Maghiarii l-au măturat pe Viktor Orbán. Lecția pentru România

Duminică, poporul maghiar a reușit ceea ce speram și ceea ce îi doream cei mai mulți dintre noi: a măturat la vot regimul Viktor Orbán.

FOTO FB

După 16 ani de putere neîntreruptă, după ani de propagandă, de control al justiției și al presei, de sfidare a Europei și a aliaților săi naturali, și după o relație toxică cu Rusia, așa-zisul modelul politic Orbán fost respins cu o majoritate covârșitoare de cei pe care pretindea că îi reprezintă. Pentru că oamenii, de multă vreme, nu se mai simțeau reprezentați. Pentru că nicio națiune europeană modernă nu se poate simți reprezentată de autoritarism, corupție, acapararea statului și a economiei, ori de minciună!

Acum, victoria lui Péter Magyar și a partidului TISZA aduce atât o schimbare de guvern, cât și dovada falimentului complet a tot ceea ce a însemnat fostul regim de la Budapesta.

Să spunem lucrurilor pe nume: Viktor Orbán nu a fost și nu este un mare patriot, ori un conservator autentic! Dimpotrivă.

Așa cum știe și cum a văzut o lume întreagă, Orbán a fost cel care a transformat suveranismul, o invenție la fel de periculoasă ca și comunismul (!), într-un paravan pentru furt, manipulare, sau protecția clientelei sale politice. A fost, de asemenea, cel care a transformat relația cu Uniunea Europeană, care a adus atât de mult bine Ungariei, într-un șantaj permanent.

Pe scurt, ani la rând, Orbán a vândut iluzia forței, a superiorității morale, dar în realitate a livrat dependență, erodarea democrației și o Ungarie tot mai izolată și mai săracă. Asta aduce așa-zisul suveranism: exact opusul a ceea ce predică!...

Mai rău, fostul anti-comunist Orbán (tocmai el, și este tragic) a devenit pentru Vladimir Putin ceea ce nu ar fi trebuit să devină niciodată un lider european în raport cu Rusia: un idiot util, în limbajul bolșevicilor. A blocat, a întârziat, a sabotat, cum și când a putut, decizii europene importante, inclusiv în raport cu Ucraina, și a folosit poziția Ungariei, dar nu pentru a întări Europa, sau pe sine, ci pentru a slăbi coeziunea dintre noi toți, la nivelul UE. Când un lider din interiorul uniunii noastre ajunge să servească interesele Moscovei mai mult decât solidaritatea europeană, nu mai avem cum să vorbim, sub nici o formă, despre conservatorism. Sunt două lucruri care nu aparțin aceluiași univers. Orbán a ales cu bună știință o deviație strategică extrem de gravă, pe care eu o văd foarte apropiată de trădare!

Faptul că piețele au reacționat pozitiv imediat după căderea lui Orbán spune și el ceva foarte important. Investitorii, instituțiile financiare, Europa însăși, au văzut în plecarea regimului o gură de oxigen pentru economia Ungariei! Subliniez acest aspect. Pentru Ungaria! Forintul a crescut, speranța deblocării fondurilor europene a revenit, iar Budapesta are acum, din nou, șansa de a reintra în normalitate. Este normalitatea despre care aminteam mai sus, cea care a modernizat și dezvoltat țara vecină (prin fondurile UE) în ultimele decenii.

Aceasta este, stimați cititori, realitatea pe care extremiștii nu ne-o spun niciodată. Și nu doar că nu o spun, dar încearcă și să o ascundă. Iar realitatea este aceea că stabilitatea, regulile transparente și corecte, credibilitatea și încrederea produc rezultate pentru oameni. Populismul poate produce doar o ruină lentă și extrem de dureroasă.

În fine. După toate acestea, eu cred că România trebuie să privească foarte atent la lecția Ungariei. De ce? Pentru că și la noi extremiștii și populiștii folosesc aceeași rețetă cu care Orbán i-a amăgit pe vecinii maghiari.

Ei vorbesc despre națiune, dar compromit interesul național.

Se bat cu pumnul în piept, cer suveranitate, dar servesc agenda celor care ne vor slabi și dezbinați și neîncrezători în Occidentul din care FACEM parte!

Ei promit demnitate, dar cultivă supunerea.

Promit ordine, dar seamănă haos.

Promit totul și orice pentru popor (că doar nu îi doare gura), dar atunci când trebuie să construiască ceva concret, de exemplu drumuri, atragerea de investiții, crearea de locuri de muncă, consolidarea unor instituții serioase, securitate, predictibilitate, nu livrează nimic bun pentru oameni. Niciodată.

Extremismul nu este, nicicând și niciunde, o alternativă la guvernare. El este o boală, un cancer al democrației. Iar populismul, impostura zgomotoasă, nu înseamnă, dragi prieteni, curaj. De multe ori el este pur și simplu semn ori de ticăloșie, ori de prostie crasă. La fel, pseudo-suveranismul nu este și nu are cum să fie patriotism adevărat. Este însă, de fiecare dată, o formă de trădare, de sabotaj intern, prin care românii sunt împinși să se îndoiască tocmai de acele alianțe care le garantează libertatea și siguranța și prosperitatea.

Să fim foarte clari. Pentru România, Uniunea Europeană și NATO reprezintă singurele opțiuni viabile. Singurele, dacă nu vrem sărăcie, sau zeci de ani sub jug străin, așa cum am mai fost.

UE înseamnă pentru noi dezvoltare, piață de desfacere, investiții și locuri de muncă, libertate de circulație și de a studia, înseamnă solidaritate, drepturi cetățenești protejate prin Parlamentul European și, în mod cert, înseamnă democrație.

NATO, la rândul său, ne aduce securitate, descurajarea oricăror agresiuni, garanții strategice și un scut extrem de real și de concret într-o regiune în care Rusia continuă să amenințe, să manipuleze și să atace.

Cine se joacă cu aceste două ancore ale României se joacă, de fapt, cu viitorul țării.

Iată de ce vreau să închei aceste gânduri prin a repeta faptul că lupta cu extremiștii și populiștii din România nu trebuie dusă timid, cu jumătăți de măsură. Nici măcar cu politețe... Și, evident, niciodată cu frică.

Extremismul, dragi români, trebuie confruntat cu adevărul; zilnic. Cu fapte și curaj. Cu o voce puternică. Cu demascarea fiecărei minciuni, a fiecărei intoxicări, a fiecărei promisiuni imposibile, a fiecărui reflex anti-european și anti-occidental vândut sub eticheta falsă a iubirii de țară și care, de fapt, servește dușmanilor noștri!

Adevărul este că nimeni din categoria extremiștilor, niciodată, nu a făcut vreo țară mai liberă, mai prosperă, mai respectată și mai sigură. Dimpotrivă. Peste tot au lăsat în urmă instituții slăbite, societăți învrăjbite și economii distruse.

Cred că dacă electoratul maghiar, după 8 ani de propagandă agresivă, a reușit să înțeleagă asta, atunci același lucru trebuie să îl înțeleagă și românii. Înainte să plătească mai scump chiar decât vecinii lor.

Prin urmare, votul din Ungaria este pentru noi un avertisment și o lecție. Orbán a părut ani la rând invincibil. Nu a fost. Niciun extremist nu este. Când oamenii văd adevărul, când obosesc de minciună, când înțeleg prețul imposturii, vine și nota de plată.

Eu îmi doresc și ne doresc să rămânem lucizi, fermi și europeni, așa cum și-au dorit înaintașii noștri. Iar unii dintre ei s-au sacrificat pentru asta.

Cum credeți că s-ar uita ei azi la cei care ne împing spre Moscova și spre trecut?