
Meseria de părinte, o meserie analfabetă
0
Ai nevoie de 18 ani de şcoală pentru a învăţa să repari dinţii unui copil sau pentru a învăţa să-i pui un diagnostic de viroză. Şi totuşi, nu ţi se cere nicio zi de şcoală pentru a-l creşte şi educa.
Spune o vorbă din popor „copiii nu se fac cu pixul”. Adică nu ai nevoie de şcoală pentru a te reproduce. Şi chiar nu ai. Nu trebuie să-ţi arunci ochii până departe pentru a vedea că aşa este.
Dar a fi părinte reprezintă mai mult decât simplul act de reproducere, nu? Şi, nu ştiu cine a gândit lumea asta aşa organizată, ca şi cum nu ai nevoie de nicio zi de şcoală pentru a învăţa să devii părinte.
Este nevoie de vreo 16 ani de studii pentru a deveni programator (adică pentru a lucra cu nişte maşinării) şi de vreo 17 ca să poţi proiecta o casă, ca arhitect (adică ziduri din cărămidă).
Pentru cele mai multe meserii, pe lângă studii, trebuie să ai măcar aptitudini, dacă nu talent. Pentru a deveni părinte, pentru cea mai importantă meserie din lume, nu-şi pune nimeni problema să ai măcar un strop de înclinaţie. Meseria asta nu cere studii, nici calificare, nici măcar alfabetizare.
Mai absurd este faptul că este nevoie de 18 ani de şcoală pentru a învăţa să repari dinţii unui copil şi tot atâţia pentru a şti să-i pui un diagnostic când este bolnav. Şi, totuşi, nimeni nu îţi cere vreo zi de şcoală pentru a deveni părinte, pentru a şti să-ţi creşti şi să-ţi educi copiii. Poţi să fii liniştit analfabet în domeniu. Oricum nimănui nu-i pasă.
Nu poţi învăţa un copil să scrie literele, la şcoală, fără a termina măcar un liceu pedagogic şi nici geografia nu-i poţi preda fără să fi absolvit o facultate de profil.
Dar nu ţi se cer studii pentru a te ocupa de sufletul lui, pentru a-l programa şi proiecta să devină om. Nu ai nevoie să termini vreo şcoală pentru a-i preda principii şi valori. Nu trebuie să ai vreo licenţă pentru a creşte un copil „sănătos” din punct de vedere emoţional şi social. Nu ţi se cere nimic, nu trebuie să faci dovada pentru nimic.
Şi dacă nu ai aptitudini şi nici nu îl înveţi să devină om? Şi dacă îi predai cu bună ştiinţă valori greşite? De îl schingiuieşti fizic şi psihic, ce se întâmplă? Nimic.
Pentru că, în lumea asta strâmb clădită, a te reproduce este un drept în urma căruia te numeşti automat părinte.