL, USR, UDMR), 11% un guvern tehnocrat (Agenția de Rating Politic, iulie 2026)

România: o criză ca în Danemarca?

Președintele a spus că la Ankara ceilalți lideri l-au întrebat despre criza politică de la București „nu cu îngrijorare”, ci din „curiozitate”, fiindcă, din punctul de vedere al președintelui, România nu ar fi „un caz singular în Europa” devreme ce „spectrul politic în țările europene este tot mai divizat” și danezilor, care au 12 partide în parlament, „le-a luat două luni să facă o coaliție”. Președintele crede că „suntem în trend”, doar că România e mai mult ca Bulgaria. Danemarca e total diferită: (1) e o țară în care sistemul  funcționează bine chiar cu un guvern interimar; (2) populația are încredere mare în instituțiile statului, cel mai recent sondaj arată că aproape 75% dintre danezi au încredere în sistemul judecătoresc, iar circa 70% în poliție, 80% sunt mulțumiți de felul în care funcționează sistemul medical și cel educațional, jumătate din populație are încredere în parlament, iar 44% în guvern (OECD, iunie 2026 cu date culese în 2025); (3) Regele Danemarcei nu a tras de timp, nu a vrut să facă jocuri și a numit-o pe prim-ministra în funcție Mette Frederiksen să conducă negocierile de formare a noului guvern, deși social-democrații pe care-i reprezintă au luat la alegerile recente doar 38% din cele 179 de mandate totale. De altfel întreg blocul de stânga, format din 5 partide, are 84 de locuri, în vreme ce dreapta și extrema dreaptă au 77. Niciuna dintre cele două părți nu are deci majoritate. Între Stânga și Dreapta arbitrează Liberalii, care au 14 mandate și nu mai vor în coaliție cu social-democrații; (4) potrivit Constituției, guvernul e legitim și dacă NU există o majoritate contra; nu-i trebuie 90 de voturi „pentru”; (5) extrema dreaptă e integrată în logica parlamentară, fără niciun fel de cordon sanitar; (6) în Danemarca, guvernele minoritare reprezintă norma, nu excepția. Criza din România seamănă însă mai mult cu cea din Bulgaria anilor trecuți.

România ca Bulgaria?

De ce criza din Bulgaria, care a avut 8 guverne în patru ani (2021-2025), seamănă cu cea din România? (i) pentru că în ambele ecuații ar fi vorba despre un parlament fragmentat cu partide tradiționale devenite necredibile, incapabile să formeze majorități. (ii) apoi, și Bulgaria a încercat guvernul rotativ  format din rivalii GERB și PP-DB (Continuăm Schimbarea - Bulgaria Democrată), care a căzut din cauza neîncrederii reciproce, o situație similară cu relația dintre PSD și PNL; (iii) încrederea în instituțiile statului e scăzută, de pildă doar 41% dintre bulgari și 48% dintre români sunt mulțumiți de sistemul de sănătate (Health Report, 2025), încrederea bulgarilor în parlament e de 13%, în partide de 10%, în poliție de 25% (OECD, iunie 2026, cu date culese în 2025).  România stă ceva mai bine, încrederea în parlament este de 25%, iar în partide de 18%, iar capacitatea guvernului de a proteja viețile oamenilor in caz de urgență este cotată la 36% față de 51% media europeană (OECD, iunie 2026, cu date culese în 2025).

Votul constructiv sau Lecția de la Weimar

Articolul 67 din Constituția Germaniei (1949) definește votul constructiv:  Bundestagul  (camera inferioară a parlamentului) îi poate retrage încrederea unui cancelar doar alegând simultan, cu majoritatea membrilor săi, un succesor. Cele două acte — demiterea și numirea — sunt inseparabile. Altfel spus, o coaliție nu poate răsturna guvernul doar pe baza unui sentiment, să zicem, de ură, fiindcă aceeași coaliție trebuie să fie de acord și cu un nou guvern. Mecanismul a fost folosit doar de câteva ori, descurajând răsturnările iresponsabile ca în cazul recent de la București. Germania a învățat din eșecul Constituției de la Weimar (1919) care îi dădea voie parlamentului să dea jos un cancelar printr-o moțiune de neîncredere fără niciun acord asupra succesorului. Cele două extreme din legislativul de atunci, naziștii și comuniștii, nu aveau nimic în comun, dar se puteau alia pentru a răsturna un guvern, fără să aibă capacitatea de a forma un nou cabinet. Totul a culminat cu o serie de guverne prăbușite, o democrație nefuncțională și cu venirea lui Adolf Hitler la putere în 1933.

Nicușor Dan poate învăța la rândul lui din greșelile perioadei interbelice autohtone, pentru a nu le repeta. Deocamdată, președintele a preferat să fie în afara Constituției, au spus-o diferiți juriști, dar și Traian Băsescu, cu argumentul că a refuzat desemnarea unui premier dintre cei propuși de partide, forțând în același timp falia din interiorul PNL.

Sabina Fati - DW