„Las că vezi tu că începe școala! Mai vorbim noi!” - Haideți să schimbăm cumva perspectiva aceasta bolnăvicioasă!
0„Las că vezi tu că începe școala! Mai vorbim noi!” Treaba asta o aud copiii în fiecare zi de vară și mai des și mai apăsat acum în ultimele zile de vacanță. Nu e o încurajare, nu e nici un avertisment, cât sună a amenințare și de multe ori continuă cu alte amenințări, legate de școală, de responsabilitate, de medie, de învățat, de ce vei ajunge în viață.
La copiii mici treaba asta induce o teamă de școlară, o fobie școlară pe bune și mă refer încă de la acei micuți care avansează la clasa pregătitoare, „gata, nu mai ești la grădiniță, trebuie să înveți la școală, nu ne mai jucăm” încât ai impresia că în prima zi de școala doamna învățătoare stă cu pușca mitralieră la intrarea în clasă și îi țintește pe micile ființe.
Dacă ne gândim atent și mai jos putem merge, la copiii de grădi care ajung în ”grupa mare”...Și putem continua povestea până la clasa a I-a, care e cea mai serioasă și severă dintre toate de pană acum. Deci, ”tre să înveți literele obligatoriu, să faci tabla înmulțirii, împărțirii și să vorbește foarte bine engleză și germană și dacă se poate spaniolă, să mergi la sport și la dezvoltare personală”.
Amenințarea continuă și la clasa a II-a. „Eu înțeleg că ai fost pe clasa I-a, că ai luat doar F.B. dar nu ai muncit destul”. Personal, mă irită asocierea între ”școală” și ”muncă”. De ce școala înseamnă că elevul trebuie să depună efort? Să muncească? Sau și mai departe ”așa cum tati merge la lucru să avem bani pentru mâncare (și jucării) și tu trebuie să înveți la școală, să muncești”. Cum? Pe clasa a II-a avem evaluări, parcă și pe clasa a IV-a și pe clasa a VI-a...Cea mai mare teamă de școală o resimt copiii care încep clasa a V-a. Incă de la finalul clasei a IV-a sunt amenințați că vor da de balauri, de profesori exigenți, serioși, de un diriginte taliban, nu mai este doamna care vă iubește și vă dă calificative din dragoste.
Odată i-am spus mai în glumă unui puști că clasa a V-a este cea mai ușoară. Și l-am văzut luminat la față, l-am văzut cum a insistat să afle adevărul, dacă vorbesc serios, pentru că toți din jurul său de la doamna, mama, tata, surioara, buni, buni, tușica, toți i-au spus că clasa a V-a e cea mai grea....Nici vara nu a mai fost vară...Clasa a VII-a nu scapă de teroare, căci de pe acum unii părinți se gândesc și deja planifică meditații intense, că pe clasa a VIII-a e prea târziu, nu mai găsești locuri libere la profesorii ăia buni și vânati, iar colegii îti iau înainte. A VIII-a e dezastru. E finalul lumii. Apocalispa. E groaznic. Nu mai ai viata! Ai stres maxim si o doza de amenintari zilnice! A IX-a le fel...Amenințări cu ”să nu mă faci de ras”....și pe a XI-a și desigur pe a XII-a.....Educația nu se face cu teama de consecințe, cu amenințări, cu pedepse...
Imaginați-vă doar câteva clipe ce poate simți un copil care de la grădi i s-a spus cat de grea este școala și că datoria lui este să munceasca, să învețe că altfel nu ajunge nimic în viață, că nu are ce manca, etc și i se spune an de an și vară de vară și zi de zi....Ce va înțelege el din școala asta? Si să nu uităm că același mesaj...îl aud aceiași copii de la domnii și doamnele... în prima zi de școală, de la diriga și dirigu.... ”bei, copii, ați trecut în clasa a VIII-a...vă așteaptă un examen greu de care ține viitorul vostru”.
Vine 8 septembrie...prima zi de școală și deja o dăm cu amenințarea examenului!!!
Haideți să schimbăm cumva perspectiva aceasta bolnăvicioasă! Copiii au nevoie de incurajari, de sustinere, de inspiratie si motivatie, de curiozitate si încantare, de bucurii (si de insuccese, ca asa e în viata) dar ATITUDINEA și susținerea conteaza, chiar contează!!!
Se încarcă comentariile...
