Mecanismul european „achiziții comune în perioada pandemiei Covid19” va începe să funcționeze din nou în cazul aprovizionării cu muniții pentru Ucraina?

Asta pare să fie soluția care să fie rapid aprobată luna viitoare în condițiile în care, spun liderii europeni, a început o cursă contra-cronometru din cauză că Ucraina are nevoie de mult, mult mai multe muniții decât ce a primit până acum. Se află în studiu – și asta au discutat ieri la Bruxelles miniștrii de externe din cele 27 de State Membre – posibilitatea ca UE să efectueze achiziții grupate pentru diverse categorii de muniții considerate de primă urgență, necesitate pentru care se aduc argumente în care se vorbește despre eficiență, coordonare, adică ceva ce am mai auzit la Bruxelles (și apoi în toate capitalele) atunci când, pentru prima dată, a apărut pledoaria pentru sistemul comun de achiziții de vaccin împotriva COVID 19.

 „Este evident că trebuie să ne intensificăm eforturile comune, mai ales prin intermediul eventualelor achiziții la nivel european”- a spus Josep Borrell, șeful diplomației europene care a subliniat că, cel puțin în acest moment, ritmul acestor achiziții rămâne lent. Dar este la fel de limpede că, în următoarele săptămâni, cel mai bun mod de a furniza muniții Ucrainei este a împărți între noi stocurile deja existente de muniții de care dispun armatele europene. Nu trebuie să așteptăm să mai fie produse cele noi”.  Context în care doamna Ursula von den Leyen, președinta Comisei Europene, a evocat acel sistem aprobat de șefii de state și guverne din UE care, după cum bine ne aducem aminte, a generat comenzile uriaș și la costuri enorme pentru vaccinurile anti-COVID 19 procedură discutată și în unele țări anchetată de procuratură din cauza multiplelor bănuieli de malversațiuni financiare care s-au produs în perioada respectivă.

De data asta, cu optimismul care-i caracterizează, liderii europeni pare-se că sunt gata să aprobe o refolosire a sistemului respectiv de achiziții comune plecând de la propunerea venită din partea Estoniei, țară care a propun inițial adoptarea sistemului respectiv pentru achiziționarea cât mai rapidă a obuzelor de 155 mm:

„Trebuie să facem un efort extraordinar pentru o luare rapidă de decizii în favoarea implantării acestei decizii -se spune în documentul de poziție estonian – cât mai devreme posibil, deja în acest an, din cauză că asta se impune ca urmare a condițiilor din Ucraina. Prețul unei întârzieri este foarte mare și e din ce în ce mai ridicat pe zi ce trece”. Planul respectiv presupune ca industria europeană de armament să aibă o producție de până la 7 ori mai mare decât în acest moment și, astfel, să poată livra în următoarele șase luni nu mai puțin d 1 milion de obuze de 155mm.

Dacă nu  se va accepta acest sistem comun de achiziții, a pledat Borrell, Ucraina riscă să fie într-o situație realmente periculoasă în condițiile în care forțele ruse trag zilnic aproape 50000 de lovituri de artilerie, pe cânt estimările vorbesc despre doar 5000-6000 de lovituri trase de forțele ucrainene.

„Dacă facem o comparație la nivelul cifrelor de care dispunem în acest moment, rușii folosesc zilnic ceea ce Uniunea Europeană produce luna și, în contextul capacităților industriale europene de azi, putem răspunde nevoilor Ucrainei peste aproximativ șase ani, ceea ce este totalmente inacceptabil” – a argumentat ministrul de externe estonian Urmas Reinsald. În documentul de poziție estonian se spune că Ucraina folosește între 60.000-210.000 de obuze lunar, pe când industria europeană poate produce lunar doar 25.000 de bucăți.

Prezent la Munchen la Conferința de Securitate, Primul Ministru polonez Morawicki a spus că Polonia organizează o coaliție, din care evident face parte și Estonia, care să producă muniție pentru Ucraina.

Numai că asta poate fi puți, așa cum destul de mică este (sau poate deveni foarte rapid) suma de doar 4 miliarde Euro prevăzută în planul estonian. Acum, în previziunea unei acțiuni de foarte mare amploare și care să implice participarea entuziastă a cât mai multe State Membre, se studiază posibilitatea de constituire a unui Fond special comun european pentru achiziția de muniție și care să ofere o linie specială de finanțare.

Foarte posibil ca subiectul să fie decis la viitoarea reuniune a Consiliului European din 23 martie, dar contactele și negocierile deja sunt în plină desfășurare, primele interesate fiind țările care și-au păstrat și dezvoltat propria bază națională și au o industrie de armament care să poată prelua din mers noile comenzi atât de masive și, cu bani europeni, să dezvolte masiv liniile de producție existente.  Dacă nu, folosindu-se judicios banii europeni, poate va începe din nou baletul amețitor de comenzi externe...

 Nevoie de bani europeni ar fi mare nevoie și cu siguranță că mulți amatori vor fi, mai ales în țările care deja au trimis armament în Ucraina, iar lipsurile în domeniul industriei europene de armament sunt mari, așa cum arăta deja în noiembrie anul trecut un material foarte interesant publicat de EURACTIV.

Și cu asta, gata? Nu, e de-abia începutul. Nu vor fi necesari bani doar pentru liniile de producție cu, cel mai important, pentru finanțarea procurării de materii prime, inclusiv de cipuri, ceea ce deschide o altă discuție despre piețele strategice care, la ora asta, și-au schimbat din vechii stăpâni și intră în marea concurență care se profilează între SUA și China pentru alimentarea părților în conflict din Ucraina.

Să vedem care va fi poziția României, cea decisă de dl Președinte și prezentată în obișnuita și foarte concisa declarație de presă de pe aeroport.  Este mai mult decât suficient, cine ce-ar vrea mai mult?