Mai funcționează principiul în cazul conflictelor din 2024?

Este o imagine celebră și intrată în istoria culturală a lumii. Sugera nivelul de perfecțiune al redării sunetului asigurat de gramofoanele produse de Gramophone Company și de filiala sa americană Victor Talking Machine Company. Dar analiștii de securitate ai timpurilor noastre s-au jucat în felul conic ce le este propriu, transpunând imaginea respectivă pe coperta unor dosare cu circuit închis în care nu se analiza perfecțiunea fluxului sonor ci nivelul de obediență al ascultătorului, câine bine dresat să asculte de glasul stăpânului, comanditarul și finanțatorul indispensabil. Este o chestiune esențială deoarece evaluarea corectă a nivelului de obediență garantează funcționarea corectă a canalului unic de comandă și control și, ca atare, permite evaluarea matematic corectă a gradului de predictibilitate a comportamentului unei armate și a elementelor sale componente.

Foarte puține sunt acum super-puterile și foarte multe sunt națiunile care trăiesc în umbra lor, care le cer garanții de securitate și nu supraviețuiesc decât dacă stăpânii reali și care se delectează în a proclama acest lucru, țin deschis robinetul sprijinului financiar și al fluxului de echipamente militare.

De aici pretenția justificată a națiunilor comanditare de a fi nu numai informate de ce fac cei mici, dar și de a putea institui, la nevoie, un control care să evite pasul sau pașii către dezastru. Normal, logic, dar cu o singură condiție: țara micuță și dependentă să nu dorească, din diverse motive, să treacă dincolo de linia roșie și să-și asume acțiuni individuale, cu orice cost.

Asta este discuția de acum privind viitorul imediat al conflictului între Iran și Israel care, azi, ar putea să treacă la un cu totul alt nivel în cazul în care „cabinetul de război” al Israelului va decide un atac direct și masiv împotriva Iranului. Și este posibil s-o facă în ciuda opoziției principalului său sponsor tradițional, Statele Unite, chiar dacă din partea Casei Albe a venit mesajul că Tel Avivul nu-i va avea alături pe americani într-o asemenea situație. Mesaje comunicate și de celelalte mari puteri occidentale care au cerut Israelului reținere și non-escaladarea conflictului. Asta nu înseamnă că SUA nu și-ar respecta angajamentele legate de apărare Israelului și securizarea zonei dar nu se va implica într-o acțiune ofensivă.

După părerea mea, acesta este sensul mesajului difuzat ieri de către CENTCOM (US Central Command) care dă detalii extrem de interesante despre rolul jucat de armata americană în doborârea unui atât de mare de drone și rachete iraniene: „forțele CENTCOM, sprijinite de distrugătoarele aparținând US European Command, au țintit și doborât cu succes peste 80 de drone și cel puțin șase rachete balistice lansate către Israel din Iran și Yemen”.

Nu cred că acest mesaj a fost lansat doar ca o analiză strict tehnică. S-ar putea să fie un mesaj prietenesc în ideea că, dacă așa stau lucrurile, chiar dacă defensiva Israelului este asigurată de SUA și parteneri, ar putea să apară ceva problema reală ar fi desfășurarea unui atac unilateral de către Israel. Aceasta este „linia roșie”. Și nu numai în cazul Israelului.

De partea cealaltă, Iranul a auzit un îndemn asemănător la maximă prudență și reținere, mai întâi din partea Rusiei și apoi din partea Chinei. Ieri, după o convorbire telefonică cu Teheranul, ministrul chinez al afacerilor externe a precizat că Iranul „a exprimat din nou voința sa de reținere”. Interesant că sursa citată amintește de numărul important de țțări din zonă care cer Chinei să-și facă auzită vocea în sensul zăgăzuirii canalelor conflictuale.

„Vocea stăpânului” mai este însă un concept absolut sau s-a diluat primejdios de mult și nu funcționează decât parțial, pentru a răspunde unor sectoare de criză, în așteptarea confuză a unei mari ciocniri? Așa pare să se contureze situația de acum, definită de prezența unor echipe pentru care victoria în conflictul regional este un vis de generații care poate deveni realitate tocmai pentru că toți știu că, în faza sa finală, internaționalizarea conflagrației bilaterale va fi inevitabilă.