Loteria viselor sau Opera de multe parale
0Cine n-a trăit rivalitatea crâncenă a cozilor la produse de strictă necesitate – precum pâine, ulei, zahăr, chiar și hârtie igienică – sau epoca înverșunatei concurențe de 8-12-20 de candidați pe un loc la facultate n-are cum să-și imagineze ardoarea cu care sute de români s-au bătut zilele trecute pentru... un bilet la teatru. Ceea ce s-a întâmplat pe site-ul Bilet.ro, blocat mai bine de o oră din cauza asaltului cumpărătorilor, a depășit cu mult în intensitate îmbulzeala la promoțiile de tigăi din supermarketuri, pe care o vedem reluată ciclic, chiar și la alte tipuri de produse de uz domestic.
Cum s-a ajuns la așa nesaț de cultură, în condițiile în care Barometrul Cultural pe 2023 arăta că 80% dintre concetățeni n-au călcat în viața lor într-o sală de teatru? O posibilă explicație ar fi calitatea excelentă a unor piese și jocul magistral al unor actori de la Teatrul Național din București, care realmente subjugă publicul, iar vestea s-a răspândit vijelios, stârnind o cerere tot mai mare de bilete. Însă o contribuție importantă la această explozie de interes a avut-o, dincolo de talentul copios, și farmecul personal al unor artiști, care și-au creat cu inteligență, sensibilitate și haz comunități entuziaste de urmăritori online, capabile să strivească, iată, site-uri cu mii de solicitări pe secundă.
Piese ca „Gertrude”, „Repetiție pentru o lume mai bună”, „La câțiva oameni distanță de tine” și nou-intrata în program „Opera de trei parale” au provocat cataclisme online, soldate cu rare strigăte de triumf și cu infinit mai multe plânsete virtuale. A fost o luptă cumplită să prinzi bilet la vreuna dintre reprezentații, locurile selectate și puse cu greu în coș dispăreau tocmai când dădeai să achiți comanda, iar reluarea procedurii albea chiar și părul celor mai tineri doritori.
În aceste condiții, a primi șansa de a vedea în avans unul dintre cele mai râvnite spectacole ale Naționalului ținea cumva de domeniul miracolului. Care le-a fost înlesnit cu generozitate de Marius Manole abonaților săi la canalul de Whatsapp. 23 dintre aceștia au beneficiat, în urma unei selecții, de o invitație la repetiția generală pentru „Opera de trei parale”, piesa-vedetă a celui mai jucat dramaturg după Shakespeare, Bertolt Brecht.
Să pătrunzi în lumea artiștilor dincolo de convenția spectacolului regulat este un rar privilegiu, de care m-am bucurat, cu noroc, și eu. Alături de alte 40-50 de persoane, implicate în fenomenul artistic ori invitate ale actorilor din ampla distribuție, am putut urmări metamorfoza tânărului aflat inițial în blugi pe scenă și care cânta cu glas catifelat „Soldatul doarme pe unde-apucă”, în crudul gangster Macheath-Mackie „Șiș”, cu porniri demonice sau poate înrăit de soarta potrivnică, dar păstrând în el până la capăt un sâmbure de onestitate. Cu ajutorul machiajului strident, al costumelor extravagante sau, dimpotrivă, jerpelite și, mai ales, cu ajutorul textului acid și al muzicii antrenante, actorii au redat strălucit povestea șefului de bandiți având un impresionant palmares criminal, care e trădat și de iubite, și de tovarășii interlopi și ajunge în pragul ștreangului, prilej de introspecție și de reflecții amare pe tema condiției umane.
Dincolo de succesiunea de întâmplări și de replici care te-neacă ba în râs, ba în lacrimi, mesajul brechtian – o satiră socială, în esența sa – este de o actualitate cutremurătoare, la aproape un secol de când a fost publicat. „Poliția e neputincioasă”, exclamă, la un moment dat, însuși șeful Poliției, Brown. „Judecătorii sunt incoruptibili” – spune și „patronul” vagabonzilor, verosul Peachum, completând sarcastic: „Cu nicio sumă de bani nu-i poți convinge să facă dreptate”. „Pentru-această viață, trebuie să fii prudent/ Căci la închisoare-ajungi dacă nu ești atent”, cântă, la rândul său, grupul de bandiți. Cât despre Mackie „Șiș”, el întoarce... cuțitul în rana corupției și lăcomiei eterne, făcând o paralelă între hoți și bănci și istorisind despre piatra cubică furată de pe o întreagă stradă, care i-a adus un câștig mai mic decât al funcționarului public care a semnat abuziv pentru o înlocuire de bordură (sic!).
De altfel trimiterile la realitatea zilelor noastre nu lipsesc din spectacol, pentru că Brecht însuși își dorea ca teatrul său să pună oamenii pe gânduri, să-i facă să reacționeze la mizeria și nedreptățile înfățișate pe scenă, ca o oglindă cu efect de lupă a vieții. Se pomenește, la un moment dat, un nou război, iar la final, grațiatul Mackie „Șiș” nu doar că e ridicat în rang de cavaler, ci primește și o... pensie specială! Cum zice chiar cântecul ce-i este dedicat: „Dar Mackie Șișu-are mănuși curate/ Să-i vezi nelegiuirea nu se poate”.
Norocoșii spectatori care au asistat la repetiția generală au aplaudat în picioare prestația actoricească, dar și pe cea a orchestrei. Și după ce regizorul Gelu Colceag a trimis artiștii la cabine, înainte de a-i chema pentru ultimele observații, micul public a mai adăstat ca să-și revină din efectul amețitor al impresionantei desfășurări de forțe de pe scenă. Căci nu vezi prea des așa o distribuție numeroasă, într-o coregrafie complicată și solicitantă, și nici pe Mircea Rusu, Marius Manole, Medeea Marinescu, Tania Popa, Emilia Popescu și Silviu Biriș cântând și dansând (pe Ailyn Cadîr, focoasa Polly Peachum din piesă, da, pentru că trecutul și prezentul său muzical sunt cunoscute). A fost o experiență tulburătoare și răsplătitoare deopotrivă, datorată unei loterii a viselor, nu a vizelor. Mulțumiri din belșug, Marius Manole!
Se încarcă comentariile...
