Libeeeeeer!

Sărbătorile de iarnă ar putea dura în România din 23 decembrie până după Sf. Ion, dacă generoasele intenții ale unor aleși ai țării se vor concretiza și suplimenta. Mărinimia lor în propunerea de zile libere a exasperat însă patronatele, confruntate oricum cu dificultăți economice provocate de crizele suprapuse.

FOTO Shutterstock

Remarcând entuziasmul parlamentarilor când vine vorba de modificări populare la Codul Muncii, reprezentantul Confederației Concordia s-a plâns zilele trecute de numeroasele pauze de lucru cu care ar urma să fie dăruiți românii: „Zi liberă pe 6 ianuarie. Zi liberă pe 7 ianuarie. (…) Zile libere în plus dacă sărbătorile legale sunt în weekend.” Și alte asemenea beneficii.

Iar enumerarea nu e completă, fiindcă unii legiuitori au pus ochii și pe Ajunul Crăciunului să-l facă nelucrător și numai ghinionul a împiedicat proiectul să intre la votul deputaților la începutul lunii. Până la urmă, a fost retrimis la Comisia pentru muncă și protecție socială, pentru raport suplimentar. Aceeași comisie care a dat de altfel singurul aviz negativ inițiativei, după ce alte trei comisii o aprobaseră, iar Guvernul lăsase în seama Parlamentului decizia finală. Și e aproape de mirare că nu s-a gândit încă nimeni la praznicul de Sf. Ștefan, să-l propună pentru stat acasă, ca să se completeze relașul din decembrie.

Pe de altă parte, să precizăm că și în zona executivă se iau în calcul niște zile libere. De pildă, a fost pusă recent în consultare Hotărârea privind stabilirea zilelor lucrătoare pentru care se acordă zile libere, altele decât zilele de sărbătoare legală, pentru anul 2023. O rapidă lectură ne lămurește că e vorba de 23 ianuarie, 2 iunie și 14 august, când bugetarii (și probabil nu numai ei) ar urma să rămână acasă. Ce au aceste zile special? Ne spune proiectul însuși: ele precedă şi/sau succedă zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează. Adică se vor face punți de odihnă cu sărbătorile din 24 ianuarie (care pică într-o marți, deci se poate lega de weekend), 1 iunie (nimerită joia) și 15 august (marțea).

Pentru angajați, îndeosebi pentru cei din sectorul de stat, ar fi motive de bucurie. Angajatorii privați nu exultă totuși, văzându-și programul de lucru găurit ca șvaițerul, cu posibile efecte asupra productivității și a competitivității. Confederația menționată a protestat deja, fiindcă pentru firme e dificil să facă față prețurilor mari la energie și problemelor în aprovizionare, încercând totodată să păstreze și locurile de muncă. Or, inițiativele propuse cu gândul la bucurarea salariaților riscă până la urmă să le pună acestora în pericol slujbele. De aceea, patronii au cerut să se termine cu „degringolada modificărilor Codului Muncii” și „haosul legislativ” pe această temă, făcând apel la responsabilitatea politicienilor.

Alte voci, tot din rândul angajatorilor, au deplâns pe de altă parte alunecarea populației, la modul general, în mrejele confortului, care presupune inclusiv perioade mai lungi ori mai dese de repaus. „Europa a devenit mult mai comodă”, a spus un lider al Asociaţiei Naţionale a Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România, la o recentă dezbatere, continuând: „Oamenii, chiar şi cei tineri, nu mai vor să muncească, nu mai vor lucrurile grele de făcut, vor să le dea, motiv pentru care (UE – n.n.) şi-a transferat o mare parte din capacităţile de producţie în alte ţări. Ne uităm că şi-a transferat în China enorm de mult, în America, în India. Europa e aşa, mai pe piano, mai pe relax, şi asta începe să ne coste.”

Adevărul e că pe bătrânul continent încă se muncește zdravăn, însă ia avânt și tentanta săptămână lucrătoare de numai 4 zile. Belgia, Islanda, Spania și Marea Britanie au experimentat-o deja cu oarecare succes, ca proiect pilot. Angajații lucrează 80% din timpul convenit cu patronii, obligându-se să mențină productivitatea anterioară și primind în schimb salariul integral, fără nicio reducere. Ideea a inspirat și în România un proiect de lege, care prevede o durată a timpului de lucru chiar și de 10 ore pe zi, astfel încât angajații să muncească doar 4 zile pe săptămână și să aibă un weekend de trei zile. Este vorba de o posibilitate, nu de o obligație, prin urmare doar cei care s-ar înțelege cu angajatorii ar avea acest program modificat. Proiectul a fost respins de Senat, lipsindu-i numai câteva voturi pentru adoptare, și a primit avize negative în cascadă, de la Guvern, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic și Social și mai multe comisii parlamentare. Iar unul din motivele împotrivirii îl constituie perspectiva extenuării salariaților, care ar putea ajunge să lucreze, în cele 4 zile, și câte 12 ore, dacă li s-ar impune și orele suplimentare legale (8 la număr, distribuite uniform). În plus, nu orice domeniu ar fi eligibil pentru asemenea program, fiind date ca exemplu sănătatea, administrația ori activitatea pompierilor. Ca să nu mai punem la socoteală și ce-ar însemna adăugarea punților de zile libere la un weekend prelungit…