Mercurialul patriotismului!

Dai bani la Armată şi primeşti un grad militar! Era, trebuie să recunoaştem, o idee grozavă! Păcat că s-a renunţat la ea. Nu cred că putem face faţă unei eventuale confruntări cu ruşii doar cu ofiţerii pe care-i avem. Se găseau, îmi închipui, destui milionari dornici să îmbrace contra sumei de 50-60 de mii de euro uniforma de general.

E de presupus că haina de colonel nu trecea de 30 de mii de euro, cea de maior de 20 de mii, în vreme ce căpitanii  aveau de achitat  în jur de 10 mii de euro, iar locotenenţii,  pe jumătatea acestora!

Subofiţerii, de regulă  băieţi de la ţară, ar fi putut să doneze ţării produse agricole în loc de bani. 10 saci cu grâu, plutonierii adjutanţi, o căruţă de porumb, plutonierii majori, 2 oi şi 4 kilograme de brânză, plutonierii, un coşuleţ cu ouă, sergenţii majori, o jumătate de litru de ţuică, sergenţii!

Armata este, fără nicio îndoială, una dintre instituţiile cele mai importante ale ţării. Dar mai sunt şi altele, care ar fi avut la fel de mult de câştigat de pe urma unei astfel de idei. De pildă, Ministerul Educaţiei. De ce să se intre doar pe bază de medie la facultate, când sunt atâţia oameni dispuşi să plăteacă pentru asta? Ca să nu mai vorbim de doctorate. Se puteau păstra câteva locuri pentru cei  fără alte posibilităţi decât  stricta lor ştiinţă de carte, restul, pe bază de donaţie financiară, eliminându-se  în felul acesta una dintre cele mai vechi forme de discriminare socială, cea privitoare la accesul repetenţilor la performanţa intelectuală!

Sau Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Imaginaţi-vă ce coadă ar fi la ghişeul unde s-ar pune în vânzare libertatea. 1000 de lei-o zi! 15 000-o lună. 300 000-un an. 10 milione-10 ani. Ştiu câţiva deţinuţi care ar plăti mai mult decât atât. Bunăoară, 20 de milioane pentru 10 ani de libertate!  În contul viitorului, cum ar veni, ca să poată face din nou ce-au mai făcut!

O instituţie la fel de importantă ca armata e biserica. Donaţiile sunt o practică obişnuită aici. Numai că ele  ar putea fi ridicate, prin lege, pe o treaptă superioară, în sensul de a da mai mult, dar şi de a câştiga mai mult în contul a ceea ce dai.  De exemplu, dreptul de a fi sanctificat după moarte. În grade diferite, desigur. Aproape la fel ca la armată. Sumă mare, sfânt mare, sumă mijlocie, sfânt mijlociu, sumă mititică, sfânt mititel! Adică sfânt-locotenent, ca să ne facem mai bine înţeleşi.

Însă cea mai importantă instituţie a ţării e însăşi ţara! Mai mult decât mercurialul gradelor sau cel al libertăţii, contează sau ar trebui să conteze mercurialul patriotismului!  Iar patriotismul să-ţi fie evaluat în funcţie de cât donezi ! Dar mai înainte de asta e nevoie ca profesorii să-i înveţe pe copii la şcoală ce e acela patriotism. Iar şi mai înainte de asta, ce este aia ţară! Pe urmă mai stăm de vorbă. Că bani pentru donaţii se găsesc. Aproape la fel de uşor cum poţi să găseşti idei de o genială  tâmpenie în Parlament!