De ce îl preţuiesc ruşii pe Iliescu

Pentru că merită. Şi merită fiindcă a ştiut ce să înveţe de la ei în perioada pe care a petrecut-o la Moscova. E vorba de stagiul făcut, în calitate de violonist, la Conservatorul de stat  „P.I. Ceaikovski”.

Iată ce spune profesorul A. V. Sveşnicov, rectorul acestei şcoli superioare de muzică, una dintre cele mai prestigioase din lume, despre învăţăcelul român:

„Dispunând de o înzestrare muzicală şi violonistică excepţională, Iliescu Nicolae a obţinut pe timpul studiului succese foarte bune.”

Succese foarte bune avea să obţină tânărul violonist şi acasă, în cadrul Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, al cărei concertmaestru a fost ani de zile, apoi, în calitate de dirijor al Orchestrei de cameră Philarmonia, pe care a înfiinţat-o chiar el, în 1980.

Azi, Nicolae Iliescu, care n-are nicio legătură cu Ion Iliescu, deşi au studiat amândoi la Moscova, e un tânăr pensionar... muzical. Nu cu voia sa, ci a unui fost ministru al Culturii, care are legătură cu Ion Iliescu, deşi n-a învăţat la Moscova. Se numeşte Ionuţ Vulpescu. El e cel care l-a pensionat pe maestrul Nicolae Iliescu şi încă 20 de instrumentişti, toţi în deplină putere artistică, prin decizia de desfiinţare a Orchestrei Philarmonia, ce activa în cadrul „Tinerimii Române”, instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii, minister condus, în ianuarie 2015, când a fost dată decizia cu pricina, de Ionuţ Vulpescu, fost consilier al fostului preşedinte.

Trei foşti miniştri ai Culturii, Răzvan Theodorescu, Adrian Iorgulescu şi Kelemen Hunor, n-au prea înţeles de ce a pedepsit atât de crunt ministrul în funcţiune, om tânăr, altminteri, şi destul de destupat la minte, cultura! Pentru că asta s-a întâmplat, de fapt. Philarmonia era, o spun specialiştii, nu eu, şi o mai spun şi articolele apărute în presa de pretutindeni, un veritabil brand al culturii naţionale. A concertat de nenumărate ori în ţară şi peste hotare. Praga, Berlin, Istanbul, Varşovia, Moscova, Atena, Roma-sunt câteva dintre locurile unde a a primit ovaţii şi ropote de aplauze. Oare din politeţe să fi fost invitaţi muzicienii de la Philarmonia să susţină un concert la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţare a Conservatorului „P. I. Ceaikovski”?

E vorba de preţuire, nu de politeţe. Ruşii, care nu sunt chiar fitecine în muzică, ştiu ce poate maestrul Iliescu. Se pare că noi nu prea ştim.

Desfiinţarea Orchestrei de cameră Philarmonia a mirat multă lume. Cei trei foşti miniştri ai culturii pomeniţi mai sus au susţinut, prin recomandări scrise, revenirea la situaţia anterioară. Dar fără sorţi de izbândă!

Tot fără sorţi de izbândă a încercat şi maestrul Nicolae Iliescu să obţină o audienţă la ministrul Vlad Alexandrescu. Nu pentru a cere ceva pentru sine, ci pentru muzică, adică pentru cultură. Fiindcă, atunci când muzica e obligată să tacă, are de suferit, deopotrivă cu oamenii ce-o interpretează şi cei ce-o ascultă, însăşi cultura.

Doamnă Corina Şuteu, dumneavoastră ce credeţi?