Mulțimea nu are niciun fel de legitimitate în raport cu poporul care se exprimă prin vocea aleșilor săi din Parlament, Macron dixit

Aceste cuvinte aruncate de președintele Franței pentru a lămuri ce se petrece în Franța sunt absolut exemplare pentru a înțelege adevăratele dimensiuni ale prăpastiei din ce în ce mai profunde care a apărut și se lărgește continu între plătitorii de taxe și impozite pe de o parte și, de cealaltă parte, sistemul puterii politice – ales perfect democratic – închis impermeabil, din ce în ce mai mult, asupra lui însuși.

Rezultatul îl vedeți: orice s-ar petrece în stradă, oricare ar fi dimensiunea protestelor, oricât de mare și justificată ar fi disperarea oamenilor blocați într-o lipsă totală de orizonturi și de soluții, puterea alege să continue (așa cum a anunțat deja Emmanuel Macron) apărată de forțele de ordine și de trupele de securitate. Dar apare – și asta nu se mai auzise de foarte mult timp în Europa aceasta de se predă la școală la lecțiile despre statul de drept – distincția disprețuitoare cu care operează Macron între „mulțime” și „aleșii poporului”, singurii care au dreptul legal să-l reprezinte și să vorbească în numele său. Care va să zică, mai direct și frust spus, cam cum ar fi aleșii noștri din Parlament.

Mulțimea este deci vinovată și ea va trebui să cedeze. Căci, promite Macron, „revolta nu va învinge în fața voinței exprimate de reprezentanții poporului”

Răstimp în care Franța se blochează treptat și mișcările greviste se radicalizează și, cum era ușor de anticipat, se radicalizează rapid în prezența unor astfel de comportament politice și a voinței evidente a guvernanților de a ignora cererile străzii, ale acelei mulțimi care, tehnic, nu reprezintă, constituțional, un element de luat în seamă în raționamentele politice, altele decât cele din perioada de alegeri. Asta e, îi privește?

Nu e deloc așa.

În opinia mea, ceea ce se petrece acum în Franța este un semnal foarte serios de alarmă privind nivelul general de nemulțumire al populației din mai multe țări europene (și numai) în ce privește știința de guvernare pe timp de criză și incapacitatea clasei politice de a găsi răspunsuri reale, altele decât cele circumstanțiale sub presiunea diverselor crize combinate și din nevoia ca la, nivelul UE, să fie găsite fondurile necesare pentru susținerea producției de armament destinată Ucrainei. Populația suportă din ce în ce mai greu procesul de pauperizare și, mai ales, apariția unor falii sociale cum erau cele vizibile doar în timpurile de demult, specifice societăților sărace împărțite brutal între o clasă de super-bogați și restul care, brusc, cei din categoria „mulțimii”. Jocul de acum de-a șoarecele și pisic,  între cele două categorii, mediat de contingentele de poliție special pregătite și echipate „anti-manifestanți”, ceea ce se produce acum în Franța, poate dura ceva timp dar, finalmente, există și scenariul în care plasele de siguranță se pot rupe și totul să basculeze în anarhie.

Pe fond, asta este marea problemă pentru că, în ultimii ani, nivelul de toleranță al „mulțimii” a fost pus la mare încercare văzând cum „aleșii” ignorau total legile impuse prostimii pe perioadă de criză, vezi petrecerile date în sediul guvernului de primul ministru britanic sau de cel român (Boris Johnson și Ludovic Orban) din perioada de maxime restricții legiferate pe timp de pandemie. Dar, în același timp, văd că, la nevoie și dacă ocazia este propice, apelul la nesupunere civilă este formulat  și de un fost președinte al SUA ca amenințare preventivă pentru ce-ar putea fi momentul istoric al inculpării sale de către un tribunal din New York.

Dacă în cazul lor se poate că, – spun cu voce tare promotorii din cei mai numeroși ai teoriilor neo-anarhiste- asta să fie soluția pentru ca „mulțimea” altfel amorfă și desconsiderată de politicieni, să se facă ascultată și să-și impună propriile soluții? Dramatică dilemă deoarece, în actualele condiții, uitați ce mișcări sociale declanșează și asta în contextul în care marile eforturi financiare ale organismelor europene sunt blocate acum în demersurile pentru a bloca o posibilă contagiune din partea falimentelor de pe piața bancară americană dar și pentru a genera surse imediate de venit pentru producția de armament și ajutorul umanitar pentru Ucraina. Sigur că poți să trimiți poliția să bată fără milă manifestanții – pentru asta există detașamentele special pregătite și beneficiarii de pensii speciale din domeniu – dar cât timp poate să țină soluția de forță? Poate destul de mult, poate suficient de mult. Între timp, iată poate asta să vă placă deosebit de mult, prefectura de poliție a Parisului a trecut la rechiziționare a peste 674 de agenți (lucrători din domeniul salubrității”, plus 11 societăți și concesionari, pentru a face față, cu forța, la problema strategică (ce poate deveni element al unei situații de tip război biologic) reprezentată de cele 10.000 t de gunoaie care zac acum pe străzile Parisului (dar și în alte mari orașe franceze). Iată decizia:

Iată cum, la nevoie, începe să se deseneze Soluția Finală Perfectă împotriva „mulțimii” inconștiente: votul de către organismele și organele competente a unor decizii care să oblige societatea să funcționeze sub regulile draconice ale „economiei de război” evocate de atât de mult timp de Macron și care poate pune cu botul pe labe pe toți care se opun la decizii. La orice decizii.

Viitor luminos la care, totuși, pentru a prelua cuvintele Conducătorului nostru, poate că ar trebui să privim „cu atenție și îngrijorare”.