Misterele Bucureştilor. Cine va fi primar general?

Mai puţin de un an ne desparte de scrutinul local de anul viitor. Cum se ştie, alegerile locale din România, desfăşurate vara, îndeobşte, prefigurează noile majorităţi ce se vor constitui în toamnă. Reduta Bucureştilor s-a dovedit, nu de puţine ori, mai ales după anul 2000, crucială pentru scorurile finale ale partidelor.

Şi asta nu doar pentru că electoratul din capitală reprezintă 10% din totalul corpului electoral, dar şi pentru că reflectorul mediatic luminează mai intens campania de pe malurile Dâmboviţei. De asemenea, în ultimul deceniu, un primar general al capitalei a reuşit performanţa de obţină două mandate prezidenţiale consecutive.

Şapte oraşe într-un oraş

Pentru partidele politice, în mod particular, Primăria Generală, dar şi primăriile de sector, sunt mize uriaşe din cauza bugetelor care încap pe mâna majorităţii şi a executivului. Pentru ilustrare, PIB-ul pe cap de locuitor în regiunea Bucureşti-Ilfov este de 30.000 de euro/locuitor, de patru ori mai mare decât cel calculat pentru cea mai săracă regiune a României: Nord-Est şi de 3 ori mai mare decât PIB-ul regiunii NV, cu o populaţie comparabilă cu cea din capitală şi zonele limitrofe. Doar bugetul sectorului 1 este aproape egal cu bugetul Primăriei Generale.

Terenuri, contracte de salubrizare, autorizaţii de construcţie, taxe şi impozite locale, iată cuvintele magice care fac să avem cea mai acerbă competiţie pentru resurse din toată România. Pe scurt, Primăria Bucureşti şi cele 6 sectoare reprezintă ”găina cu ouă de aur” pentru toate forţele politice.

Anomalia administrativă a municipiului Bucureşti o reprezintă împărţirea în cele şase sectoare, care sunt oraşe în oraş, dar şi separarea de capitală a zonelor limitrofe din judeţul Ilfov, în ciuda faptului că regiunea Bucureşti-Ilfov se constituie ca o veritabilă zonă metropolitană. Din aceste considerente e puţin probabil să avem o dezvoltare unitară şi echilibrată în interiorul regiunii, în ciuda mediei foarte ridicate a PIB în raport cu celelalte regiuni ale ţării.
În cazul în care o majoritate parlamentară ar modifica legea în Parlament, aşa încât să se constituie regiunea metropolitană cu un singur edil-general şi cu administratori aleşi dintre consilierii generali la nivelul sectoarelor administrative, impactul electoral în 2016 ar fi devastator. În primul rând, primarul general ar primi mult mai multe voturi (se adaugă electoratul din Ilfov), iar partidele care compun majoritatea ar putea gestiona toate unitatile regiunii metropolitane. Partidele nu favorizează însă o asemenea soluţie, deoarece preferă ca accesul la resurse să fie împărţit.

Soarta primarilor în funcţie

Actualul Primar General este la al doilea mandat şi puţine din promisiunile sale s-au îndeplinit. În primul mandat a tăiat panglici la proiecte începute în vremea administraţiei PDL, finalizate după 2009, iar în al doilea mandat nici măcar problema câinilor comunitari, ridicată mediatic pe fondul emoţiei primei victime (un copil mort sfâşiat de câini), nu a fost pe deplin rezolvată. În plus, Oprescu pare încercuit de cazuri de corupţie. Două persoane apropiate au fost reţinute de DNA, după flagrant de luare de mită. În măsura în care aceste cazuri ajung, mai târziu sau mai devreme, la actualul Primar General, o nouă candidatură a sa devine problematică.

Oprescu a candidat independent în 2008 şi susţinut de USL în 2012. E adevărat că scrutinul într-un singur tur îl avantajează pe primarul aflat în funcţie, dar, chiar şi aşa, schimbarea raportului de forţe după alegerile prezidenţiale din 2014 şi ruperea USL nu constituie motive de fericire pentru un edil care are puţine lucruri cu care să se laude după 8 ani la primărie.

Trei din cele şase sectoare ale capitalei rămân cu rezultat deschis pentru 2016. La sectorul 1 şi sectorul 5, DNA pare că a scos din cursă primarii în funcţie, iar la sectorul 6, primarul liberal şi-a anunţat intenţia de a nu mai candida. Cum cruciada anticorupţie la nivelul administraţiei locale continuă, nu e încă foarte clar ce se va întâmpla la celelalte trei sectoare, unul dominat de UNPR, altul de PSD şi altul de PC.

Posibili candidaţi la capitală

Cu Oprescu rămas în cursă în 2016, principalii competitori vor trebui să-şi trimită artileria grea în competiţie pentru a avea şanse reale de câştig. Nu e foarte clar dacă PSD va alege să-l susţină pe actualul primar şi nici dacă actualul primar mai e dispus să-şi lege numele de un partid secătuit de guvernare. În cazul în care PSD merge pe mâna lui Oprescu, oficial candidat sau ”independent”, ţinta liberalilor devine şi mai îndepărtată, dacă nu-şi asumă un nume greu.

De obicei, la nivelul capitalei, atunci când mizele sunt mari, sunt propuşi candidaţi din primul eşalon. Liberalii ar avea de ales între Gorghiu, Blaga şi Predoiu. O re-editarea a finalei Oprescu-Blaga in 2008, s-ar putea să fie în avantajul ”candidatului buldog”. După opt ani , se va trage linie, şi bucureştenii ar putea să regrete că nu au votat încă de pe atunci un om mai serios şi mai eficient.
Alina Gorghiu nu are şanse la fel de mari, dat fiind că o femeie, într-un vot direct, e posibil să nu fie votată de un electorat încă destul de misogin. Deşi este o figură relativ nouă în politică, îi lipseşte experienţa unei campanii de asemenea anvergură, pe care Blaga, de exemplu, o are.

Cea mai bună opţiune pare a fi Cătălin Predoiu, fost ministru al justiţiei în câteva guverne, candidat asumat de noul PNL pentru funcţia de premier într-un eventual guvern cu majoritate în jurul PNL. Niciodată validat printr-un vot direct, Predoiu şi-ar putea încerca puterile, cu şanse de câştig, cu atât mai mult cu cât, la prezidenţialele din 2019, liberalii au nevoie de o rezervă, în cazul în care Iohannis n-ar mai fi în cărţi pentru un nou mandat.

Alegeri fără Oprescu

În cazul în care actualul primar general nu va candida în 2016, din motive mai mult sau mai puţin independente de voinţa sa, jocul se va deschide şi, probabil, PSD va intra cu un candidat propriu, bine poziţionat în sectorul 3, Robert Negoiţă. Dacă Piedone...

Citiţi textul integral pe trendscan.ro
 

Un text semnat de Sebastian Lăzăroiu

Sebastian Lazaroiu este sociolog şi a lucrat în domeniul cercetării sociale la CURS şi CSOP.  A ocupat funcţia de Consilier Prezidenţial (2007-2011 şi 2012-2013) şi de Ministru al Muncii (2011). Este publicist şi comentator al vieţii politice din România. Are o experienţă de 20 de ani în campanii electorale în România, specializat în strategie şi cercetare.