Marți seară s-au încheiat negocierile privind reforma profundă a Codului Schengen. Ai noștri tac mâlc

Marți a fost încheiat cu succes acordul major între echipele de negociatori ale Parlamentului European și ai Consiliului privind reforma profundă, la nivel sistemic, a Codului Schengen în scopul de a clarifica și întări cadrul prevăzut pentru reintroducerea și prelungirea controalelor la frontierele interne. Acordul va intra în vigoare după ce va fi aprobat formal de către Parlamentul European și de Consiliu.

Aveți aici prezentarea oficială făcută de cei de la Comisie privind istoricul acestor reintroduceri temporare de controale la granițe naționale, la cerea unor State Membre, cu justificările de rigoare, ca măsură excepțională ce ‚ține de suveranitatea națională și este notificată autorităților de la Bruxelles ca o măsură de ultim resort în situații de extremă urgență. Iată și decizia Curții de justiție a UE din 3 aprilie 2023 care spune că aceste controale (din ce în ce mai multe impuse de unele state în contextul pandemiei Covid-19) nu trebuiau să depășească durata de 6 luni și puteau fi extinse doar în cazul în care se constata apariția unor noi amenințări cu nivel ridicat de intensitate. 

De data asta, jocurile se schimbă radical în direcția a ceea ce se contura de câțiva ani  ca perspectivă ultra-dură denumită „construcția Fortăreței Europa”, începând tocmai cu această anulare temporară (acum până la maximum trei ani) a libertății de circulație în cazul în care autoritățile naționale constată apariția unor amenințări extrem de importante de securitate. În plus, în cazul unor urgențe sanitare în cazul mai multor State Membre, și în momentul în care se constată posibilitatea ca acestea să se extindă în întreaga Uniune Europeană, Comisia poate autoriza reinstaurarea controalelor de frontieră pentru perioade de 6 luni. La frontierele externe, reforma prevede ca în cazul urgențelor sanitare de mare amploare să fie armonizare regulile de intrare în spațiul european a tuturor străinilor, asta presupunând în unele cazuri și instituirea unor perioade de carantină și obligativitatea efectuării testelor.

De adăugat seria de măsuri specifice pentru a ajuta statele să lupte împotriva posibilei „instrumentalizări a migrației” în scopul de a destabiliza unul sau mai multe state europene (așa cum sunt acuzate Rusia și Belarus de a fi procedat în trecut), măsură care are însă o bătaie cu mult mai lungă în contextul actualelor neliniști majore privind deplasările forțate de populație provocate de ceea ce se petrece acum în Orientul apropiat și în Africa.

Ai noștri ar fi trebuit să ia în serios dezbaterea și, dacă tot nu-i întreabă acum nimeni, să se pregătească  foarte serios pentru perspectivele deschise de acest Acord în măsura în care, dincolo de declarațiile electorale, chiar ne dorim să aparținem cât mai repede Spațiului Schengen. În acest sens, ar fi trebuit deja să avem prevăzute – discutate și votate în Parlament – modificările legislației naționale care să prevadă reacția organismelor naționale în cazurile prevăzute în Acord. E adevărat, este vorba despre măsuri excepționale pentru cazuri extreme, dar în cazul României raționamentele se pot complica și amplifica exponențial deoarece suntem țară de graniță la un conflict major și va trebui să dispunem de echipele de intervenție care să asigure securitatea de frontieră în cazul în care se impune și securitatea sanitară, timp în care autoritățile noastre pot fi responsabile cu carantinarea cetățenilor lor non-UE și testarea acestora, printre altele.

Avem oare asemenea planuri, au fost discutate, le-a aprobat cineva, au fost implicați și europarlamentarii noștri în negocieri, știau măcar ce se petrece, a comunicat cineva, preventiv, autorităților noastre că discuțiile pe acest subiect trebuie să devină prioritare? Poate ar fi trebuit să le spună cineva ceva și armatei noastre de generali conduse de Gheorghiță Vlad, poate ar fi trebui publicat un studiu de risc asupra posibilității de a închide frontierele în cazurile discutate de Acord, repet, pentru o perioadă extinsă de trei ani de zile. 

Pesemne că, la nivel european, discuția asta va avansa foarte repede și, alături de aceste modificări de acum, s-ar putea să vedem cu se așază și mai multe cărămizi în zidurile de apărare ale Fortăreței Europa. Poate chiar mai multe decât crede cineva.

Noi pentru ce optăm? Greu de spus, atâta timp cât ai noștri nu s-au înțeles pe problema ocupării scaunelor viitoare și ne pe împărțeala și eventuala rotație a funcțiilor. Mi se pare, în mod cinstit, că e chiar absurd să-i deranjezi cu întrebări de acest gen.