Video Cugir, oraș strategic pentru industria de apărare, va avea legătură directă cu Autostrada A1, printr-un nou nod rutier

Cugir, un oraș cu mai puțin de 20.000 de locuitori din județul Alba, va fi conectat la Autostrada A1 Nădlac - București prin construcția unui nod de autostradă, realizat separat față de proiectul inițial al autostrăzii A1. Localitatea are un rol important în industria de apărare a țării.

Orașul Cugir. Foto: Primăria Cugir.

Orașul Cugir (județul Alba), ascuns la poalele Munților Șureanu, va fi conectat la Autostrada A1 Nădlac - București odată cu construcția unui nod rutier adăugat separat acesteia. Crearea unei legături rapide între Cugir și rețeaua de autostrăzi va avea loc la peste un deceniu de la construcția Autostrăzii Deva - Sibiu.

Nod rutier la Cugir

Licitația pentru proiectarea și execuția nodului rutier pe Autostrada A1 (km 326+155) - DJ 704 a fost lansată recent de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), iar ofertele pot fi depuse până în 28 mai 2026. Investiția este estimată la peste 126,3 milioane de lei, fără TVA, și ar urma să îmbunătățească accesul orașului Cugir și al zonei industriale locale la Autostrada A1.

Noua conexiune va fi construită în zona localității Șibot, de pe Valea Mureșului, la aproximativ 12 kilometri de oraș, și ar putea fi realizată până în 2028.

„Autoritatea contractantă estimează că va obține finanțarea necesară semnării contractului în al doilea semestru al anului 2026. Durata minimă a contractului este de 78 de luni. Este compusă din: 6 luni perioada de proiectare, 12 luni perioada de execuție a lucrărilor și 60 de luni durata minimă aferentă perioadei de garanție”, arată CNAIR.

Deși comunitatea și autoritățile locale au cerut construcția nodului de autostradă încă din 2013, orașul de pe Valea Cugirului nu este atât de îndepărtat de autostradă față de alte localități din România. Localnicii parcurg aproximativ 18 kilometri până la nodul de autostradă din zona localității Aurel Vlaicu și 25 de kilometri până la primul dintre cele trei noduri rutiere ale A1 de la Sebeș.

Unii localnici au privit cu surprindere crearea unei legături rapide între Cugir și rețeaua de autostrăzi, dat fiind dimensiunile reduse ale orașului, dar și apropierea sa de nodurile rutiere actuale de pe A1.

Cugir, tradiție în industria de apărare și auto

Localitatea are însă un rol important în industria de apărare a României, aici aflându-se una dintre cele mai vechi fabrici de armament, înființată în urmă cu un secol, cu numele „Uzinele Metalurgice Cugir - Copșa Mică”.

Cugir. Sursa: Wikipedia

Recent, Radu Miruță, ministrul Apărării, afirma că la Cugir ar urma să fie produsă cea mai modernă armă de asalt din lume, în cadrul unui amplu program de înzestrare derulat prin mecanismul european SAFE.

„Această armă este în discuție pentru a se face la Cugir, la fabrica de arme, iar muniția asociată acestui contract să se producă la Sadu, pentru că acolo sunt caracteristicile specifice”, declara, în 28 aprilie, Radu Miruță, potrivit Antena 3.

→

Imaginea 1/14: Orașul Cugir Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (33) jpg

În afara Fabricii de Arme și a Uzinei Mecanice Cugir, ambele filiale ale Romarm, economia locală a orașului Cugir a fost susținută în ultimii ani de mai multe companii importante. Una dintre acestea este producătorul de mezeluri Elit, care și-a început activitatea la Cugir în 2002, ajungând să dețină cinci fabrici în România, cu peste 2.000 de salariați. Tot în Cugir și-a început activitatea, în 2001, compania Star Transmission, creată în urma unei asocieri a grupului Mercedes-Benz AG cu Uzina Mecanică Cugir (UMC).

„Încă din 1996, Mercedes-Benz AG și S.C. Uzina Mecanică Cugir S.A. produceau la Cugir, ca furnizor de serie 100%, roți dințate pentru cutiile de viteze ale autoturismului Mercedes-Benz A-Klasse”, arată compania.

Cugir. Foto: Primăria Cugir

Activitatea uzinei de componente auto s-a extins treptat, ajungând la aproape 1.000 de salariați, iar noi unități de producție au fost deschise în ultimii ani în Cugir și Sebeș.

Tecnoplast, o fabrică de componente din plastic pentru auto și electrocasnice, cu peste 250 de angajați în 2024, completează lista celor mai importanți angajatori din Cugir, potrivit platformei Targetare.ro.

Orașul Cugir, ridicat pe ruine dacice

Localitatea Cugir s-a dezvoltat pe ruinele unei cetăți dacice, pe care unii istorici au identificat-o ca fiind antica „Singidava”, menționată de istoricul antic Ptolemeu. Așezarea de la Cugir ar fi fost locuită încă din secolele V-IV î.e.n. și ar fi fost distrusă, la fel ca și celelalte cetăți dacice din Munții Șureanu, în timpul războaielor daco-romane.

Uzina metelurgică din Cugir în secolul al XIX-lea. Ilustrată

În Evul Mediu, satul Cugir a aparținut Scaunului săsesc al Orăștiei, iar din secolul al XIX-lea a fost cuprins în comitatul Hunedoarei. Primele ateliere metalurgice înființate la Cugir datează din vremea Imperiului Habsburgic, fiind deschise în jurul anului 1799.

„Motivele care au determinat autoritățile austro-ungare să înființeze această fabrică au fost mineritul ce se practica în jurul localității și condițiile naturale favorabile. Calitatea oțelului produs aici a fost apreciată atât în interiorul Imperiului Austro-Ungar, cât și în afara granițelor acestuia”, arată Uzina Mecanică din Cugir.

De la pistoale Orița, la mașini de spălat

Vechile uzine au fost extinse în 1926, odată cu înființarea „Uzinelor Metalurgice Cugir - Copșa Mică”, unde era produs și echipament militar. La începutul anilor ’40, la Cugir și Copșa Mică erau produse pistoale automate de tip Orița, folosite de Armata Română. Arma, numită după căpitanul Marin Oriţa, care a omologat în România acest model, a fost primul pistol-mitralieră de calibrul 9 mm fabricat în România.

→

Imaginea 1/14: Orașul Cugir Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (56) jpg

În Al Doilea Război Mondial, fabrica a fost ţinta raidurilor aviaţiei americane, iar patru avioane au fost doborâte în zonă. Totuşi, bombele nu i-au provocat distrugeri mari.

Uzinele de la Copşa Mică şi Cugir au rămas și după război cele mai importante în producţia de arme, alături de combinatul de la Reşiţa, care se număra printre furnizorii principali de materiale, arătau notele informative secrete, păstrate în arhivele Agenției Centrale de Informații (CIA). Totuși, dezvoltarea industriei militare în România anilor ’50 era îngreunată de lipsa materiilor prime, de infrastructura inadecvată de transport şi de lipsa tehnicienilor calificaţi.

În primii ani ai regimului comunist, spionajul american manifesta un interes aparte pentru fabrica de armament de la Cugir, orăşelul care, la acea vreme, avea 4.000 de locuitori. Uzina de la Cugir începuse să producă arme din 1935, însă un sector al ei era dedicat fabricării maşinilor de cusut. În 1949, la Cugir se mai produceau doar maşini de cusut, însă, doi ani mai târziu, uzina a fost reconvertită pentru fabricarea armelor mici: pistoale, puşti automate, mitraliere şi muniţii. Aproape 4.000 de oameni erau angajaţi ai întreprinderii din Cugir în 1951, arăta un raport al CIA din 1952.

„Utilajele folosite în fabrică sunt de producţie germană şi elveţiană şi se spune că sunt de o calitate excelentă. Unele dintre instalaţii sunt noi şi încă nu au fost folosite. Fabrica este bine organizată şi cei mai mulţi dintre angajaţi şi-au menţinut poziţiile pe care le aveau în trecut”, arătau spionii CIA, într-o notă secretă din 1952.

Navetiști cu trenul etajat

Uzina Mecanică de la Cugir a fost extinsă în deceniile de comunism și și-a diversificat producția. Aici erau fabricate mașini-unelte și agregate, produse electrocasnice, produse industriale (lanțuri articulate, fuse textile, cuplaje electromagnetice etc.).

Mii de oameni munceau aici, mulți dintre ei fiind navetiști, care ajungeau la Cugir cu trenurile etajate numite „Cugireana”, care circulau pe linia Teiuș - Cugir, construită în primii ani ai secolului XX.

„În perioada anilor 1980-1990, numărul angajaților din uzină depășea numărul total al locuitorilor orașului, iar trenul muncitoresc etajat, Cugireana, care lega orașul de împrejurimi era unul dintre cele mai lungi din această parte a Europei”, arată istoricul orașului.