Misterul prețurilor de neplătit. Partea a V-a

Financializarea piețelor de energie.

Criza energetică ascunde o criză financiară produsă de speculațiile pe piața financiară asociată pieței de energie. În luna august a anului 2022 gaura în bugetul României produsă de compensarea prețului energiei la consumatorul final a fost de 42 de miliarde de lei.

Se prevăzuseră doar 16. Abia atunci s-a pus problema serios de măsuri care să contracareze efectele produse de o piață speculativă. Din nefericire, așa cum vom vedea în acest episod, România are la conducerea instituțiilor care ar trebui să reglementeze piața de energie persoane libertariene care cred cu fanatism în instrumentele de piață. Profesorul Andrei Mocearov ne explică cât de gravă e criza de pe piața de energie. Aflăm și despre cum s-au schimbat softurile la furnizorii de electricitate și despre nefericita incompetență a funcționarilor publici care a făcut să avem peste nouă variante ale ordonanței de urgență menită să rezolve problema prețurilor.

Aflăm acum că în cele din urmă atât pe piața de electricitate cât și pe piața de gaz s-a intervenit serios pentru a echilibra situația. Sigur, ar fi fost foarte bine să avem o presă responsabilă care să folosească acest moment pentru a chestiona capacitatea piețelor de a produce prețuri mici. A fost mantra pe care am auzit-o mereu în 2021. Acum, după ce invevitabilul dezastru s-a produs, ajungem de unde am plecat, ajungem la reglementare. Dar fără a înțelege, de fapt, ce s-a întâmplat la nivelul profund. Situația geopolitică a complicat mult lucrurile.

Nu are sens să negăm. Problema este că a acționat ca o perdea de fum în spatele căreia politicienii au ascuns speculațiile, creșterile artificiale de prețuri. După ce ni s-a vândut iluzia piețelor care vor produce prețuri mai mici avem o gaură în buget și reglementare. Johan Galtung vorbea despre violența structurală, despre violența produsă de condițiile sistemice. Cred că am experimentat o perioadă în care acest tip de violență s-a dezlănțuit lăsând în urmă destule victime. Oameni pe care nu-i plângem pentru că nu suntem antrenați să analizăm acest tip de violență.

Am trăit recent o situație care arată acest luru: în momentul care un coleg a adus în discuție morțile tăcute ale celor care se sinucid că nu pot plăti. A spus că nu suntem obișnuiți să ne revoltăm împotriva lor. Că vedem victimele conflictului militar din vecini și ne revoltăm. Dar, din nefericire, suferința de lângă noi, cea pricinuită de cauze economice e mereu ignorată. Și asta nu înseamnă, cum pot crede unii, că bagatelizăm suferința războiului. Doar subliniem reflexele mentale. Or, tocmai pentru a extinde puțin perspectiva din care privim piața de energie aducem în discuție acest capitol foarte puțin înțeles chiar și de către unii economiști și care este, din păcate, sursa problemelor și a violenței economice

Andrei Mocearov

Ei și acum ajungem într-un punct și mai greu.

Maria Cernat

Este cel mai important lucru, cel mai greu de înțeles pentru omul de rând. Când spui  electricitate, cât de cât, îți dai seama. „Curent” - are ceva legătură cu concretul. Dar acum, când intrăm în această zonă, avem speculații, tranzacții pe bursă. Adică sunt niște lucruri atât de abstracte încât eu cred că pentru oamenii obișnuiți sunt foarte greu de înțeles. Cum vând energie? Mi se pare interesant: eu nu produc energie și atunci cum vând energie, dacă nu o produc? Cum fac să iau de acolo și să duc dincolo? E destul de greu de înțeles.

Andrei Mocearov

Trebuie să înțelegeți cum funcționează piețele, acestea trebuie să fie lichide, să fie acești „market makers”. Dumneavoastră speculați pentru prosperitatea cetățenilor.

Maria Cernat

Da.

Andrei Mocearov

Faceți piața lichidă și cetățenii prosperă.

Maria Cernat

Da, doar că deocamdată nu s-a văzut. Ce s-a văzut e un pic pe dos.

Andrei Mocearov

Dumneavoastră spuneți că nu înțelegeți sau că lumea nu pricepe. Eu vă spun un mic secret. Majoritatea economiștilor nu înțelege ce se întâmplă. De fapt, toată lumea speculează. Zicea un economist francez noi trăim într-o lume în care întreprinderile non-financiare sunt speculatori financiari pe piețele financiare. Și  acum avem cazurile concrete. Aceste mari întreprinderi energetice sunt instrumente derivate, care operează pe o piață complet separată, recunoscută ca o piață de energie, adică cu produse energetice. Aceste hedge funds, instrumente derivate, pe care francezii le numesc pe șleau speculative. Ele au o noimă: adică tu faci o tranzacție mare cu electricitate sau gaz și ți-e frică. Te temi pentru că îți spui: eu cumpăr în ianuarie și o să cumpăr cu un anumit preț, dar prețurile se schimbă și atunci pot să pierd. Și atunci apar aceste instrumente financiare care te protejează.

Maria Cernat

Case de asigurări? Nu.

Andrei Mocearov

Nu e o asigurare, e o protejare față de volatilitatea prețului. Adică faci o tranzacție. Invers, dacă în tranzacția fizică cumperi, în asta vinzi. Și atunci, dacă pierzi din tranzacția fizică, câștigi din tranzacția financiară și invers și ești tanda pe mama. Toate bune și frumoase, numai că tranzacțiile astea financiare sunt mult, mult peste nevoia de protecție. La o tranzacție fizică, de exemplu, și o mie de tranzacții care au loc financiar, doar una e de apărare. Celelalte sunt pur speculative. E un joc care e complet separat deși, aparent, instrumentele astea sunt legate de energie. Un cazino financiar pur. Problema asta s-a ridicat în Uniunea Europeană. O să vedeți, e interesant. Principalul vinovat e comisarul francez Michel Barnier, care pe vremea lui Barroso, când era președinte, era comisar pe piețele financiare. El a venit împreună cu… surpriză: domnul Cioloș, care era comisarul pe agricultură cu ideea asta - integritatea piețelor de commodities. De ce? Pentru că aceste commodities înseamnă petrol. Acum e și gaz, dar înseamnă și produse agricole. Cioloș, fiind pe produse agricole, era deranjat de faptul că erau fluctuații foarte mari ale produselor agricole, care erau determinate de speculațiile financiare, adică de speculațiile pe piețele financiare legate de piețele agricole. Atunci au venit cu o comunicare din partea Comisiei Europene legată de integritatea piețelor. Această comunicare până la urmă s-a legiferat și a venit regulamentul 1227/ 2011 REMIT. O să o să trec puțin și revin. 

În primul rând, în regulamentul ăsta se recunoaște că există piața instrumentelor derivate, care e o piață de energie. Se recunoaște, de asemenea, că prețurile sunt corelate pe cele două piețe și că tranzacțiile de mărfuri fizice pot fi influențate de speculații financiare. Și atunci, dau definiția și combat manipularea. Practic, ei dau un instrument pentru a combate manipularea, care face ca, în mod artificial, prețurile să fie la un nivel care nu este justificat de cererea fizică, adică de fundament. Și definesc abuzul de piață. Prețurile fixate pe piețele engross trebuie să reflecte interacțiunea echilibrată și competitivă între cerere și ofertă și nu se pot realiza profituri prin abuz de piață. Așadar, regulamentul e foarte bun. Ideea e că difuzarea de informații false, dezinformarea, mesajele false sau înșelătoare sunt pedepsite conform acestui regulament. Or, în aceste condiții, Ursula von der Layen ar trebui să ia o amendă babană.

Maria Cernat

Exact la asta mă gândeam.

Andrei Mocearov

Bun.Vreau să spun că acest REMIT este dărâmat. Adică, ACER-ul acela și cu ANRE-ul  la noi au dat niște amenzi. Cred că sunt alte 10, 20 de amenzi pe toată Uniunea Europeană care sunt așa, niște mici ciubucuri. Tranzacțiile au crescut enorm, e o speculație gigantică. Prețurile au crescut de 15 ori și ei n-au făcut nimic. Regulamentul ăsta n-a fost practic aplicat. Zero. 

Și acum ce s-a întâmplat din cauza acestor speculații teribile? Trebuie văzut cum lucrează aceste instrumente. Există niște brokeri și tu, jucător pe piață, trebuie să faci niște pariuri, pentru că asta sunt vânzarea și cumpărarea pe piața financiară. Dar ca să faci pariurile astea trebuie să ai niște bani în cont. Produsele sunt fie produsele energetice, fie produse financiare derivate, legate de produsele de drept. Dacă prețul produsului energetic crește cum a crescut acum, brokerul îți cere niște bani ca să acopere tranzacțiile pe piața de produse energetice fizice. Se numește Margin call sau, în românește, apelul în marjă. Dar aici s-a mai întâmplat ceva. Inflația asta mare a făcut ca băncile centrale să ridice dobânzile. De fapt, e o acțiune mare, globală în care e o inversare a tipăririi de bani. Banii se retrag, dar asta are ca efect scăderea acțiunilor, că noi am avut în ultimii 10 ani, până acum un an, o uriașă inflație care nu ne-a fost cunoscută, pentru că ea nu este calculată de nimeni pe piețele financiare, adică pe activele financiare. Inflația sigur că era foarte dăunătoare. Ea aducea foarte mulți bani celor cu bani, dar era foarte nocivă pentru economie. Și băncile centrale și toate economiile occidentale erau într-un punct mort. Atunci s-a produs acest șoc energetic, spun eu. 

Din punctul meu de vedere, unul dintre motive e cel macroeconomic. Cert e că în aceste conturi banii nu sunt bani de hârtie. Sunt bani. Bani poate să fie orice acțiune sau orice obligațiuni. Acolo, dacă ai pus sau cere cineva să vii cu 50 000 de euro, tu nu vii cu bani lichizi, ci vii cu niște acțiuni de 50.000 de euro pe care i le dai brokerului ca să aibă pentru margin call. Dar astea au scăzut pentru că, luptând împotriva inflației, băncile centrale au crescut dobanzile. Dobânzile sunt invers proporționale cu valoarea activelor financiare. Așadar, prețurile mari la energie pe de o parte și scăderea activelor financiare pe de alta au făcut ca apelul în marjă să crească. Cu alte cuvinte, brokerii au zis: „Măi, mai aduceți bani pentru că banii pe care îi aveți fac mai puțin!” Și șimultan aveți nevoie de mai mulți bani pentru că prețurile la energie cresc. Gaura asta e de 1500 de miliarde,1,5 trilioane. De fapt, suntem într o criză financiară ascunsă în criza energetică, care e mai mare chiar decât criza financiară din 2008, despre care nu vorbește nimeni. Acuma eu nu vreau să iau brevetul că am spus treaba asta. Sunt mulți cei care știu, nu e un secret. Dar aceste 1500 de 1500 de miliarde spun totuși ceva, anume că lucrurile scapă de sub control.

Maria Cernat

E scăpat de sub control și că de multă vreme nu s-a intervenit. Lucrurile au evoluat din rău în mai rău. Nimeni nu vrea să pună frână și ne adâncim așa… Ne ducem în prăpastie.

Andrei Mocearov

Circula o glumă atunci, după ce a căzut Lehman Brothers: criza a izbucnit când cineva a întrebat unde sunt banii. Acum brokerii au făcut treaba asta: au întrebat unde sunt banii. Apelul în marjă asta e: „Unde sunt banii? Pentru că noi nu mai avem bani, ia aduceți-i!” Au intrat în plasa asta o mulțime de întreprinderi, chiar energetice. Astfel că nimeni nu înțelege cum de avem prețurile astea mari și totuși ele sunt în faliment. Asta se întâmplă din cauză că ele au intrat în speculații financiare. Enel-ul, de exemplu, am citit undeva, a speculat nu numai cu produse derivate pe produse energetice, ci și pe alte piețe financiare și are o gaură de 16 miliarde de dolari pe care statul trebuie să o acopere. 

Interesant e cazul Uniper german care e, de fapt, o firmă. Firma-mamă e finlandeză. Mai întâi statul german le-a dat 15 miliarde de euro. După aia a văzut că tot nu merge și a naționalizat-o  99%, plătind 29 de milioane. Asta în ianuarie, la începutul anului sau decembrie 2008, nu s-a împrumutat oricum de la grupul finlandez cu zece miliarde. Toată lumea spune: „Domn'e, ei o duc greu pentru că nu mai trimite Rusia gaz.” Nu! Ei s-au prăbușit din cauza speculațiilor financiare. În realitate, gaura asta pe care o au n-are nicio legătură sau foarte puțin de legătură cu gazul rusesc. Are legătură în primul rând cu speculațiile financiare. De exemplu. Suedia și Finlanda. Țări serioase. Au ajutat deja întreprinderile lor cu 33 de miliarde de lei.

Maria Cernat

De fapt, acoperă practic gaura rezultată din aceste speculații.

Andrei Mocearov

Este asemănător cu ce s a întâmplat în marea criză financiară din 2009. Se produc niște bani. Bail out înseamnă când statul intervine și salvează de la faliment întreprinderi private. Dar un bail out de mari dimensiuni. Acești 1500 de miliarde sunt legate doar de întreprinderile energetice. Se mai întâmplă un dezastru cu sistemul de pensii. Nu mai spun acum, că stăm până dimineață.

Maria Cernat

Discutăm despre pensie altă dată. 

Acum să vedem ce s-a întâmplat în România. Eu am rămas surprinsă să văd că la un moment dat în România s-a tot discutat că trebuie să compensăm, că trebuie să plafonăm. Mi se pare că a existat, cel puțin din partea PSD ului, la un moment dat, o dorință de reglementare. L-am auzit… nu îmi amintesc exact acum cine era, dar era din partea PSD ului, și spunea că au găsit o șmecherie, pentru că în acest context pro-piață  trebuie să fii și foarte șmecher ca politician, să știi cum să ambalezi. Și atunci au spus ceva de felul următor: „Sigur că noi suntem pro-piață, dar acum este criză și de asta trebuie să reglementăm.” Și atunci au găsit chestia asta. Au găsit scuza aceasta cu criza și au reușit să vândă cumva ideea de reglementare, ca să spun așa. Dar până acum spuneți-ne ce s a întâmplat 

Andrei Mocearov

Eu nu vreau să mă laud. Și PSD ul, adică liderii PSD ului și PNL ului, au avut pe masă interviul meu din Libertatea.. Au fost și reacții, dar lăsăm treaba asta. Doar dacă luau în serios interviul meu din Libertatea, pe 29 ianuarie anul ăsta nu mai făceau prostiile pe care le-au făcut. Mie îmi e teamă că aici nu a fost neapărat înclinația ideologică, care există, în sensul că noi suntem mai libertarieni decât Comisia Europeană. Ideologic, la noi sunt o mulțime de libertarieni, mai radicali decât oricare de oriunde, dar aici cred că a fost pură incompetență. Sigur, și câțiva șmecheri care au profitat. 

S-a întâmplat un dezastru. Noi am ales din tool boxul-ul ăla soluția cea mai proastă.  Am să revin imediat. În august, la ANRE a venit la Ministerul Energiei și pe urmă Ministerul Energiei s-a dus la Ministerul de Finanțe cu nota de plată. Poate erați în vacanță în august, și ei erau probabil în vacanță, dar s-au speriat. Rectificarea bugetară se face de obicei la sfârșitul lui august; atunci au făcut în mare grabă ordonanța de la întâi septembrie, care, mă rog, acum a ieșit lege. După ce au văzut ce mai zice și Uniunea Europeană, au îndreptat lucrurile, după ce s-au speriat. Gaura în buget era așa de mare încât nu puteau să plătească pe estimările făcute inițial. Când au citit interviul, n-au vrut să-l înțeleagă.

Maria Cernat

ȘI apoi…

Andrei Mocearov

Da. Au făcut o compensare financiară condiționată de un prag de consum stabilit la consumatorul final. Și, cum ați observat dumneavoastră foarte bine, cu exemplul cu 5 lei și 20 de lei. Asta nu numai că a permis, dar a și stimulat nu plafonarea pe piață, ci creșterea până în cer a prețurilor pe piața de achiziții. S-a întâmplat exact pe dos: creșterea nelimitată a prețurilor de achiziție a electricității. Și apoi a venit nota de plată. O să vedem imediat cât: avem 42 de miliarde, când ei prevăzuseră în buget doar 16. Nota de 42 de miliarde era numai până în septembrie, iar 16 miliarde era prevăzut pentru tot anul. A fost un șoc. Cred că ministrul de Finanțe a căzut de pe scaun. Și, mă rog, s-au alertat și au făcut rapid ce era de făcut, au corectat. Acuma lucrurile sunt corectate. Sigur, mai e gaură în buget. Structural însă nu se schimbă nimic, dar suntem raliați la ce a propus Europa. O caracteristică a pieței românești este cum spuneam, libertarianismul economic. Faimosul vicepreședinte al autorității de reglementare vorbește de pescuit, folosește metaforă asta cu pescuitul. Noi trebuie să ne descurcăm, să pescuim singuri, să nu primim pește. E o metaforă pur libertariană, concepută de cei care cred în fundamentaliști de piață, care cred că piața e divină și nu trebuie reglementată sub nicio formă.

Maria Cernat

Vedeți, de asta ar fi bine să avem o putere magică să-l punem pe acest domn să trăiască așa într-o locuință de o cameră, o garsonieră la marginea Bucureștiului, cu doi copii în întreținere și un salariu minim. Și după aceea, să-i spunem da, o să-ți lăsăm o undiță la ușa. Atunci să vedem cam cum ar fi.

Andrei Mocearov

El o să ne spună că el nu are cum să ajungă în situația asta, că știe să pescuiască și a pescuit, iar acuma e vicepreședinte la A.N.R.E. și are și alte afaceri. Acești fundamentaliști de piață de la noi au încurajat mai mult decât în UE tranzacțiile pe piața spot. Chiar în memoriul justificativ de la 1 septembrie scrie 52%, dar la un moment dat erau și 60% limită a tranzacțiilor. Tranzacțiile pe piața spot ar trebui să facă doar reglajul fin, dacă ar fi cazul. Eu le-aș desființa complet, dar mă rog, să zicem că fac doar reglajul fin. Pentru că totuși consumul de electricitate și gaz se cunoaște, nu par să fie fluctuații de 50%. O întreprindere care ne vinde nouă gaz sau legea știu cam cât nu pot să piardă toți clienții, sau dacă au clienți care consumă brusc mai mult sau brusc mai puțin. Deci portofoliul unui furnizor de electricitate e plus-minus 10%, maximul bazat e 50%. Astfel că pe piața spot ar trebui făcut reglajul fin pe maximum 10%. În Spania e de 4%. 

Am vorbit de gaură la buget de 3-4% din PIB, dar e o dovadă a incompetenței și asta e o chestie dramatică. Nu ar fi trebuit să o spun chiar atât de pe șleau, dar totuși o spun. Din păcate, funcționărimea publică din ministere este rezultatul a zeci de ani de PSD-izare și PNL-izare. USR nu e în joc, n-a prea fost la putere. PSD și PNL au folosit criteriul loialității politice și nu criteriul competențelor. La asta probabil că se adaugă bineînțeles și școala și multe alte chestii, dar oamenii ăștia din ministere nu sunt în stare să scrie o lege. Ca să scrii o lege trebuie să ai puțină minte. În plus, trebuie să știi și politica europeană, și politica românească, adică alte legi românești. Nu e o treabă simplă, e mult de muncă, chiar ore suplimentare, dacă ești un om serios. 

La noi au fost nouă schimbări de soft de la furnizorii de electricitate care au reflectat numărul efectiv de variante. Fiecare ordonanță pe care o scriau, o scriau prost și trebuia rectificată. Din birou de acolo ei nu erau în stare să scrie și să prevadă, când scriau ceva, ce se va întâmpla în consecință. Și am să vă dau doar un exemplu: în România ei au plafonat nu ca la impozitul progresiv, adică dacă depășești consumul de 300 de kilowați/oră, plătești prețul maxim 1,3 pentru tot consumul Or, la noi nu există contoare inteligente. Cum poți să afli că ăla a consumat 200, 99,9 sau 300 virgulă unu? N-ai cum. Pentru asta ar trebui să ai consumul online mereu, cum e în Germania. În Germania ai un server și știi, în orice moment, orice neamț cât consumă. Noi nu avem așa ceva, deci trebuie să fii complet incompetent să pui în lege o astfel de prevedere, chiar și în condițiile în care au fost oameni care le-au spus despre aceste lucruri. Știți că decizia a venit de la Guvern și de la Senat. S-a găsit un deputat fără minte - acesta nu e un funcționar public -  un politician care a făcut un amendament la ultima ordonanță care a trecut pe la Camera Deputaților, ceva în sensul că dacă se consumă peste 300 de lei, plătești tot. Imaginați-vă că vine Enel-ul sau compania la care sunteți abonați și vă spune că aveți 301. Dumneavoastră spuneți: „Nu domnule, eu am consumat 299!” Nu poate dovedi nici Enelul că ați consumat 301 kilowați oră, nici dumneavoastră nu puteți dovedi că ați consumat 299 dacă nu aveți contor inteligent care să vă înregistreze online. Adică dumneavoastră ziceți: „Uite, pe 24 noiembrie  am avut 299. Pe 25 am avut 301!” Pe care o luăm în considerare? Deci e o nebunie totală. În mare însă lucrurile s-au aranjat. Și mai sunt practicile comerciale înșelătoare ale furnizorilor, deși aici legislația europeană e foarte severă. Eu am o poveste particulară, a mea...

Maria Cernat

Ați primit o factură din aceea de 5 000 de euro?

Andrei Mocearov

Nu, e mult mai complicat, adică sunt niște finețuri. Nu, nu mi-a venit.

Maria Cernat

Un prieten s-a trezit, săracul, la apartament cu trei camere sau cu patru camere, cu o factură de 5.000 de euro.

Andrei Mocearov

Da, da, da, e un prieten comun. Știu. Așa am ajuns să dau interviul pentru Libertatea. De fapt, el m-a recomandat; a povestit pentru Libertatea și le-a spus că un prieten al lui a zis că e huliganism economice ce se întâmplă. Așa am ajuns să dau interviul. Cu sprijinul pe care l-a dat statul, România are un onorabil loc 4 - a ratat podiumul cu 3% și asta numai pentru ianuarie. Acum suntem în top, stăm bine la gaură în buget. 

E și o hartă cu prețurile la energie. E luată de curând, de pe 2 decembrie, dar harta e absolut similară în toate zilele, numai că diferă prețurile. Sunt zile când prețurile sunt mai mari altele cu prețuri mai mici. În august ajunseseră la 700, această valoare de 381.

Maria Cernat

Da, da, da, știu că eram la 700. Asta acolo era ceva incredibil.

Andrei Mocearov

România e în top. Cehia are mai mult și de obicei Italia. Aici se văd două lucruri: la nordici e mai ieftin. Se vede Spania - aici sunt prețurile din vitrină. Nu mai vreau să divaghez. E o șmecherie acolo, nu sunt reale. Adică spaniolii și portughezii plătesc de fapt bine, dar oricum ei au prețuri mai mici și nici nu folosesc mai puțin gaz. Am explicat de ce gazul scumpește electricitatea, pentru că ăsta e un preț mediu. Atât în Spania și Portugalia, cât și în Suedia, Finlanda și Norvegia, nu e tot timpul prețul de echilibru, pentru că nu folosesc gazul decât la orele de vârf. Iar în Polonia au cărbuni, iar cărbunele e mai ieftin decât gazul, adică acoperă vârfurile cu cărbune. De aceea în Polonia totdeauna va fi mai bine. Repet, e un preț mic pe o zi. Acum s-a propus ordonanța asta și e ok, după părerea mea. Totuși, rămân în continuare prețuri mari și nu se face o reformă structurală. Asta nu rezolvă decât problemele locale. Mai mult oricum nu prea poți să faci de capul tău, pentru că sunt niște legi europene. Așadar, plafonarea se face în trepte pentru consumatorii casnici, plafonare parțială pentru anumite categorii de consumatori non-casnici, instituții publice, IMM uri și așa mai departe. Aici e foarte important.

Maria Cernat

Aș vrea să spun, pentru că e foarte important, de pildă, să plafoneze pentru școli, dar mai ales pentru spitale.

Andrei Mocearov

Sigur, e plafonat 85 la sută din consum. Un leu pe kilowat. Dar ce e mai important e sperietura cu gaura în buget - au conceput o compensare financiară limitată până la un preț de achiziție maxim impus. Au impus cu prețul de achiziție 1300 de lei. Ce spuneați și dumneavoastră: nu mai pot să ridice prețul nelimitat. Acum profiturile obținute din tranzacții sunt impozitate cu 98%, iar cele din export cu 100%. S-a intervenit puternic. Sigur, întrebarea mea e: de ce trebuie să fie prețurile așa mari? De ce trebuie să impozitam  în loc să producem o piață care să aibă prețuri mici? Dar pentru asta e nevoie de o reformă structurală a modelelor de piață. Acestea sunt lucruri care nu se fac.

Maria Cernat

Acum, după ce în urmă atâția ani în care s-a împins în direcția greșită.

Andrei Mocearov

Exact, iar lucrul cel mai spectaculos care s-a întâmplat este achiziția centralizată, parțială, la un preț reglementat de 450 de lei de megawați. Estimările sunt că o treime din prețuri vor fi reglementate. Operatorul care va cumpăra energie va cumpăra cu 450 de lei megawatt oră din piață și va vinde tot cu 450 de lei. Acesta e un preț semi reglementat. Cum va fi în practică? Nu se știe exact, dar este luat după modelul francez. De fapt, Franța și Singapore sunt singurele țări care mai rezistă la liberalizare. Doar 6% nu e monopol natural . Mai mult, grupul nu este nici în Franța, nici în Singapore. La Singapore, sistemul energetic e în proprietatea Ministerului de Finanțe . Dar, ca și în Franța, unde energia nucleară e dominantă, L’ Electricite de France totuși, e un fel de monopol natural, iar compania e obligată totuși să vândă o parte. Așa e și aici. S-a luat după modelul francez, dar nu în totalitate, la noi nefiind numai energie nucleară. Adică acești 450 de lei pe megawatt/oră nu vin numai de la piață, vin de la producția făcută de stat. Hidro, nuclear, cărbune. Pentru că, din fericire, majoritatea întreprinderilor sunt de stat.

Maria Cernat

Da, da, aici vreau să ajung, dar la final, că eu nu prea înțeleg cum vine asta, producător de stat și furnizor privat? De ce este foarte complicat? De ce nu-i scoatem pe toți intermediarii ăștia ca să cumpărăm direct de la stat și la revedere cu toți speculatorii?

Andrei Mocearov

Pentru că multă lume în România spune că, de fapt, toată suveica asta prin care prețurile au crescut e convenabilă pentru că statul ia înapoi bani fie prin taxe, fie prin dividente, fie nu știu prin ce. Că de fapt e un câștig pentru stat. E complet fals . Statul pierde și în primul rând pierd cetățenii, nemaivorbind de faptul că prețurile astea mari dislocă economia. În realitate, toată suveica asta oferă avantaje financiare unor actori de pe piață, nu furnizorilor care sunt în direct contact cu noi. Și răspunsul meu principal e că sunt întreprinderi de stat, care funcționează în condiții de piață dereglementată sau prost reglementată. Faptul că sunt întreprinderi de stat nu are nicio semnificație. O parte din ele funcționează ca și cum n-ar exista piață, pentru că de fapt piața e obturată. Dar asta a fost posibil pentru că și Uniunea Europeană a scos regulamentul ăla temporar. Mă rog, temporar pe trei ani. Partea proastă e că eu, după ce am văzut treaba aia cu 3 ani, m-am gândit că acești trei ani au fost puși pentru că există o prognoză care spune că războiul din Ucraina va dura trei ani.

Maria Cernat

Este foarte posibil. Și eu m-am gândit.

Andrei Mocearov

L-am văzut că și Putin care a declarat că va fi un război îndelungat, deci toată lumea este consens. Ceea ce e groaznic.

Maria Cernat

Da, da.

Andrei Mocearov

Da, și nu vorbesc... Bineînțeles că sunt vieți omenești acolo, dar vorbesc și de consecințele economice. Nu e vorba numai despre Ucraina, ci și despre noi, despre Uniunea Europeană. Totuși, în acești trei ani, compensările înseamnă găuri în buget.

Maria Cernat

Corect.

Andrei Mocearov

Varianta pentru gaz: iarăși plafonare unică și necondiționată pentru consumatorii casnici. Plafonare condiționată pentru consumatorii non-casnici. Și aici, pentru că e un duopol, două mari întreprinderi de gaz, e un preț fix de vânzare a gazului natural din producția internă, care este destinată clienților casnici și furnizorilor sau producătorilor de energie termică. Aici s-a pus un plafon clar pe piață și asta a fost spus de la bun început. Sigur că plafonul e mare, dar nu este exagerat. Adică acești 150 de lei pe megawatt/oră corespunde cam la 30 de lei euro pe megawatt/oră. Or, prețul la gaze, în ultimul deceniu, s-a învârtit între 10 și 30 de euro. Deci oarecum e prețul maxim din ultimul deceniu și care e totuși mic.