La Cultură, schimbările se fac vineri după-amiază
0
Dacă ar fi să mă refer la ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, în acest moment, aş spune că este ministrul schimbărilor de vineri dup-amiază. Nu ştiu dacă atunci se iau cele mai (ne)inspirate decizii, dar deja o redidivă în acest sens a demnitarului mă face să cred că poate lăsa şi pe luni ce gândeşte vinerea.
N-aş fi ajuns la o asemenea mărturisire dacă două dileme ale lumii culturale nu s-ar fi lovit de numitorul comun numit vineri după-amiază. Citeam un interviu, acordat de balerina Alina Cojocaru agenţiei news.ro. Am aflat că decizia ministrului Vlad Alexandrescu de a-l schimba pe interimarul George Călin cu interimarul Tiberiu Soare (pentru ca mai apoi să fie schimbat cu interimarul Vladimir Conta) a fost luată la finalul săptămânii de muncă, într-un moment în care degeaba s-ar mai depune contestaţii, că până luni dimineaţă nu le mai citeşte nici măcar portarul Ministerului Culturii.
Aşa că cel mai bun moment pentru decizii (pripite) este vinerea, când lumea se pregăteşte de weekend şi nici măcar ziariştilor nu le mai arde de articole pe teme controversate.
Îmi amintesc de momentul în care s-a pus în discuţie, la solicitarea AICT.ro, schimbarea Legii 189/2008, legată de managementul instituţiilor de cultură. Ministrul a participat, într-o vineri după-amiază, la o întrunire cu societatea civilă şi reprezentanţii ai unor instituţii publice de cultură din subordine, în urma căreia ar fi dorit să schimbe (până luni, dimineaţă, când ar fi pus propunerile pe masa Guvernului), peste weekend, o ordonanţă foarte importantă, cel puţin pentru unii dintre participanţii care au şi contestat-o cu acest prilej. Decizia bruscă şi foarte pripită a fost, de asemenea, sortită eşecului, la fel cum schimbarea conducerii Operei din Bucureşti a fost nu numai inutilă, ci şi neinspirată.
Aici mă văd nevoit să subliniez din nou că nu contest sub nicio formă meritele artistice şi calităţile celor doi dirijori numiţi ca interimari, însă ceea ce vreau să arăt este că Tiberiu Soare s-a pripit, la rându-i, atunci când a luat o primă decizie în noua sa calitate, anume aceea de a-l reduce pe coregraful Johan Kobborg la condiţia de balerin în corpul de balet al ONB, după ce acesta fusese, timp de doi ani, director însărcinat cu soarta baletului la Opera din Bucureşti, misiune de care s-a achitat cu brio. Şi nici nu ţin să reamintesc că soţia domnului dirijor Soare este prim solistă a corpului de balet şi aflată în relaţii tensionate cu Johan Kobborg. Pentru că nu se poate şti dacă aceasta din urmă a avut sau nu un cuvânt de spus în prima zi de interimat a soţului.
Pe de altă parte, delicata Alina Cojocaru avut de suferit poate cel mai mult şi într-un mod total nemeritat. Pentru că s-a aflat la mijloc, între ostracizarea partenerului său de viaţă şi dragostea pentru scenă şi pentru publicul din România. Nu a meritat huiduilelile babuine ale colegilor din ONB, cu atât mai mult cu cât a venit inclusiv cu bani de acasă pentru a susţine baletul românesc, şi mai mult decât atât, s-a folosit de propria imagine şi de statutul pe care îl are pentru a încuraja tinerii dansatori români, care au luat-o drept exemplu.
Am cunoscut-o pe Alina Cojocaru, cu sensibilitatea ei aparte. Pot să spun că deşi nu se declară rănită şi jignită de felul în care s-au purtat "colegii" din ONB atunci când au contestat-o, de fapt gestul lor deplasat şi incalificabil au lovit-o mai mult decât orice.
La toate acestea, aproape ar fi trecut neobservată reacţia Angelei Gheorghiu, care s-a aliat noii conduceri, dacă soprana nu ar fi mărturisit că îşi doreşte un rol în ONB, după ce până acum nu a părut nici dornică să îşi etaleze talentul pe scena bucureşteană, nici foarte interesată de soarta colegilor. Cu atât mai puţin îi înţeleg reacţia, cu cât chiar ea se află în situaţia colegilor balerini aduşi de Kobborg la Bucureşti, fiind o străină pe scenele din afara României, chiar dacă are un statut privilegiat.
Este trist când deciziile se iau vineri după-amiază, este jalnic când suntem nevoiţi să asistăm la răsturnări de situaţie, scandaluri, demisii şi circ într-un loc în care ar trebui să ne bucurăm de artă, valoare şi spectacole deosebite.
Duminică l-am văzut pe Cătălin Ştefănescu, într-o conferinţă la Teatrul Naţional din Bucureşti, vorbind despre importanţa educaţiei şi a culturii. Am înţeles că trebuie să reacţionăm în faţa imposturii de orice fel şi a non-valorii. Mâine este luni, o zi numai bună pentru decizii noi, atât la Ministerul Culturii, cât şi în alte locuri vitale pentru cei care încă mai credem că o ţară fără educaţie şi fără cultură este pierdută definitiv.