Măreaţa Britanie, contul bancar

La vreo 10 zile după ce-am călcat în Perfidul Albion, a trebuit să-mi deschid cont bancar. Pe aici contul bancar e ca Facebook-ul. Dacă nu ai aşa ceva, e ca şi cum nu ai exista. Mulţumită unor europeni mai răsăriteni, dar cu mintea apusă, cele mai multe bănci s-au săturat să fie fraudate şi au impus restricţii noilor sosiţi.

Mi-am încercat prima dată norocul la cea mai cunoscută bancă engleză. Pe urmă la cea scoţiană. Bineînţeles, am fost refuzat, cu un zâmbet larg şi politicos, în ambele locuri. După ce m-am consultat cu nişte colegi de serviciu, m-au îndrumat spre cea mai necunoscută bancă. Am mers la sigur, pentru că un coleg proaspăt sosit îşi deschisese cont la ei cu o zi în urmă.

M-am prezentat la prima oră a dimineţii (lucram după-masa) şi la 15 minute de la sosire eram deja în tratative avansate cu ei, mi-au permis să stau de vorbă între patru ochi cu o funcţionară.

După ce m-am prezentat, m-a întrebat de unde provin, moment în care am scos ambele paşapoarte din buzunar şi i le-am plasat în faţă. S-a speriat puţin. Şi eu, de reacţia ei. Deja mă şi gândeam cum mă va sălta un poliţist în cel mai scurt timp...

Pe urmă, m-a întrebat:

- Do you have kids?

Iar eu, fără să mă gândesc vreo clipă, i-am replicat cât se poate de firesc:

- None that I know of...

A început să râdă, dar parcă n-a fost râsul ei. Ţi-a trebuit să-ţi umble gura, acum sigur n-o să-ţi deschidă ăştia cont. Mi-a mai introdus ceva date, după care a zis că trebuie să aştept confirmarea prin calculator de la superiori.

Am aşteptat vreo cinci minute, clipe-n care mă uitam la pereţi şi la funcţionară, la pereţi şi la funcţionară...

A sosit în sfârşit răspunsul!

- I'm sorry, we can't open an account for you.

- Seriously?! But why? One of my co-workers has been here recently. Can you tell me the reason? 

- No, I'm sorry.

E clar. A trebuit să-mi umble gura. Asta-mi mai lipsea. Cine ştie când voi avea cont bancar.

Am zâmbit frumos şi mi-am luat rămas-bun. Cum am ieşit pe uşă, mi-am sunat colegul. A zis că nu se poate aşa ceva, că el la ei şi-a deschis cont şi n-a întâmpinat nicio problemă.

Ştiţi vorba aia: Dacă suferi de mania persecuţiei, nu înseamnă neapărat că nu eşti urmărit de nimeni! Dacă n-o ştiaţi, o aflaţi acum. Eu am simţit-o atunci pe propria-mi piele.

Până la urmă, după ce-am trecut pe la încă o bancă, care nici n-a vrut să stea de vorbă cu mine când a văzut de unde vin, am reuşit să-mi deschid cont la HSBC. Am ştiut eu că a meritat să mă uit la Formula 1 pe la sfârşitul anilor '90.

În acea seară, după muncă, i-am povestit colegului de apartament păţania, iar el a început să râdă.

- Noi am stat în apartamentul acesta la un moment dat 15 (în cinci camere). Ne-am dus toţi la ei să ne deschidem cont. Dimineaţa ni le-au deschis, dar când au văzut că toţi figurăm sub aceaşi adresă, ni le-au închis după-amiază.

Funcţionarii bancari nu au făcut ISE-ul la Cluj sau ASE-ul al Bucureşti, să stea câte patru-cinci într-o cameră şi tot noi trebuie să suferim de pe urma lor?