„Monstruos”, „inuman”, „inacceptabil”

Acestea sunt doar câteva dintre acuzațiile care au izbucnit acum în mai toată lumea, atât la nivel oficial, cât și în mass media, exprimând revolta, eu cred pe deplin întemeiată, împotriva unei acțiuni (nici nu se mai știe a câta la număr) ordonată de către Itamar Ben Gavir, ministrul israelian al securității naționale membru al unui partid de extremă dreapta: în imaginile dezonorante apar militanți din așa numita „flotilă pentru Gaza” îngenuncheați la bordul navei lor, cu mâinile legate la spate, cu capetele aplecate, păziți de soldați înarmați, exact spectacolul rezervat momentului în care, în cazul unei confruntări militare, sunt arestați combatanți inamici.

Activiști din flotila pentru Gaza îngenuncheați

Înregistrarea video intitulată „Bine ați venit în Israel, suntem acasă!” este însoțită pe rețeaua Telegram de imaginea ministrului israelian care, surâzător, ține în mână un drapel și pe fundal se aude imnul național al Israelului. Nava interceptată de marina militară israeliană făcea parte din convoiul de 50 de ambarcațiuni plecate din Turcia cu un total de 430 de oameni la bord, scopul declarat fiind să transporte ajutoare umanitare. În principal hrană și medicamente, destinate locuitorilor rămași în infernul din Gaza.

Este un episod care a făcut să explodeze rețele sociale și să oblige oamenii politici ca, în fine, să reacționeze extrem de virulent. Riscul este că, dacă asemenea lucruri sunt lăsate nepedepsite, dacă nu sunt sancționate la nivel politic, atunci exista riscul ca aceste imagini să însoțească foarte mult timp întreaga politică prezentă și viitoare a Israelului. Risc imediat perceput ca atare de premierul Netanyahu care a spus că imaginile respective „nu sunt conforme” cu imaginea Israelului, iar ministrul de externe Gideon Saar și-a acuzat colegul că „a făcut rău în mod conștient” țării sale prin acest „spectacol rușinos”. Iar reacțiile internaționale sunt extrem de dure și elocvente.

Despre „consternare și șoc” vorbește mesajul sosit de la Dublin, cu atât mai semnificativ cu cât sora doamnei Connoly, Președinta Irlandei, figurează printre cei arestați. Mesajul oficial de la Roma cere scuze imediate pentru un comportament „inadmisibil”. De la Ottawa se spune că episodul este „odios”, iar Madridul vorbește despre ceva „monstruos, nedemn și inuman”. Ambasadorul american critică la rândul său „actele demne de dispreț”. Oana Țoiu, ministrul interimar de externe al României vorbește despre „un spectacol public de ostilitate și umilire”,  iar Radoslaw Sikorski, șeful diplomației poloneze, le transmite celor din guvernul israelian că „nu aveți dreptul de a trata astfel cetățeni polonezi care nu au comis niciun fel de delict. În lumea democratică, nu tratăm abuziv peroanele deținute și bucurăm de soarta lor”.

Dar care pot fi urmările, dincolo de ceea ce ar putea rămâne obișnuita revărsare de apă de ploaie în condițiile în care actualul guvern al Israelului a arătat că, având în spate sprijinul total și definitiv al americanilor, poate face ce vrea și când vrea, ignorând orice apel la moderație?

Ei bine, de data asta, contextul în care au răsunat apelurile respective este profund schimbat. Parlamentul israelian a aprobat proiectul de lege permițând dizolvarea Adunării și organizarea de alegeri anticipate. Votul a fost covârșitor, a110 deputați au votat „pentru”, urmează să fie supus analizei unei comisii înainte de trei noi sesiuni de vot în Parlament. Dacă va fi avizat favorabil, urmează automat ținerea de anticipate în maximum 90 de zile, devansând astfel data inițial prevăzută de 27 octombrie.

Avem acum uvertura pe o partitură neașteptată. Dar nu cred că va fi cu ceva definitorie deoarece, din nou, dacă vrea să fie reales, Netanyahu va avea nevoie de sprijinul esențial venit din partea partidelor ultrartodoxe care vin cu propriul lor set de condiții foarte greu de suportat. Printre care, veți vedea că se redeschide acum, o temă foarte importantă pe plan intern, adică scutirea de armată tinerilor care studiază în școlile ebraice și continuare politicii agresive de implantări în Cisiordania, în ciuda oprobiului internațional.

Fie și numai acestea două, iată subiecte majore de discordie și care vor transmite semnale destul de clare despre modul în care Israelul vrea să avanseze în viitor în relația cu lumea care-l înconjoară, cu sau fără protecția americană.