„Copilul diavolului”. Mărirea și decăderea singurei femei membră Yakuza, temuta mafie japoneză

Mako Nishimura și-a croit drumul cu pumnul în lumea interlopă japoneză, însă dependența de droguri și declinul lent al sindicatelor crimei organizate au adus-o în pragul distrugerii.

Mako Nishimura a intrat în rândurile crimei organizate în 1986/FOTO:X

În aproape 40 de ani, Mako Nishimura nu a pierdut nicio bătaie. O spune cu o simplitate dezarmantă, de parcă ar descrie succesiunea zilelor și a nopților. La cei puțin peste 1,50 metri ai săi și cu o constituție fragilă, Nishimura este, probabil, singura femeie care a devenit membru cu drepturi depline în Yakuza — temuta și rigida lume interlopă din Japonia. Întrebată cum a reușit să pună la pământ atâția gangsteri bărbați, răspunsul ei vine tăios, sub masca calmă a unui de preot de țară: „Mai întâi picioarele. Îl pui la pământ cu o bâtă sau o scândură”. Apoi, treci la treabă.

Această toleranță extremă la violență a propulsat-o pe Nishimura în rândurile crimei organizate în 1986. Pe atunci avea doar 19 ani, era fugită de acasă și trecuse deja printr-o închisoare de minori. Într-o noapte, sărind în ajutorul unei prietene însărcinate, atacată de cinci bărbați, Mako a pus mâna pe o bâtă de baseball și i-a lăsat pe agresori într-o baltă de sânge.

Fuga sa la Tokyo și reputația câștigată i-au deschis porțile clanului Inagawa-kai, iar ulterior s-a alăturat sindicatului condus de Ryoichi Sugino, un ucigaș condamnat, dar cu o aură paternă care a fascinat-o. La doar 20 de ani, prin ritualul sakazuki (schimbul de pahare cu sake), loialitatea ei devenea totală: dacă șeful spunea că o cioară este albă, ea trebuia să aprobe, scrie The Guardian.

Ascensiunea în Epoca de Aur a Yakuza și afacerile cu carne vie

În anii '80, când Nishimura a intrat în rândurile mafiei japoneze, Yakuza nu era o simplă grupare de proscriși. Sindicatele criminale erau instituționalizate, crescând în simbioză cu statul, controlând cazinouri, terenuri de golf, corporații și chiar politicieni. Profiturile se ridicau la sute de milioane de dolari.

Nishimura s-a impus rapid, ignorând ironiile bărbaților prin eficiența cu care gestiona traficul de metamfetamină și rețelele de prostituție. Una dintre principalele sale surse de venit era plasarea femeilor vulnerabile sau dependente de droguri pe Watakano, faimoasa „Insulă a Prostituatelor”. În memoriile sale, Mako descrie fără menajamente cruzimea acelor ani: capturarea tinerelor fugare, sechestrarea lor și livrarea către destine tragice. „Dacă ești în Yakuza și nu faci astfel de lucruri rele, nu ai cum să promovezi”, mărturisește ea astăzi.

Martina Baradel, cercetătoare la Universitatea Oxford, confirmă statutul excepțional al lui Nishimura într-o cultură profund patriarhală. Deși au mai existat figuri feminine puternice în umbra liderilor Yakuza, Mako rămâne singura femeie care a trecut prin ritualul oficial de inițiere, fiind recunoscută ca un „bărbat” printre bărbați.

Prețul sângelui: Ritualul de auto-mutilare și declinul unui imperiu

Succesul financiar a venit însă la pachet cu un declin personal abrupt. Consumul masiv de metamfetamină a aruncat-o în episoade severe de paranoia și halucinații. Când șeful clanului, Sugino, a descoperit că subalternii săi consumau droguri, Nishimura a fost obligată să își ceară iertare în modul tradițional mafiot: yubitsume, tăierea propriului deget.

Cu o stăpânire de sine înfricoșătoare, Mako a presat o sabie scurtă peste degetul mic și a călcat pe lamă. Pentru că tăietura nu a fost completă din prima încercare, a repetat gestul, retezând degetul de la a doua încheietură înainte de a merge la spital. Ulterior, chiar și alți gangsteri mai slabi de înger apelau la ea, contra cost, pentru a le efectua amputările ritualice.

În paralel cu drama personală, întreaga structură Yakuza a început să se prăbușească în anii '90. Prăbușirea bulei economice a Japoniei și indignarea publică față de corupția politică au forțat adoptarea unor legi drastice de tip RICO în 1992 și, ulterior, interdicții financiare totale în 2011. Membrii Yakuza au fost blocați: nu mai puteau deschide conturi bancare, nu mai puteau cumpăra mașini sau obține cartele SIM. De la peste 184.000 de membri în anii '60, numărul lor a scăzut astăzi sub pragul de 30.000, organizațiile tradiționale fiind înlocuite de grupări cibernetice volatile (tokuryū) sau de mafii străine.

Drumul spre mântuire și reconstrucția unei familii distruse

Nașterea primului său fiu, la vârsta de 29 de ani, a provocat declicul. „Niciodată nu am crezut că aș putea muri pentru cineva. Dar când am avut copii, am simțit că aș face-o”, spune Nishimura. A rupt legăturile cu Yakuza, s-a lăsat de droguri și a încercat să ducă o viață normală. Însă trecutul a urmărit-o: angajatorii o respingeau pe loc când îi vedeau tatuajele (irezumi) ce îi acopereau spatele și gâtul sau degetul amputat.

După o recidivă în lumea crimei și o tentativă de sinucidere cu tranchilizante, Mako l-a întâlnit pe Satoru Takegaki, un fost executor de rang înalt din temutul clan Yamaguchi-gumi, fondator al unui ONG (Gojinkai) dedicat reintegrării foștilor gangsteri. Inspirată de acesta, Nishimura a deschis o filială chiar în Gifu, ajutându-și foștii camarazi să găsească adăpost, tratament pentru dependențe și locuri de muncă în construcții.

Adevărata sa victorie nu se măsoară însă în cifre geopolitice sau dosare penale, ci în intimitatea unei cafenele din Gifu. Acolo, după mai bine de două decenii de secrete, înstrăinare și lacrimi, Mako s-a reunit cu mama și cu fratele ei. Privind în urmă la deceniile de violență, Nishimura schițează un zâmbet amar ce ascunde o ultimă fărâmă din cinismul lumii din care a evadat: „Dacă aș fi fost bărbat, mândria m-ar fi ucis demult”, spune ea.