Mahalaua Europei

România este mahalaua Europei. Aici sunt preţuite înjurăturile, vulgarităţile, apostrofările, bârfele, ţepele, plagiatele, dosarele măsluite, diplomele falsificate, şpăgile, minciunile, lenea, trăncăneala şi nepotismul.

În spaţiul public dialogul se poartă ca între mahalagii. Nu există dialog. Sunt folosite toate invectivele, ca să priceapă proştii, să înţeleagă poporul. Interlocutorul trebuie umilit, încălecat, făcut muci. Contează doar să i-o tragi, ca să-i iei faţa. Degradarea „dialogului“ va continua, n-am ajuns la fundul sacului, nu este nicio speranţă de vindecare. Tinerii (speranţele unui viitor decent) au fost deja educaţi în spiritul mahalalei. Şcoala este strivită, nu are puterea să renască, să se reformeze, este împinsă în periferia mahalalei, să rămână acolo, asta îşi doresc cei mai mulţi. Televiziunile nu-şi propun să iasă din talk-show-ul de succes al mahalalei pentru că pierd rating. Invitaţii sunt nişte palavragii, grobieni, papagali cu agende ascunse, moderatorii sunt nepregătiţi, cu temele făcute de patroni şi de cei care marcă banul ca să-şi promoveze interesele. Programele de divertisment TV aduse din afară sunt împachetate cu sclipici şi dăruite cu ipocrizie mahalalei. Presa de informaţie lipseşte. Rămâne presa partizană şi cea tabloidă. Mahalaua cere poveşti, presa tabloidă oferă vrăjeli despre mahalagioaicele injectate cu botox. Curul mahalalei este prima ştire a zilei. Politicienii se încaieră în noroaiele mahalalei. Pe aici nu va trece niciodată un drum asfaltat. Educaţia şi cultura n-au loc în politică. Apa curentă pentru spălatul pe mâine, după folosirea veceului, nu curge, nu este necesară. Putorile sunt încurajate şi promovate.

Să atragi atenţia unui mârlan că este mârlan va deveni curând o infracţiune în România. Să râzi de un şef al mahalalei este un mare risc, vei fi luat la bătaie de slugile mahalagiului. Revolta împotriva mahalalei este sancţionată cu flegme în ochi, cu scârnăvii aruncate în faţă. Eşti nebun să-ţi baţi capul cu mahalaua. Mahalaua a câştigat, gata cu bunul simţ, cu decenţa, cu profesionalismul, regulile sunt făcute de mahala, se trăieşte după apucăturile mahalagiilor, asta-i viaţa de mahala! Dacă nu-ţi convine, afară!

Probabil că asta este salvarea. Individuală. Dacă nu-ţi place România, mahalaua Europei, atunci pleacă în Europa sau oriunde vezi cu ochii. Să se descurce fiecare cum poate. Mahalaua este plină de fiare egoiste. Individualismul feroce este calitatea cultivată pentru a deveni un mahalagiu vestit. Ce-i al tău e al tău, restul nu te interesează! Generozitatea este o ipocrizie în mahala. Dai ca să primeşti ceva la schimb, nu dai ca să te bucuri împreună cu cel căruia i-ai dăruit.

Să atragi atenţia unui mârlan că este mârlan va deveni curând o infracţiune în România.                  

Nicio minune nu-i mai întoarce în mahalaua Europei pe românii plecaţi în Europa. De ce s-ar întoarce? Să-şi îngroape părinţii? Să-şi cumpere locuri de veci? Să se odihnească? În mahala nu e niciodată linişte. Isteria şi panarama dau impresia că mahalaua este pitorească, viu colorată, viaţă e frumoasă! Impresie falsă. Spiritul a murit, supravieţuim în resemnare.