Nevoia de luciditate şi stabilitate
0Odată cu agresiunea rusească împotriva Ucrainei şi cu anexarea Crimeei, cancelariile occidentale au înţeles că influenţa şi strategiile lor în Est ar trebui să fie mai clare, şi mai ales să aibă o finalitate, pentru a oferi un orizont tangibil popoarelor care se zbat să iasă din mâzga postsovietică.
Aşa încât, sub presiunea ofensivei ruseşti, Parteneriatul Estic a început să se reconfigureze într-o „anticameră“ a aderării fostelor state sovietice la Uniunea Europeană.
Pe fundalul sporirii pericolelor la adresa securităţii sale naţionale, Republica Moldova a primit un semnal important de la Bruxelles cu privire la disponibilitatea Uniunii Europene de a devansa semnarea Acordului de Asociere pentru luna iunie sau chiar aprilie curent, aşa cum a declarat, aflată în vizită la Chişinău, influentul europarlamentar român Monica Macovei. Această precipitare a funcţionarilor europeni, susţinuţi de americani, reflectă încercarea Occidentului de a smulge tot ce se mai poate salva din ghearele imperialismului rusesc revanşard. Dacă n-am sta sub spectrul unei invazii militare a Moscovei, faptul că suntem pe cale să profităm de o conjunctură geopolitică nu poate decât să ne bucure, însă şansele noastre depind în chip esenţial de conduita clasei politice şi de dorinţa societăţii moldoveneşti de a se desprinde de lumea eurasiatică.
Or, când vorbim de aspiraţii populare, lucrurile nu sunt nici pe departe tranşate. Moldova este un stat divizat din punctul de vedere al opţiunilor politice. Problemele economice complică dilemele identitare nerezolvate, iar alternativa la actuala guvernare o reprezintă un partid comunist nereformat, care va bloca parcursul european al Moldovei doar pentru a fi pe placul Rusiei.
Nici autorităţile nu sunt pregătite să facă faţă. Conflictul ruso-ucrainean ne surprinde fără un ministru al Apărării şi cu un serviciu secret incomplet la nivelul conducerii. După cum se comportă agenţii de influenţă ai Rusiei în Moldova, deghizaţi în lideri de partide, ONG-işti şi şefi de autonomii teritoriale, se vede cât de timorat şi neprofesionist acţionează structurile abilitate cu siguranţa naţională. E bizar să ne agăţăm de promisiunea Rusiei că nu va anexa Transnistria, sperând că n-o să păţim nimic, şi să nu mişcăm un deget pentru a astupa breşele din sistemul nostru de apărare.
În acest context de maximă vulnerabilitate internă, a venit propunerea Partidului Liberal şi a Partidului Liberal Reformator de ieşire a Moldovei din CSI. Iniţiativa sună bine electoral pentru cele două formaţiuni. Nimeni nu pune la îndoială faptul că procesul nostru de integrare europeană va deveni de la un punct încolo incompatibil cu aflarea Moldovei în CSI, dar cred că acest moment trebuie pregătit cu multă grijă. Să nu confundăm prudenţa cu laşitatea, nevoia de a chibzui atent consecinţele imediate ale unui asemenea gest cu spiritul defetist.
Moldova are de parcurs, consecvent, toate etapele de până la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. E vorba de câteva săptămâni, decisive, când nu avem dreptul la greşeală, când cuvântul de ordine se cuvine să fie luciditatea şi moderaţia. E prea multă tensiune în proximitatea noastră pentru a mai adăuga pretexte adversarilor integrării europene, motive de inflamare a spiritelor în societate şi o sursă de destabilizare în interiorul coaliţiei de guvernământ, acolo unde propunerea PL şi PLR nu se bucură de suficient sprijin.
Sigur că o dezbatere serioasă, o analiză comparativă între prezenţa Moldovei în CSI şi asocierea la Uniunea Europeană nu poate fi decât benefică. Dacă vom trece de la sloganul politic la argumentul bazat pe cifre, informaţii precise şi demonstraţii concludente, ne va fi mult mai uşor să creăm acel curent de opinie publică necesar adoptării unor decizii cruciale.
Se încarcă comentariile...
