Lupta pentru câstigarea opiniei publice occidentale, o altă dimensiune a conflictului Israel – Hamas
0“Israel e în război”, anunța premierul Benjamin Netanyahu pe 7 octombrie, la scurt timp după ce Hamas a demarat fulgerătorul atac terorist asupra Israelului. Propoziția care anunța răspunsul israelian este enunțată cu rapiditate, în aceeași zi, pe de o parte pentru că războiul este declarat împotriva Hamas, o organizație teroristă, nu împotriva palestinienilor, pe de altă parte pentru că Israel a fost în război de-a lungul întregii sale existențe cu populația arabă din zonă. O astfel de declarație de război nu era, așadar, nici nouă, nici șocantă.
În paralel cu ceea ce se întâmplă pe teren, lupta se duce și pe un alt câmp de bătălie, cel informațional. Miza este câștigarea opiniei publice, cu precădere a celei occidentale, care poate înclina balanța și la firul ierbii.
Importanța opiniei publice pe plan internațional
Crizele din Orientul Mijlociu sunt atribuite în mare parte colonialismului vestic și interferențelor puterilor occidentale în viața popoarelor din zonă. După căderea Imperiului Otoman, Marea Britanie și Franța au partajat teritoriul prin acordul Sykes–Picot, fără să țină cont de identitățile etnice sau religioase care erau deja acolo. Acordul a fost aprobat și susținut de Rusia, apoi implementat, ceea ce a dus la un climat de instabilitate în zonă (Akbarzadeh S., Baxter K, Middle East Politics and International Relations).
La doar un an după acord, în 1917, o inițiativă a Marii Britanii aprinde în Orientul Mijlociu scânteia unui conflict care durează până în ziua de astăzi: cel dintre Israel și populația palestiniană. Prin Declarația Balfour, Lordul Arthur Balfour promitea sioniștilor, în numele Guvernului Marii Britanii, susținerea creării unui stat pentru poporul evreu pe teritoriul Palestinei. Declarația are trei paragrafe scurte care au deschis drumul către instituirea statului Israelian pe un teritoriu deja populat de arabi. Declarația Balfour, susținută ulterior și de Statele Unite, a fost rezultatul muncii de lobby pe care sioniștii au dus-o de zeci de ani. Apariția statului Israel se datorează politicienilor din Vest, iar până în prezent occidentul și, implicit, opinia publică occidentală, au ajutat Israelul să devină un stat tot mai puternic.
Tactici folosite de sioniști în America pentru formarea Israelul
Sioniștii au înțeles de la început că trebuie să aibă publicul de partea lor. În perioada celui de-al doilea Război Mondial, în SUA era deja o comunitate de peste 4 milioane de evrei. Majoritatea ajunseseră pe continentul american între 1880-1940, perioada de imigrare est-europeană. Când au aflat ororile prin care prieteni sau membrii ai familiei trec în regimul nazist, evreii din America s-au simțit vinovați că nu pot face nimic. Scrisori disperate de la rude sau prieteni le cereau ajutorul. Puterile occidentale publicaseră, în 1939, un White Paper care limita emigrarea evreilor în Palestina, așadar majoritatea evreilor din Europa nu aveau unde fugi. Sioniști moderați precum Chaim Weizmann și zioniști cu spirit mai activist, precum rabinul Abba Hillel Silver, au încercat să convingă Congresul SUA, Partidul Democrat și pe președintele Franklin D. Roosevelt să îi susțină. Abba Hillel Silver credea că mesajul evreilor trebuie să ajungă la populația non-evreiască, la jurnaliști, la Congres, iar aceștia vor pune presiune pe administrație, pentru că, într-o democrație, poporul trebuie să fie ascultat. (Radosh A., Radosh R., A Safe Haven. Harry S. Truman and the Founding of Israel)
Nici britanicii, nici americanii, nu au găsit atunci o soluție pentru crearea unui stat palestinian care să îi mulțumească și pe sioniști, și pe arabi. Când problema a ajuns pe masa Organizației Națiunilor Unite, în 1947, Moshe Shertok, reprezentatul Agenției Evreiești la ONU, i-a spus lui Dean Acheson, avocat și politician american, că doar ONU mai poate veni cu o soluție la problema lor, dar această soluție trebuie să fie sprijinită de opinia publică internațională. Chiar dacă ONU era un forum decizional supra-național care reprezenta toate țările, era important ca opinia publică să accepte decizia cu ușurință.
Strategia sioniștilor a fost atragerea americanilor de rând, care să le susțină cauza și să pună presiune asupra administrației. Mai ales după Holocaust, cauza lor era de înțeles, dramele erau atât de șocante, încât numai un răuvoitor nu ar fi înțeles necesitatea unui stat evreiesc. Trebuia doar ca povestea lor să ajungă la public. De înțeles era și fervoarea cu care evreii și-au promovat cauza prin toate mijloacele de comunicare ale vremii: presă, diplomație, industria cinematografică, marketing și publicitate. Pentru aceștia, formarea statului Israel era o chestiune de supraviețuire.
În aceeași perioadă, palestinienii nu au făcut presiuni pentru a câștiga opinia publică occidentală. În Declarația Balfour era menționat că nu trebuie făcut nimic care “să pericliteze drepturile civile și religioase ale comunităților non-evreiești din Palestina” (Hinnebusch R., The International Relations of the Middle East). Palestinienii nu aveau motive să influențeze opinia publică pentru că, oficial, erau asigurați că nu li se va lua nimic, nici teritorii, nici drepturi, nici libertate.
Visul sioniștilor se împlinește pe 14 mai 1948, când este înființat statul Israel. Dar lupta pentru atragerea simpatiei occidentale nu se oprește, ci doar își redefinește obiectivele – păstrarea teritoriului și securitatea statului – și inamicii – palestinienii și statele arabe vecine.
Ce arată sondajele actuale din țările occidentale
76 de ani, patru războaie (1949, 1967, 1973, 1982) și două intifade mai târziu (1987, 2000), Israelul arată o forță și o hotărâre extraordinară în teren în încercarea de a elimina Hamas. Însă forța pe plan informațional scade, la fel și popularitatea țării.
În martie 2023, un sondaj realizat de Gallup în rândul americanilor arăta că sprijinul pentru Palestina a crescut mai ales în rândul democraților și în rândul generației Millennials (născuți între 1980-2000). Pentru democrați, simpatia netă pentru Israel a scăzut cu 11 procente în perioada 2019-2023, comparativ cu 2011-2014. Pentru republicani, simpatia netă pentru Israel nu s-a modificat vizibil între cele două perioade enunțate.
Atitudinea democrațiilor (în funcție de generație). O scădere a simpatiei este înregistrată și la respondenții din Silent Generation (născuți până în 1946). Este ciudat cum două generații la o distanță atât de mare între ele reacționează la fel în sondaje. Millennials sunt cea mai tânără cohortă a sondajului „Gallup”, generația cea mai îndepărtată de ororile din perioada Holocaustului (Gen Z, născută după 2000, a fost inclusă în categoria Millennials în acest sondaj). Silent Generation sunt cea mai în vârstă cohortă a sondajului. Despre Millennials se poate trage concluzia că, fiind născuți la 40-60 de ani după Holocaust, sunt detașați de ceea ce s-a întâmplat atunci și privesc evenimentul doar din perspectivă statisică (date și cifre), ca pe o mențiune dintr-o carte de istorie, nu cu emoția celor care au trăit ororile Holocaustului. Dar subiecții din Silent Generation erau în perioada copilăriei în momentul Holocaustului, unii chiar a adolescenței. Deși aveau o vârstă fragedă, cu siguranță au simțit efectele celui de-al Doilea Război Mondial, desigur, la intensități diferite. Când au ajuns la 20 de ani, exact perioada din viață în care un adolescent își construiește convingerile, lumea din jurul lor era reclădită și dramele evreilor erau proaspete. Grupul de democrați din Silent Generation manifestă o simpatie pentru Israel mai mare cu aproximativ 20 de puncte decât democrații Millenials, dar ambele cohorte înregistrează o scădere de aproximativ 40 de puncte în perioada 2019-2023 comparativ cu 2011-2014.
În rândul republicanilor, sprijinul pentru Israel este aproape neschimbat de-a lungul generațiilor. Scăderi ale scorului de simpatie netă față de Israel sunt tot la Silent Generation (5 puncte) și Millennials (14 puncte). Deși ambele generații de republicani înregistrează o scădere, Silent Generation au un scor mare al simpatiei pentru Israel, 70, iar Millennials doar 50.
La republicanii Baby Boomers și Generația X, simpatia pentru Israel este la un nivel ridicat în prezent și în creștere față de perioada 2011-2014. La democrații Baby Boomers și Generația X, simpatia pentru Israel este în scădere.
Un studiu YouGov a analizat atitudinea față de conflictul provocat de atacul din data de 7 octombrie 2023, în rândul europenilor din șase țări: Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania, Danemarca și Suedia. Cu excepția Italiei, în toate țările simpatia față de Israel a scăzut vizibil în ultimele 4-5 luni, în timp ce empatia față de palestinieni este în creștere. Între 64% (Franța) și 80% (Spania) dintre respondenții din toate țările spun că atacul Hamas nu e unul justificat, așadar condamnă violența Hamas, dar manifestă înțelegere față de drama victimelor civile palestiniene.
Motivele schimbării de atitudine
Datele arată că cea mai mare modificare a percepției față de conflict o regăsim în rândul tinerilor. Indiferent de ideologie, Millennials și Gen Z încep să simpatizeze cu palestinenii, iar dacă acest trend continuă pe viitor, când alte generații tinere vor veni din urmă, Israelul se va confrunta și cu o scădere a nivelului de simpatie a opiniei publice americane.
O posibilă explicație a atitudinii tinerilor este aceea că, în general, ei au fost mereu cei care și-au dorit o schimbare și s-au opus felului în care merg lucrurile. Cele mai la îndemână exemple în acest sens sunt mișcarea hippie din anii 1960 și protestele împotriva războiului din Vietnam. Tinerii au simpatizat mai mult cu underdogs (partea cu șanse mai mici) decât cu cei pe care nimeni nu părea să îi poată învinge. I-au susținut pe cei oprimați și i-au criticat pe asupritori. Folosirea unor sintagme precum “teritorii ocupate” (cu trimitere la Fâșia Gaza și Cisiordania) sau „ocupația israeliană”, transmit faptul că percepția generațiilor tinere este aceea că balanța de putere este înclinată puternic în favoarea Israelului, în timp ce palestinienii nu au nicio posibilitate de a-și decide singuri viitorul, fiind prinși în încleștarea dintre Israel și restul lumii arabe sau ambițiile regionale ale Iranului.
O altă explicație vine din diversificarea surselor de informație din ultimii 20 de ani. Dacă în 1943 era de ajuns să cumperi un spațiu publicitar în cel mai popular ziar pentru a convinge publicul, acum sursele de informație sunt atât de variate încât nimeni nu reușește să publice mesaje peste tot. Publicul este împărțit, polarizat. Avem TikTok, Discord sau Telegram, hashtag-uri de Instagram, podcasturi pe Spotify sau vloguri pe Youtube. Nu mai primim informația pe care gatekeeperii – editorii ziarelor și televiziunilor – o filtrau și ofereau acum două decenii. Suntem proprii noștri gatekeeperi. Alegem informația pe care vrem să o vedem și avem la dispoziție surse inepuizabile de informații. Reversul medaliei în cazul informației distribuită astfel este adesea se infiltrează multe fake news.
Mass-media tradițională a fost folosită de comunitatea de sioniști, apoi de Israel, decenii la rând pentru a convinge opinia publică de dreptatea/legitimitatea cauzei israeliene. Datorită politicii editoriale, a campaniilor de PR sau reclamelor plătite, a persoanelor publice care au militat pentru Israel, mass-media tradițională a simpatizat, de-a lungul timpului, cu această cauză israeliană. S-a spus povestea publică din perspectiva Israelului, nu a lumii arabe în general sau a palestinienilor, în particular.
De la înființarea sa în 1996, Al Jazeera a acordat un spațiu mult mai mare conflictului Israel – Autoritatea Palestiniană/palestinieni, iar acest lucru a ajutat la răspândirea poveștii celor din urmă în lumea occidentală. Al Jazeera, care transmite și în limba engleză, completează mass media tradițională de pe glob și crește vizibilitatea perspectivei arabe. Povestea spusă din prisma palestinienilor are acum o varietate de canale de comunicare, precum cele care odinioară erau, mai degrabă, doar la îndemâna Israelului: canale independente de pe Youtube, conferințe transmise live, bloguri independente, TikTok, Instagram.
Lupta pe mai multe fronturi
Există însă mai multe alte fronturi folosite de ambele părți: social media, publicații din mass-media tradițională, cinematografie, forumuri internaționale, poziționări din lumea cercetării academice, cărți de specialitate sau memorii publicate, asociații și ONG-uri care susțin cauza uneia sau alteia dintre părți, fake news și tactici de marketing – branding, site-uri, paid search, SEO.
Pe 17 ianuarie 2024, la câteva zile după audierile procesului intentat Israelului de către Africa de Sud la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, Guvernul Israelului folosea o unealtă de marketing, paid search, pentru ca punctul său de vedere să fie vizibil celor care căutau pe Google cuvântul cheie “International Court of Justice”. În momentul în care cineva căuta acest termen-cheie pe Google, primul rezultat era unul sponsorizat, un link care ducea spre site-ul Guvernului Israelian, govextra.gov.il.
Meta-titlul site-ului era “International Court of Justice”, ceea ce la prima vedere inducea utilizatorului ideea că este site-ul oficial al Curții Internaționale de Justiție. Cei care accesau link-ul erau direcționați către un mini-site în limba engleză care afișa bannere cu mesaje pro-Israel, printre care “Israel is doing everything in its power to prevent harm to innocent (Israelul face tot ce este posibil pentru a evita rănirea nevinovaților”. O săptămâna mai târziu, site-ul nu mai apărea la căutarea pe Google, nici în rezultatele sponsorizate, nici pe primele pagini din cele organice. A fost promovat pentru cei care doreau să găsească site-ul Curții Internaționale de Justiție de la Haga exact în perioada în care, conform Google Trends, căutările cuvântului cheie “International Court of Justice” crescuseră vertiginos.
Screenshot Grafic Google Trends cu evoluția interesului pentru cuvântul cheie “International Court of Justice” în perioada 24.12.2023 – 24.01.2024.
Site-ul poate fi accesat în continuare, la data de 02.04.2024, la adresa https://govextra.gov.il/mda/october-7-massacre/october-7-massacre și conține informații despre atrocitățile Hamas și clipuri video despre modul în care Israelul încearcă să îi ajute pe palestinieni să părăsească zonele supuse bombardamentelor, sau despre cum guvernul de război condus de Benjamin Netanyahu facilitează accesul ajutoarelor umanitare pentru sinistrații din Fâșia Gaza. Mesajele prezentate sunt o contraofensivă. Ceea ce li se întâmplă palestinienilor ca urmare a intervenției armatei israeliene este explicat ca apărare față de Hamas, iar mesajele de pe site încearcă să răspundă acuzațiilor aduse Israelului de către Africa de Sud la Haga. Inclusiv denumirea URL-ului, “October 7 massacre”, distrage atenția de la palestinieni sau de la numărul victimelor colaterale și pune accent pe atacul terorist din 7 octombrie 2023 și pe suferința și traumele poporului israelian.
Perspectiva Israelului este promovată și de instituții de cercetare din țară. The Jerusalem Center for Public Affairs se descrie drept “un institut de cercetare independent care servește drept ambasador al Israelului pentru securitate națională și diplomație aplicată. În secțiunea de cărți sunt disponibile gratuit, în varianta PDF, cărți și studii despre Israel, evrei, antisemitism, relația Israelului cu țările arabe, atacurile Hamas și Hezbollah. În ultimii ani, foarte multe cărți sunt dedicate subiectului Palestina și BDS – Boycott, Divestment, Sanctions (BDS) – o mișcare internațională prin care civilii palestinieni caută sprijin global pentru cauza palestiniană.
Guvernul israelian consideră BDS una dintre amenințările importante, dovadă și numărul mare de lucrări academice dedicate mișcării. Înființată în anul 2005, organizația se descrie drept o mișcare palestiniană care caută libertate, justiție și egalitate pentru palestinieni, pentru că aceștia trebuie să se bucure de aceleași drepturi ca și restul omenirii. Strategiile BDS sunt inspirate din luptele de gherilă: organizează proteste, îndeamnă companiile și consumatorii să boicoteze produsele sau serviciile israeliene, încearcă să coalizeze societatea civilă pentru a se alătura cauzei lor. Identitatea lor vizuală este agresivă, de protest. BDS a emis un comunicat de presă prin care îndeamnă organizatorii concursului Eurovision să interzică participarea Israelului, numind prezența țării în cadrul concursului artwashing (o încercare de legitimare a unor acțiuni/intenții/strategii). Povestea BDS a apărut și într-un articol din „The Washington Post”, din care aflăm că are succes pe rețelele sociale (hashtag-ul #BDS are peste 3 milioane de utilizări pe TiKTok). La nivel oficial, mișcarea este criticată de autoritățile din Germania și Marea Britanie, iar în SUA au fost luate măsuri împotriva ei în peste 30 de state.
Conferința de presă a membrilor Comitetului Ministerial la Summit-ul extrarodinar arabo-islamic, 2024.
Palestinienii nu au un stat recunoscut, cu instituții de presă naționale care să le susțină cauza. Au însă de partea lor persoane publice, cum sunt, de exemplu, Roger Waters, basistul trupei Pink Floyd, un susținător fervent al mișcării BDS, Susan Sarandon, care era intervievată pe 13 ianuarie 2024 în timpul unui protest de susținere a ‚cauzei palestiniene’, și Banksy, artistul care a pictat mai multe graffitti-uri devenite celebre în toată lumea pe pereții din Fâșia Gaza. Alte mișcări internaționale precum BDS – US Campaign for Palestinian Rights, American Muslism for Palstine, Arab Community Center for Economic and Social Services (ACCESS) sau United Palestinian Appeal – promovează ‚cauza palestiniană’, strâng fonduri, organizează petiții, proteste și acțiuni civice. Au de partea lor lumea arabă, ai cărei lideri au devenit purtătorii lor de cuvânt, care vorbesc rațional, cu calm, dar tranșant.
Concluzii
Liberalizarea accesului și distribuirii de informații, odată cu apariția site-urilor, blogurilor și, mai apoi, a social media, și diversificarea surselor de informații au permis palestinienilor să înceapă să își spună și ei povestea. Conflictul dintre Israel și palestinieni nu mai este prezentat lumii occidentale dintr-o singură perspectivă și arată diferit în funcție de unghiul din care îl privești. Când o atitudine începe să devină vizibilă în rândul opiniei publice, șansele sunt mai mari ca aceasta, pe principiul bulgărelui de zăpadă, să fie preluată de un număr din ce în ce mai mare de oameni. Câștigarea războiului din teren nu garantează și câștigarea opiniei publice, iar aceasta este acum, la fel de importantă. Cu cât conflictul durează mai mult și este mai sângeros pentru palestinieni, cu atât Israel riscă să piardă din simpatia occidentală, pentru că în timp se adună mai multe fapte care îi revoltă pe privitori și mai multe voci critice. De opinia publică depind aspecte-cheie pentru perioada următoare, cum ar fi alegerile prezidențiale din SUA și felul în care America și Israelul sunt privite pe scena globală.
Raluca Tămaș este studentă la Masterul de Studii de Securitate al Universității din București.
Se încarcă comentariile...
