Negocieri intense la Bruxelles și tăcere completă la București. Ce miză riscăm să pierdem?

Desigur, mesajul politicos și atât de corect politic cu care ne-a obișnuit, va fi prezentat românilor doar după ce la masa decidenților s-a ajuns la o decizie finală pe care, copii cuminți cum ne știm, o vom pune conștiincios în aplicare.

Dar dincolo de asta, ce se întâmplă cu adevărat în spatele cortinelor care acoperă discuțiile înfierbântate și dezacordurile de la acest Summit?

Interesant de văzut deoarece, din câteva motive, reuniunile din aceste zile din capitala europeană nu seamănă întru totul cu tocmelile obișnuite, adevărat din ce în ce mai acide în ultima vreme odată cu problemele Ucrainei asediată de ruși și cedând pe diferite fronturi, în ciuda unui aport fără precedent al europenilor pe plan financiar și militar. Dar se mai adaugă câteva elemente.

În primul rând, va trebui lămurit scandalul făcut, destul de vocal și disperat de italieni, chiar isterizați că nu au fost convocați la o cină de taină care a reunit echipele de negociatori din șase state din UE, ignorând Italia. Greu de crezut că italienii vor avea de partea lor atâtea state membre în cât să blocheze decizia deja sugerată pentru nominalizare celor patru viitori titulari ai celor patru funcții cheie din UE. Cel mult, în cazul în care scandalul va fi prea mare, șefii de state și guverne prezenți la Bruxelles ar putea cere un timp de gândire, dar asta ar însemna o fragilizare din start a ceea ce se dorește a fi viitorul al doilea mandat al doamnei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene. 

Există două scenarii discutate acum ca cele mai credibile. Primul spune că s-ar putea decide o amânare a deciziei asupra celor 4 nominalizări în dorința de a aștepta rezultatele anticipatelor din Franța și a se acționa atunci în prezența sau absența unei presiuni a extremei-dreapta. Al doilea scenariu spune că, tocmai din motivele invocate mai sus, presiunea este să se ia rapid o decizie atâta timp cât mai există un status quo care să convină establishment-ului european deocamdată majoritar.

Dacă așa se va întâmpla, atunci doamna von der Leyen își va formaliza în relativă liniște, în așteptarea votului din PE, echipa de comisari pe care, de acum, are libertatea totală de a-i alege în așteptarea audierilor din PE din luna noiembrie. Asta, repet, după ce Parlamentul European care se va reuni la Strasbourg între 16-19 iulie în noua formulă decisă de alegerile europarlamentare va discuta și, foarte probabil, va confirma nominalizarea actualei șefe a Comisiei Europene.

Dar bătălia pentru posturile de comisar european este deschisă, propunerile naționale fiind trimise la Bruxelles sub semnătura Primului Ministru al fiecăruia dintre cele 28 de State Membre, devenind, din acel moment obiectul unor foarte intense bătălii de lobby al organizațiilor naționale și, oficial, al susținerii totale din partea Ministerului de externe al statului în cauză.

Aici sunt două elemente circumstanțiale noi. Până acum, cu puține excepții, candidații la funcția de comisar susținuți de puterea și credibilitatea grupului politic european din care făceau parte, ieșeau câștigători în audierile de trei ore din Parlamentul European. Și era previzibil deoarece grupurile respective dispuneau de majoritatea necesară și, astfel, se puteau decide susțineri reciproce de candidați. Restul forțelor politice minoritare nu mai contau.

De data asta, lucrurile par că se vor schimba tocmai datorită progresiei extremei-dreapta și voturile vor fi mai greu sau chiar foarte greu de grupat. Astfel încât va conta cu mult mai mult spectrul politic pe care-l reprezintă candidatul la postul de comisar dar și calitatea personajului, cartea de vizită cu care vine la audieri... Nu-i problemă, veți spune, vom găsi noi pe cineva.

Oare? Prim Ministru Ciucă va trebui să semneze nominalizarea din partea României, fie în urma unei decizii politice a coaliției la putere fie, așa cum ar fi normal, după o consultare cu Parlamentului ..dar asta în miezul unor certuri amarnice, cu insulte și nervi de vară, între partenerii de guvernare.

Mai e ceva și, dacă se poate, vă rog să urmăriți cu atenție acest aspect. La modul ideal, delegația națională de europarlamentari își susține candidatul ca gest de normalitate și, de ce nu, de respect față de personalitatea aleasă. Așa se va întâmpla oare și în cazul candidatului român, repet, oricare al fi el?

Sunt convins că este o perspectivă aproape imposibilă. Uitați-vă pe lista de europarlamentari români și cred că veți putea auzi, în avans, șirul de grosolănii, acuze, insulte, mârlănii și veți vedea chiar și spectacolul grețos al zbieretelor patriotice care vor însoți necesara șu degradanta ridicare de poale în cap. Am auzit că s-a rost ceva nume de personalități pentru ocuparea postului de comisar european care ar fi deja testate cu marile grupuri politice după ce-și va fi dat acordul președinta Comisiei. Poate. Dar cine va da garanția că ai noștri, acolo, nu vor începe același spectacol de circ ca în Parlamentul României?

Se fac acum liste? Desigur, se tot actualizează și unele chiar ar putea fi sugestive cum este cea interesantă la bursa pariurilor, cea publicată de Manuell Muller pe care o puteți accesa aici https://www.foederalist.eu/p/commission-2024.html 

Dacă vă interesează aceste burse ale pariuri, întotdeauna la modă la Bruxelles și nu numai, chiar dacă sunt de consultat cu titlu strict indicativ, vă promit că mai repet experiența citând alte surse.