Mutasim cel Frumos

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

O aromă orientală se simte în fiecare cuvânt al lui Salman Rushdie.

Astăzi, partea a treia a unui fragment din „Copiii din miez de noapte".

„Însă ziua de azi era una a bucuriilor; în zenana, câteva femei desenau arabescuri delicate de henna pe mâinile şi picioarele fetei nababului; în scurt timp aveau să sosească generalul Zulfikar şi fiul lui, Zafar. Stăpânii din Kif şi-au scos din minte alegerile, refuzând să se gândească la silueta pipernicită a Fatimei Jannah, aşa numita madder-i-millat sau mama naţiunii, care luase decizia implacabilă de a-şi zăpăci copiii şi de a-i face să nu mai ştie pe cine să aleagă.

Şi în locul unde se ţinea petrecerea în onoarea Jamilei Cântăreaţa toată lumea era fericită. Tatăl ei, un fabricant de prosoape căruia îi era imposibil să dea drumul mâinii soţiei, a exclamat: «Vezi? A cui fată cântă aici? E vreuna dintre puştancele lui Haroon? Sau vreo femeie din neamul lui Valika? Pe dracu'!»...Dar fiul, Saleem, un biet tinerel cu o faţă desprinsă din desene animate, părea cuprins de o indispoziţie puternică, poate şi fiindcă era copleşit de faptul că era prezent pe scena unor mari evenimente istorice; s-a uitat la sora lui cea dăruită, iar în priviri i s-a putut citi ceva asemănător ruşinii.

În după-amiaza aceea, Mutasim cel Frumos l-a luat deoparte pe fratele Jamilei şi s-a străduit din greu să şi-l facă prieten; i-a arătat lui Saleem păunii importaţi din Rajasthan înainte de Împărţire şi valoroasa colecţie de cărţi de vrăji a nababului, din care acesta alegea talismane şi incantaţii menite să-l ajute să-şi conducă supuşii cu înţelepciune; iar în timp ce Mutasim (care nu era cel mai inteligent şi mai precaut tânăr din lume) se plimba cu Saleem pe marginea terenului de polo, i-a mărturisit că scrisese un descântec de iubire pe o foiţă de pergament, în speranţa că avea să i-l vâre în mână celebrei Jamila Cântăreaţa şi s-o facă să se îndrăgostească de el. În clipa aceea, Saleem a început să se comporte ca un dulău fioros şi a dat să-i întoarcă spatele; însă Mutasim l-a implorat să-i spună cum arăta de fapt Jamila Cântăreaţa. Cu toate acestea, Saleem a tăcut, până când Mutasim, pradă unei obsesii nebuneşti, i-a cerut să-l ducă suficient de aproape de Jamila ca să-i vâre personal descântecul în palmă. Saleem, a cărui expresie perfidă nu a fost observată de Mutasim cel îndrăgostit, i-a spus: «Dă-mi mie pergamentul», iar Mutasim, care, deşi expert în geografia marilor oraşe europene, nu avea idee de lucrurile magice, i-a încredinţat descântecul lui Saleem, convins că va lucra în favoarea lui, chiar şi înmânat de altcineva.

La palat se apropia sosirea serii, ca de altfel şi momentul apariţiei convoiului de maşini care-i aduceau pe generalul şi pe begum Zulfikar, pe fiul lor Zafar şi pe prieteni. Însă acum vântul şi-a schimbat direcţia şi a început să bată dinspre nord: un vânt rece şi totodată ameţitor, fiindcă în nordul Kif-ului se aflau cele mai bune plantaţii de haşiş din ţinut, iar în acea perioadă a anului plantele se simţeau cel mai bine".

Salman Rushdie - „Copiii din miez de noapte", Editura Polirom, 2007

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite