Narendra Modi- primele 200 de zile
0
Câştigarea alegerilor (în India -n.r.) de către Narendra Modi în mai 2014 reprezintă un eveniment citibil din mai multe unghiuri şi prin mai multe chei. Chiar dacă cuvântul „schimbare” a tot fost vehiculat, drumul său spre funcţia executivă supremă din stat vorbeşte mai mult despre continuitate decât despre schimbare.[1]
Naţionalist ferm cu un trecut controversat şi guvernator al statului Gujarat timp de 12 ani (2002-2014), asupra lui Modi planează întrebarea cu privire la ce anume va continua. Va fi vorba despre combinaţia de indentitarism intolerant şi creştere economică din anii Atal Bihari Vajpaee (1998-2004)? Se vor relua clinciurile de la graniţa cu Pakistanul precum în intervalul 1999-2001? Se vor continua lucrurile începute în timpul guvernului Manmohan Singh dar tergiversate şi lăsate în suspensie? Deşi istoricul face bine când aşteaptă ca o domnie să se încheie pentru a putea emite verdictul final, în cazul de faţă, statura politica a noului locatar de pe Rashina Hill (reşedinţa guvernului) ca şi primele două sute de zile de mandat creionează liniile de forţă pentru viitorul apropiat.
Modinomicsul-pro şi contra
Cartea de vizită pe care şi-a avansat campania Modi a fost performanţa sa de doisprezece ani ca ministru-şef/guvernator al statului Gujarat. Pentru admiratorii săi, Modinomicsul înseamnă azimuturi clare în atingerea prosperităţii, securităţii şi statului de drept. Detractorii săi nu obosesc să repete naţionalismul virulent al noului premier şi celor din partidul care l-a propulsat. Masacrele de la Gujarat din 2002 în care mii de hinduşi şi musulmani şi-au pierdut vieţile în spirala violenţelor religioase nu s-au cicatrizat. Va fi Modinomicsul refrenul noului stilul al vieţii publice naţionale?!
Mai jos avem câteva consideraţii care ne pot fixa predicţiile.
Gujarat-ul: realitatea dintr-un mit
O ţară atât de mare şi de diversă precum India nu manifestă o dinamică uniformă, ceea ce a dat naştere unei substanţiale literaturi despre diferenţele dintre diferitele state. Printre poveştile de succes a fost şi aceea a Gujaratului. Încă din anii 1990, reformele liberale au părut să-i priască, întrucât creşterea economică anuală a fost de 4,8% faţă de ansamblul Indiei- 3,7%. Similar, în deceniul următor, când Modi ocupase fotoliul de guvernator, creşterea anuală se cifra la 6,9% faţă de 5,8% ansamblul naţiunii. Dincolo de cifre ceea ce s-a mai reuşit a fost: dezvoltarea infrastructurii şi obţinerea unui climat favorabil investiţiilor din exterior. De asemenea, dacă este să cităm site-ul de campanie al candidatului, s-a mai introdus „Guvernanţa într-o singură zi” (One-day governance).
Cum nimic nu este perfect şi niciunei politici publice nu îi reuşeşte totul, există şi critici care oferă propriile contrastatistici. Aşadar, conform acestora din urmă:
- Gujarat-ul a beneficiat de o rată de creştere economică cu mult înainte de venirea lui Modi, ceea ce atenuează din imaginea sa de om providenţial[2];
- Chiar şi în anii de boom economic, rata de creştere a fost mai mică decât cea din statele Tamil Nadu (8,6%) şi Bihar (15%);
- La indicii de dezvoltare socială Kerala se găseşte pe primul loc, în timp ce Gujaratul este abia pe locul 11;[3]
- La alte capitole precum reducerea gradului de sărăcie, al alfabetizării femeilor şi mortalităţii infantile, Gujaratul se află pe locurile: 14, 15, şi respectiv 17.[4] Surjit Bhalla consideră că la indicatori sociali el ocupă un loc mediu pe ţară; în timp ce profesorul Prabhat Patnaik de la Jawaharlal Nehru University crede că Modinomics-ul se bazează pe o abordare corporată fără incluziune, ceea ce favorizează pe bogaţi, dar lasă prea puţin fonduri pentru cei defavorizaţi.[5] Poate un răspuns intermediar este cel conform căruia Modinomics-ul preferă mai întâi acumularea de capital şi de abia după aceea distribuţia acestuia în masa socială, conform lui David Pilling de la Financial Times.[6]
Graficul de mai jos, preluat dintr-un articol al celor de la The Guardian oferă performanţele socio-economice ale celor mai importante state indiene:
Sursa: Maitreesh Gatak and Sanchari Roy, Modinomics: do Narendra Modi's economic claims add up?, The Guardian, 13 March 2014
De la promisiuni electorale..
Campania electorală a BJP-ului şi candidatului său a avut drept bază înfăptuirile mai sus menţionate dar a fost suplimentată de oratoria puternică condensată într-o serie de sloganuri vizibile. Astfel, cheia de boltă a subliniat „mai multă guvernare dar mai puţin guvernământ” (Less government, more governance!) întrucât nu e treaba guvernului să se ocupe de afaceri („Is not government’s business to do business”), refren cu iz reaganian. Celor două sloganuri li se adaugă Planul celor cinci T: talent, comerţ (trade), tehnologie, turism şi tradiţie.[7] Nu trebuie dedus de aici că avem doar un fundamentalist al pieţei, fostul guvernator având grijă să îmbine promisiunile de creştere şi privatizare cu altele de incluziune, precum continuarea şi îmbunătăţirea schemei de ajutor agricol, MNREGA. Într-o manifestaţie electorală din Varanasi, viitorul premier (pe atunci) a promis o schemă adiţională de stipendere a fermierilor. Suplimentar a fost anunţat un Fond de Stabilizare a Pieţei pentru a furniza antreprenorilor preţuri optime la produse, fie aceştia din mediul rural sau industrial. Printre promisiunile punctuale s-au numărat: curăţarea Gangelui, punerea pe şină a unor trenuri de mare viteză (speed trains), construirea a 100 de oraşe inteligente (smart cities) şi eliminarea banilor ilegali.
Intuim aici un model de guvernare pragmatic, inspirat de practică, ce îmbină etatismul cu pieţa, brevet deja testat cu succes în mai multe ţări asiatice: Japonia, Singapore, China lui Deng Xiaoping sau Coreea de Sud.
..La promisiuni îndeplinite
Intern
Noul executiv a depus jurământul pe 26 mai 2014. Încă din prima zi de mandat a creat o comisie formată din foşti judecători şi auditori pentru a da de urma banilor negri care sunt spălaţi sau ascunşi în off-shoruri. (ar fi vorba de suma de 2 trilioane de dolari).
Arun Jaitley, aliat de mulţi ani ai premierului a cumulat posturile de ministru al finanţelor şi apărării redactând un plan bugetar de 44 de pagini. Noul document propune să crească gradul de investiţii străine de la 26% la 49% în domeniile asigurărilor şi al apărării. Totodată sunt repetate promisiunile pentru infrastructură prezente şi în campanie. Jaitley marşează pe o creştere a bugetului cu 5% în 2015 şi 7-8 procente în următorii trei ani de zile.
O legea nepopulară care a rămas de la guvernarea trecută este aceea a taxei retrospective care impozitează tranzacţiile realizate în trecut. Ţinta ar fi mediul corporat. De curând gigantul britanic Vodafone a cumpărat Hutchison Whampoa pentru a crea Vodafone India. În aceste condiţii, sub legea taxei retrospective guvernul din New Delhi ar trebui să primească redevenţe de 2,5 miliarde dolari.
Un anunţ deosebit de important a avut loc de ziua naţională, pe 15 august şi vizează eliminarea Comisiei de Planificare, un vestigiu din epoca ante 1990.
Extern
Pe plan extern, energia lui Modi de a se familiariza cu mediul internaţional a punctat un calendar plin. Politica sa externă a fost inaugurată încă de la ceremonia de preluare a postului atunci când au fost invitaţi toţi şefii de state ai membrilor SAARC. Primele sale vizite ca şef al executivului indian au avut loc în capitalele vecine: Bhutan (16-17 iunie) şi Nepal (Kathmandu, 3-4 august şi 25-27 noiembrie). De menţionat vizitele sale în:
- Japonia. Apropierea faţă de arhipelagul nipon a generat o antantă între cele două naţiuni, mai ales în ultimii ani, odată cu venirea în fruntea guvernului nipon a lui Shinzo Abe, om de stat cu o pronunţată tentă naţionalistă. Disponibilitatatea mediului de afaceri de la Tokyo de a-şi face simţită simţită prezenţa în Asia de Sud şi Sud-Est ca şi aceea de a contrabalansa China oferă un numitor comun de durată. La finele lui 2013 familia imperială japoneză a vizitat India unde a fost întâmpinată de fostul premier Singh. La începutul lui 2014 ministrul nipon al apărării, Istonuri Onodera a petrecut patru zile în compania omologului său K.Antony, cei doi întreţinându-se pe marginea necesităţii extinderii parteneriatului strategic. India şi-a exprimat intenţia de a achiziţiona avioane de patrulă a coastelor de fabricaţie americană ShinMaywa US-2. Recitalul de şarm bilateral a atins maximul la începutul toamnei (30 august- 4 septembrie) prin vizita lui Modi. Recepţia vizibil călduroasă făcută de Abe a demonstrat rapprochementul şi a asigurat promisiunea unui fond de 35 miliarde de dolari ce urmează a fi viraţi de statul japonez în contul celui indian pentru investiţii de infrastructură.
- Statele Unite la finalul lunii septembrie şi începutul celei următoare. Pe 30 septembrie, în urma întrunirii cu preşedintele Obama cei doi au reafirmat valorile şi interesele împărtăşite ca precondiţie a adâncii parteneriatului lor global. Afirmaţia de Viziune pentru un Partneriat Strategic, după cum s-a numit documentul rezultat a fost parafat de mantra: Chalein Saath Saath- Mergem împreună înainte. Sub umbrela acestuia, Washingtonul şi New Delhi s-au angajat că vor adâncii cooperarea în ceea ce priveşte schimbările climaterice şi vor adopta o poziţie comună la Conferinţa ONU dedicată acestei teme de la Paris din 2015. Alte iniţiative includ: reînnoirea Acordului Cadru U.S.-India Defense Relationship semnat în 2005, parteneriate în combaterea terorismului, a epidemiilor gen Ebola, facilitării accesului cetăţenilor indieni săraci la tehnologia electronică (Digital India Initiative) şamd.
- China. Vizita preşedintelui chinez Xi Jinping în India pe 17 septembrie îşi află interpretarea în contextul mai larg al relaţiei amor-odio/ rivalitate-interdependenţă dintre aceşti doi giganţi ai secolului XXI. Vizita lui Xi mai oglindeşte antanta New Delhi-Tokyo, mai sus tratată. Xi a promis investiţii de 100 de milioane miliarde în următorii ani şi a încercat să-l convingă ţara vecină să contribuie la capitalul Băncii Asiatice pentru Investiţii în infrastructură (AIIB)-instituţie aflată pe şantier ce ar trebui să acţioneze ca o contrapondere la FMI. Strângerile de mână nu sunt de natură să şteargă cu buretele competiţia canalizată spre două proiecte paralale: în timp ce China visează la o Calea a Mătăsii Maritime care să lege ţărmurile Oceanului Indian şi să-i crească influenţă în ţări precum Sri Lanka, contraproiectul indian poartă numele de Mausam (vreme/ muson, lb.hindi) şi propune refacerea legăturilor dintre subcontinent şi punctele atractive din Oceanul Indian, atât din Asia cât şi din Africa de est.
- Anul se termină cu vizita preşedintelui Vladimir Putin la New începând cu 10 decembrie. Ca urmare a unui an greu înşurubat în jurul anexării peninsulei Crimeea şi a inflamării raporturilor cu NATO, Kremlinul caută să modifice sensul interdependenţelor economice tatonând partenerii din Asia, de la marii jucători la piese de importanţă strict regională: Pakistan, Bangladesh, Mongolia, Vietnam etc. Prezenţa liderului separatist al regiunii Crimeea, Serghei Aksyonov în delegaţia preşedintelui rus a fost de natură să intrige Casa Albă care a cerut informaţii suplimentare despre acest amănunt omologilor indieni. Neplăcerea cauzată de vizita lui Vladimir Putin s-a văzut în cuvintele lui Jane Psaki, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat care a exprimat că: „Nu este timpul potrivit pentru curtoazie cu Rusia.”( "It's not time for business as usual with Russia.") De cealaltă parte, raţionamentul vizitei de la Kremlin a fost citit şi ca o încercare de a linişti India cu privire la vânzarea către China a mai multor submarine clasa Amur şi eventual a convinge partenerul sud-asiatic să cumpere la rându-i astfel de piese. Chiar dacă anumite surse media au speculat răcirea axei Moscova-New Delhi, intensitatea cooperării bilaterale nu lasă loc de îndoieli viitorului parteneriatului ruso-indian. Deşi Rashina Hill a preferat avionul francez Rafale în locul ofertelor americane, suedeze şi ruseşti, cele două state au bifat deja racheta de croazieră Brahmos la capitolul joint ventures şi pregătesc un avion de generaţia a V-a. De la anul, o uzină din India va fabrica 400 de elicoptere ruseşti Kamov 227T utile în misiune de cercetare şi salvare (proiectul datează de cel putin un an). Deocamdată, vizita preşedintelui Putin s-a terminat cu parafarea a 20 de acorduri în cele mai diverse domenii, de la exploatarea zăcămintelor arctice la prelucrarea de diamante.
- La urmă în ordinea aşezării dar pe primul loc în importanţă sunt relaţiile indo-pakistaneze. Potenţialul lor exploziv are darul de a se internaţionaliza din cauza elementului nuclear care însoţeşte rivalitatea de peste 65 de ani. În 2014, după un început de reset promiţător, dialogul dintre Delhi şi Islamabad s-a transformat într-o cacofonie. Dacă iniţial Modi l-a invitat la ceremonia sa de depunere a jurământului împreună cu ceilalţi şefi de stat SAARC, pe 18 august secretarul indian pe politică externă a anulat întrevederea cu omologul său nordic deoarece acesta din urmă s-a întâlnit mai întâi cu lideri locali kashmirieni. Răceala dintre Modi şi Sharif a abia dacă a fost mascată de două strângeri de mână şi câteva politeţuri pasagere la a 18-a şedinţă a SAARC de la Kathmandu din 25-26 noiembrie. În pofida câtorva declaraţii şi acorduri semnate între statele participante, reprezentaţii Indiei şi Pakistanului nu au finalizat nici măcar un dialog, după cum ulterior avea să reiasă din partea cercurilor lor de apropiaţi. Mai mult decât atât, Modi demonstrează hotărârea sa de a reapropia Kashmirul de restul Uniunii federale prin vizitele sale repetate din ultimele luni (prima pe 4 iulie, cea mai recentă pe 8 decembrie) unde a profitat de ocazie pentru a acuza Pakistanul de stipendierea a unui război prin proxi şi a anunţa planuri de dezvoltare locală. Ping-pongul retoric îmbracă realitatatea de pe teren manifestată printr-o creştere a încălcărilor păcii prin schimburi de focuri la graniţă, aşa cum au fost cele din mai-iulie sau de la începutul lui octombrie. Fiecare parte arată cu degetul spre cealaltă. De asemenea statisticile denotă o intensificare a numărului de victime din Kashmir, de la 117 în 2012 la 181 în 2013, pentru a cita SATP. Drept concluzie de etapă ne putem întreba: sunt India şi Pakistanul din nou în conflict sau ricoşeurile de anul acesta sunt doar bussiness as usual?! Viitorul este o întrebare deschisă.
Încercări de schematizare
Fără a avea nevoie de repaus ori acomodare, primele două sute de zile ale lui Narendra Modi denotă un prim-ministru care înţelege să facă o politică globală. O politică globală pentru o ţară cu pretenţii globale. Sub guvernarea UPA, deschiderea Indiei către lume a fost mai degrabă mimată, deoarece în interior protecţionismul economic, lipsa de hotărâre, frământările din interiorul coaliţiei de guvernământ, nepotismul şi explozivele scandaluri de corupţie s-au tot acumulat pe măsură ce mandatul ajungea la final. Rămâne de observat în ce măsură conţinutului noului executiv va Modi-fica cursul şi va adăuga substanţă angajamentelor luate de New Delhi pe plan internaţional.
Dacă am repetat cuvântul continuitate, aceasta pare să fie de două feluri:
a) una este continuitatea prin raport cu marile direcţii pe care India, şi în speţă India de sub Manmohan Singh le-a creionat în ultima decadă;
b) cea de-a doua este în raport cu ideologia Hindutvaà după cum s-a arătat mai sus, Modi nu se arată dornic să transforme mâna întinsă de Nawaz Sharif într-un gest reciproc către reconciliere. Nu în ultimul rând, pe plan intern, ideologii dreptei hinduiste fac paşi repezi spre colonizarea discursului public, al programei şcolare etc. Deja Sonia Gandhi acuză creşterea comunalismului de când coaliţia NDA a preluat puterea (deşi ziarul The Hindu nu vede afirmaţia ca fiind susţinută de statistici).
Dacă spiritul anti-musulman va prevala atunci ne putem aştepta ca în următorii câţiva ani să vedem premisele unui nou val de instabilitate. Organizaţii radicale precum ISIL, Mujahedinii Indieni sau Lakhsar-e-Taiba nu aşteaptă decât atât, ca noi valuri de musulmani marginalizaţi să le îngroaşe rândurile. Sau poate că toate temerile de mai sus nu sunt fundamentate, iar zăgazurile secularismului vor rezista tuturor asalturilor.
O versiune extinsă a acestui material va apărea pe site-ul politicalaest.ro
[1] Despre reformele pro-piaţă, atracţia de investiţii străine sau Legea Dreptrului la Informaţie. William Pesek, India Bets on Modinomics, Whatever It Is, Bloomberg, 9 January 2014
[2] Unele surse dau procentul de 14% creştere între anii 1960-1990. Sharif Hasan, Lam-ya Mostaque, A take on Modinomics, Dhaka Tribune, 7 July 2014
[3] Pentru a cita experienţa personală a autorului, cel care merge în Occident şi găseşte indieni, mai ales în mediul universitar, sunt şanse mari ca aceştia să fie din statul Kerala.
[4] Ram Mashru, Modinomics: Myth or Magic?, The Diplomat, May 15, 2014
[5] India election: Are Modi's economic claims justified?, BBC, 2 May 2014, http://www.bbc.com/news/business-27252010
[6] David Pilling, A vote for Modi could make India more Chinese, FT, March 19, 2014
[7] Imtiaz Hussain, Bangladesh, India and Modi-nomics, Financial Express, 02 Jul, 2014
Se încarcă comentariile...
