Marea Neagră se joacă la ruleta rusească? Ce riscă România

Drone rusești atacă vase ucrainene, Turcia își dezvoltă sisteme cibernetice sofisticate pe care le testează în spațiul pontic, Ucraina urmărește petrolierele fantomă. Ce face România? Nu poate opri dronele.

O dronă a explodat în portul Constanța pe 5 iunie

Rusia vrea să domine Marea Neagră nu doar pentru a-și recâștiga poziția de putere sau fiindcă aceasta e strategia țării lăsată moștenire de Petru cel Mare, ci și pentru a-și subordona statele riverane. Georgia a intrat deja în capcana Moscovei, Bulgaria, cu un președinte pro-rus, a declarat că nu mai ajută Ucraina cu arme. Turcia a jucat în primii trei ani după invazia rusă în Ucraina de partea lui Vladimir Putin, a refuzat sancțiunile împotriva invadatorului, a continuat să cumpere gaz și petrol, devenind al doilea cel mai mare partener comercial al Rusiei, după China. Totuși, după întâlnirea lui Recep Tayyp Erdogan cu Donald Trump din toamna trecută, Turcia a început să-și diversifice sursele de aprovizionare, inclusiv prin contracte cu Statele Unite, reluându-și azimutul occidental, dar și ambiția de a reveni ca jucător la Marea Neagră.

România a păstrat direcția bună, cel puțin la nivel retoric, dar a evitat să supere Rusia într-atât încât a găsit suficiente pretexte să nu doboare niciuna din dronele trimise de ruși în spațiul aerian autohton. Sau e prea scump să fie date jos cu rachete, sau e periculos, sau nu se văd pe radar. Ucraina se apăra de drone din 2022 folosind tunuri antiaeriene autopropulsate, mitraliere grele, diferite sisteme antiaeriene, arme pe care le are în dotare și Armata Română.

Scenarii periculoase 

Marea Neagră a devenit periculoasă pentru navigație, aviație civilă și flote comerciale și din cauza războiului electronic și manipulării semnalelor din satelit. Mai multe rapoarte și investigații ale unor companii și institute internaționale au ajuns la concluzia că Marea Neagră e o zonă gri în care sistemul de navigație prin satelit este deviat și afectează infrastructura regională de transport (Spire Aviation, septembrie 2025). Bruiajele sunt executate de sistemele rusești din Crimeea: au fost descoperite, de exemplu, interferenţe severe în zona Buzău-Ploieşti, unde doar în octombrie 2004 peste 300 de aeronave au raportat pierderi temporare de poziţie GPS: sistemele arătau că totul era corect, cu toate că poziția reală era falsă.

Pentru România, riscurile care vin din spațiul pontic se suprapun:

(1) De pildă, nu e prea clar dacă instituțiile autohtone de forță ar putea apăra platformele din Marea Neagră de unde se extrage gaz. Dacă Exxon Mobile, compania americană alungată de legislația impredictibilă, ar fi rămas să exploateze rezervele din mare, securitatea exploatării era asigurată și protejată de Statele Unite. Deocamdată nu se știe în responsabilitatea cărei instituții se află aceste platforme de extracție.

(2) Apoi, corupția din portul Constanța tinde să afecteze siguranța națională, fiindcă pe aici nu trec doar țigări de contrabandă și droguri, ci și petroliere fantomă. Interesele țării sunt demult abandonate în acest colț pontic, unde funcționează principii ale ruletei rusești.

(3) România trebuie să-și poată apăra litoralul nu doar de dronele ucrainene rătăcite, ci și în eventualitatea unei agresiuni dinspre Rusia, care s-ar putea decide să testeze eficiența NATO la Marea Neagră, nu la cea Baltică, unde NATO se pregătește temeinic pentru o ripostă. O investigație făcută de mai multe instituții media din statele nordice și citată de news.ro a scos, însă, la iveală că Rusia își dezvoltă o infrastructură serioasă în jurul granițelor sale din Nordul Europei: cazărmi noi, depozite de muniție, echipamente militare sunt aduse deja în apropiere de granița cu Norvegia, Finlanda, dar și în zona Kaliningrad. În total ar fi vorba despre circa 115.000 de militari concentrați la periferia nordică a continentului și în apropierea statelor baltice. Directorul MUST, serviciul de informaţii al armatei suedeze, Thomas Nilsson, nu crede că ar fi vorba doar despre „o demonstrație”, ci mai curând despre „pregătirea capacităţilor pentru a face faţă NATO într-un conflict de amploare, la un moment dat în viitor”. Într-un raport de anul trecut, Agenția de informații daneză analizează 3 scenarii de război:

(i) pe termen scurt Rusia ar fi capabilă să poarte un război local cu o țară limitrofă;

(ii) în 2 ani ar putea lansa un război regional în regiunea baltică;

(iii) în cinci ani ar putea lansa un atac pe scară largă asupra Europei, dacă Statele Unite decid să nu se mai implice deloc în securitatea Europei. Șefi de servicii sau de armate din Franța, Germania și Marea Britanie au vorbit la rândul lor despre un posibil război major până în 2030.

Războiul Rusiei s-a extins deja 

În Marea Neagră războiul s-a extins deja, fiindcă nu mai e doar între Rusia și Ucraina, ci în ecuație e și Turcia, care păstrează legăturile cu Moscova, dincolo de rivalitățile istorice și în ciuda fandărilor spre Vest. Kremlinul nu agreează ultimele evoluții ale Ankarei, așa că o avertizează în mod brutal să se întoarcă la vechile dependențe energetice: mai multe vase turcești au fost atacate de ruși în ultimele luni: 3 cargouri turcești au fost bombardate cu drone în largul coastelor nordice ale Turciei în urmă cu două săptămâni, iar la finele săptămânii trecute, o persoană a murit și alte patru au fost rănite după ce o navă de pescuit turcească a fost atacată în apropierea peninsulei Crimeea. 

Ankara nu vrea să se răzbune, ci să preia puterea la Marea Neagră, unde a început să testeze sisteme sofisticate de război electronic, care pot la rândul lor bruia transporturile din zonă, dar și colecta informațiile care circulă în spațiul pontic. Fără să aibă ambițiile celor două, Ucraina pare să aibă avansul cel mai mare, fiindcă a reușit să scufunde sau să avarieze cele mai importante nave rusești și a dezvoltat drone marine și subacvatice care și-au dovedit eficiența inclusiv împotriva vapoarelor fantomă care transportă petrol rusesc sub steag fals: 21 au fost scoase din uz, 9 au fost avariate, 10 arestate și 2 scufundate cu ajutor din partea Aliaților.

În această competiție maritimă, România nu are o strategie prea clară, fiindcă nici nu se supără când petrolierele rusești ajung pe malul românesc cu marfă ieftină, nici nu știe ce să facă împotriva dronelor deviate sau trimise de ruși. Fie improvizează, fie stă în expectativă, fiindcă nu vrea să găsească locul în care să-și întâlnească adversarii.

Sabina Fati - DW