(Mic)Romania

Arunca un roman in orice colt al planetei si va construi ceva, cumva. Arunca un roman in propria lui tara si va reusi sa demonteze tot, oricum.

E extrem de plăcut să vezi, la câteva zile după ce ţi-ai susţinut în mod nevoit un punct de vedere, că cineva ţi-l reiterează la mii de kilometri depărtare, fiecare ajungând la aceeaşi concluzie pe căi diferite. La vita e bella!

Mă declar intransigent cel puţin în privinţa unei păreri despre fenomenele sociale: nu cred în mişcările browniene de indivizi care ies în stradă pentru a-şi cere drepturile câştigate prin îndeplinirea unor obligaţii. Cred în rezultatele lor, dar mai departe de atât, e vorba de principii economice la scară mică  - cu alte cuvinte, am putea construi pentru noi şi pentru cei din jurul nostru, în micile noastre comunităţi de prieteni, cu un efort mai mic de energie fizică şi plămâni şi mai mare de acumulare de informaţie şi intelect, dacă ne-am opri şi am porni fiecare individual, pe drumul lui, cum ştim mai bine. Mişcările de stradă nu mă pot "mişca". Cred in MicRomania - taramul initiativelor mici, care cresc.

Nu mai devreme de săptămâna trecută, am considerat că a spune că ai încercat să faci ceva prin faptul că "ai plătit taxe şi impozite" este echivalent cu a cădea în mundanul lucrurilor de care pretinzi că te zbaţi să scapi. Te transformi într-o bocitoare pe care eu aş plăti-o regeşte ca să nu facă ce ştie mai bine: să se plângă.

Să ne înţelegem, o (primă) dată pentru totdeauna: nu, România nu este nici pe departe cel mai prost, rău, netrebnic şi nevolnic loc cunoscut omului. În prea multe cazuri, este doar reproducerea fidelă a celui care o priveşte. Fii om bun, destoinic şi realist, şi o să îţi poţi crea lumea pe care o vrei.

Aşa ajungem la omul frumos pe care l-am găsit aseară. Ştefan Marinescu este călătorul cu tricolor, al cărui blog de experienţe îl găsiţi aici. Acum urmează lista de disclaimere româneşti, aviz amatorilor de "pile": nu îi cunosc parcursul până la a ajunge să fie susţinut în călătoria lui, dar nici nu contează. Important e că face ceva care, chiar şi dacă doar în aparenţă, a pornit ca o experienţă personală şi poate deveni o lecţie de viaţă pentru el şi pentru măcar 1% din cei care îi citesc postările.

Sunt foarte puţine lucruri pe care nu le putem schimba, iar unul dintre ele e faptul că suntem români. E un dat pe care mulţi îl transformă într-o vină a cosmosului. Dar, în cuvintele lui Ştefan, avem doar o viaţă şi în aia suntem români. Hai să profităm, că nu e rău deloc.