Articole scrise de Ştefan Mitroi

Lui Marian Nazat nu-i plac nici vremurile, nici oraşul Bucureşti, în care trăieşte, cu toate că fără ele n-ar fi fost ceea ce este: unul dintre avocaţii de succes ai României de azi. Poate şi ai celei de mâine, când omul ce-i poartă numele nu va mai ...

Pentru că merită. Şi merită fiindcă a ştiut ce să înveţe de la ei în perioada pe care a petrecut-o la Moscova. E vorba de stagiul făcut, în calitate de violonist, la Conservatorul de stat  „P.I. Ceaikovski”.

Drumul taie în două o mirişte pe care se rostogolesc încet, ca nişte bolovani de cretă, câteva oi căpiate de căldură. În depărtare, pe mâna stânga, trage să moară un lan de floarea soarelui. Ciorile îi dau vesele ocol, pregătindu-se să-i cânte prohod...

Intenţionam să scriu abia săptămâna viitoare rândurile ce urmează. Fiind însă vorba de Săptămâna Mare, m-am gândit că-i voi vitregi pe unii dintre cei care le vor citi de plăcerea de a mă înjura. Doar se ştie cât de cucernici devenim noi, românii, în...

Pe niciunul dintre membrii Uniunii Scriitorilor nu l-a făcut scriitor Uniunea. Şi nici vreuna dintre conducerile vremelnice ale acesteia. Cărţile scrise i-au conferit fiecăruia această calitate. Ca şi pe cea de membru al Uniunii. Nişte domni numiţi H...

Meşterul Ştefan Câlţia, zugravul de oameni care plutesc peste păduri cu cerul la subţioară, mi-a dăruit, la începutul acestui an, o copie după un catalog şcolar din anul 1940. E vorba de catalogul clasei a şasea a Şcolii din comuna Şona, judeţul Făgă...

Merg pentru a patra oară în Kuweit. De data aceasta, cu inima mai strânsă ca oricând. Exceptând  Bulgaria, în toate ţările peste care urmează să zbor miroase a praf de puşcă. N-ai cum să nu te gândeşti la lumea de dedesubt şi să nu-l întrebi pe Dumne...

Dumnezeu era un om din sat, care locuia în podul bisericii. Se zicea despre el că poate să-ţi dea orice-ţi doreşti, numai să-i ceri....

E vorba de două târguri, de fapt. Unul, căruia i se mai spune şi dulce, care este al Iaşilor. Altul, târgul de carte cunoscut sub numele de Gaudeamus. Două târguri şi două toamne diferite....

Simion Gârlea este cu trei luni mai în vârstă decât Marea Unire. A venit pe lume în ziua de 1 septembrie  1918, adunând până în prezent  194 de zile de naştere. Căci dumnealui socoteşte că are două astfel de zile pe an, cea în care a văzut lumina zil...

S-a întâmplat la începutul acestui noiembrie. Ştiam cine e când s-a aşezat lângă mine în microbuzul ce urma să ne ducă la Horezu. Nu ştiam însă de ce tace atât de adânc şi de lung, pentru că asta a făcut tot drumul, a tăcut. La masa de prânz, aşezată...

Iar am primit o scrisoare de la mama. Cum o fi putând ea să-mi scrie de pe lumea cealaltă, nu ştiu! Sunt scrise chiar de mâna ei scrisorile pe care le primesc. Recunosc de la mii de ani lumină tot ce are legătură cu mîinile mamei.

Am auzit deseori spunându-se că vă purtaţi cu ţara ca şi cum ar fi moşia voastră. Profund greşit! Dacă ar fi aşa, ar însemna să vă pese de ea. Căci vouă vă pasă doar de ce este al voastru, iubiţi doar ce vă aparţine.

Pe mătuşa Petra, sora cea mai mică a mamei mele, a ajutat-o destinul! Din satul în care s-a născut, a nimerit, prin măritiş, într-un sat din Bucureşti. Doar că n-a mai fost nevoită să meargă cu căruţa la muncă, ci cu tramvaiul. Altminteri, a rămas, c...

Nu se poate despărţi de oi pentru că nu se poate despărţi de amintiri. Din aceste amintiri lipseşte copilăria, cu toate că e prezent în ele un copil, iar copilul acesta este chiar el. N-a apucat să înveţe să se joace, sau poate că din dorinţa de a se...

12 martie 1854. Este ziua în care sublocotenentul Lev Nicolaevici Tolstoi ajunge la Bucureşti, având posibilitatea să constate pe viu de ce îi plăcea mareşalului Kutuzov, cu aproape o jumătate de secol în urmă, să-şi petreacă vremea dintre războaie a...

Dinu Săraru a ratat două momente esenţiale ale existenţei sale: unu, că  n-a cerut să fie împuşcat odată cu Ceauşescu, în decembrie 1989, doi, că n-a avut curajul să se împuşte singur, câteva zile mai târziu, când a coborât cu puşca de vânătoare în s...

Dai bani la Armată şi primeşti un grad militar! Era, trebuie să recunoaştem, o idee grozavă! Păcat că s-a renunţat la ea. Nu cred că putem face faţă unei eventuale confruntări cu ruşii doar cu ofiţerii pe care-i avem. Se găseau, îmi închipui, destui ...

S-a născut dintr-o înfrângere. Urmărit de turci, Matei Vodă Basarab şi-a găsit refugiu pe culmea unui munte de pe plaiurile Vâlcii. A promis că, dacă va scăpa cu viaţă, o să ridice o biserică pe locul respectiv. Aşa s-a născut Arnota....

În stânga, un câmp de lavandă. În dreapta, un câmp de maci. Le desparte o cărăruie subţire pe care vine o fată. În mâna dreaptă ţine un mănunchi de lavandă. În mâna stângă, unul de maci. Şi mai ţine ceva în tot acest timp: cele două câmpuri în echili...

În mai puţin de jumătate de ceas, Arenele Romane din Nimes, oraş din sudul Franţei, aflat aproape de graniţa cu Spania, s-au umplut de lume. În jur de 40.000 de oameni, bărbaţi şi femei, de toate vârstele, stau îngesuiţi în tribune, în aşteptarea... ...

Interviu cu producătorul de film Kesang Tseten. „Dragă Kesang, o să te mire, poate, dar pe mine nu munţii m-au impresionat în Nepal, ci oamenii. În primul rând, oamenii. Tu, ca nepalez, cum îi vezi pe nepalezi?”...

Este ca o plecare pe front orice ieşire în traficul din Kathmandu. Pe frontul unei aglomerări urbane în care aştepţi să vezi câţi oameni vor cădea seceraţi de autovehicolele ce vin în rafale şi dacă te vei număra printre oamenii aceştia şi tu! Se tra...

Pot spune că am ajuns la vârsta la care încep să înţeleg câte ceva despre oameni. Despre lumea în care trăiesc, mai puţin. Şi asta pe măsură ce o cunosc tot mai bine. Acum, când scriu aceste rânduri, mă aflu în Nepal, unde am ajuns după trei săptămân...

L-am cunoscut într-o dimineaţă de aprilie. Sosisem de numai o zi în Kuweit. Deodată, a intrat în încăperea în care mă aflam un bărbat în straie arăbeşti, care a spus râzând: Bună dimineaţa! Bună ziua! Bună săptămâna!

Suntem departe de a fi ajuns cu rememorarea noastră la capăt. E sărbătoare şi ne gândim să ne vizităm părinţii şi bunicii, care locuiesc la ţară. Avem maşină, dar n-avem benzină. Păi să punem! Nimic mai simplu un astfel de lucru acum, dar cât de comp...

Cea mai bună zi e cea care n-a venit încă, adică mâine, pentru că de ea se leagă întotdeauna speranţa.  Dar înainte de mâine e azi, iar înainte de azi a fost ieri. Inainte de ieri, alaltăieri. Azi, în democraţie, ieri, la revoluţie, alaltăieri, în co...

Domnule Dobrescu, n-aţi „dansat”, dacă pot spune aşa, decât o vară la Paris. Ce s-a întâmplat? De ce v-aţi întors acasă?

Nu pot, pur şi simplu nu pot să-mi revin! Credeam că aşa ceva n-o să se întâmple niciodată, dar s-a întâmplat! Ramzan Kadârov, preşedintele Ceceniei, le-a interzis lui Obama şi câtorva lideri europeni, între care Barroso, Van Rompuy şi Schulz, să int...

Unui român i-a dispărut casa. A găsit pe locul ei, după o absenţă de doi ani, un lan de porumb. Ce vor găsi, însă, după o absenţă de 25 de ani, 20 de milioane de români în locul casei cele mari care e ţara? Am învăţat la şcoală că ţara poate fi furat...

Afirmă Vasile Sofineti, ambasadorul ţării noastre în Kuweit, intr-un interviu acordat scriitorului Ştefan Mitroi. Diplomatul foloseşte prilejul pentru a-i îndemna pe oamenii de afaceri români să abordeze cu mai multă îndrăzneală pieţele arabe, dar, a...

Nu-ţi ajung miliardele de pogoane de cer de deasupra capului? Nu-ţi ajunge pământul nesfârşit de sub picioare? Nu-ţi ajung miile de miliarde din conturi? Nu-ţi ajung ţările care nu mai sunt ca să fii tu ceea ce eşti?

Interviu cu Mustafa Joma, jurnalist la cotidianul kuweitian „Alrai“. „Am înţeles că apar 15 ziare în Kuweit. Nu sunt cam multe pentru o ţară atât de mică?“ „Nu. Lumea arabă e mare. Şi ziarele la care vă referiţi sunt difuzate în toată această lume.“