Criza din România care ține cu lacătul pe ușă investiții de milioane de lei. Sute de mii de români trăiesc ca-n evul mediu, fără asistență medicală

România se confruntă cu un regres alarmant în sectorul sanitar, mediul rural fiind trimis, practic, înapoi în timp din cauza lipsei acute de asistență medicală. În prezent, harta vulnerabilității arată înfiorător: în jur de 300 de comune, care numără aproximativ 1.000 de sate și cătune, sunt complet izolate de sistemul de sănătate. În aceste comunități, adesea aflate la distanțe uriașe de cel mai apropiat oraș, nu există nici medici de familie și nici cabinete specializate.

Mulți oameni în mediul rural trăiesc aproape ca-n evul mediu FOTO Cosmin Zamfirache

Deși oficial România este o țară membră a Uniunii Europene de aproape două decenii, condițiile de viață din multe zone ale țării sunt cu mult sub standardele europene. Pe scurt, condiții aproape ca-n evul mediu pentru sute de mii de români, de la infrastructură și până la servicii. Cea mai grea situație este în mediul rural, acolo unde comunități întregi își duc existența la fel ca acum aproape jumătate de secol. Poate cea mai șocantă situație este cea a asistenței medicale. Deși trăim în secolul XXI, pe continentul european, în România încă există sute de localități aproape fără niciun fel de asistență medicală. În plus, zeci de mii de localnici bătrâni și bolnavi trăiesc la zeci de kilometri de cel mai apropiat dispensar, cabinet sau spital. Mulți ajung să aibă boli cronice agravate sau decompensate din cauza faptului că nu ajung la un medic. Alții, mai amărâți și fără rude în apropiere, mor efectiv cu zile.

Peste 300 de comune, fără medic de familie

În România, în ultimul deceniu, s-au făcut progrese considerabile pentru îmbunătățirea sistemului sanitar, comparativ mai ales cu anii ’90 și începutul anilor 2000. Cu toate acestea, suntem încă departe de ceea ce înseamnă un sistem medical european. Și asta fiindcă în România s-au construit foarte puține spitale noi. O parte au fost finalizate, dar nerecepționate din cauza birocrației și a problemelor apărute între timp.

Pe lângă cele câteva spitale construite după 1990, sistemul sanitar românesc se bizuie pe unități spitalicești care funcționează în clădiri cu o vechime considerabilă. Zeci de spitale publice, inclusiv secții de terapie intensivă, funcționează în imobile construite înainte de anul 1990. Mai specific, peste 50% dintre unitățile sanitare se află în clădiri cu o vechime mai mare de 60 de ani, adesea neadaptate la circuitele medicale moderne, cu risc seismic și deficiențe de autorizare la incendiu. Vechimea spitalelor face ca unele infecții nosocomiale (intraspitalicești) să fie greu de combătut. Și dacă credem că acestea sunt cele mai serioase probleme ale sistemului sanitar românesc, înseamnă că nu am văzut nimic.

În România secolului XXI există încă numeroase localități aproape fără niciun fel de asistență medicală. Pur și simplu, ca-n Evul Mediu. Este vorba, evident, despre localități din mediul rural. Conform statisticilor oficiale, în România se estimează că în jur de 300 de comune nu au nici măcar un medic de familie. Adică peste 1050 de localități din România și sute de mii de români nu beneficiază nici măcar de un medic de familie, darămite de clinici, spitale sau alte facilități sanitare. Tot conform acelorași statistici, sunt necesari peste 1473 de medici pentru a acoperi nevoile existente.

De cele mai multe ori, localitățile fără medic de familie se află și la o distanță considerabilă de centrele urbane. Adică minimum 20 de kilometri depărtare și maximum 70 de kilometri depărtare. Și nu vorbim neapărat de cătune izolate prin munți, ci de sate aflate în zone de câmpie, ușor accesibile. Cât despre medicii stomatologi, situația este de-a dreptul critică. Doar 10,8% din totalul specialiștilor stomatologi activează în mediul rural. În timp ce orașele, mai ales cele mari, sunt supraglomerate cu cabinete stomatologice, la țară localnicii rămân cu dinți stricați în gură și cu analgezice. Se estimează că peste jumătate dintre români nu ajung deloc la dentist din cauza lipsei banilor sau a lipsei cabinetelor din zona de reședință (și aici ne referim la sate).

„Pun mâinile pe piept și așteaptă viața de apoi”

Una dintre zonele din țară cele mai afectate de lipsa serviciilor medicale la țară este județul Botoșani. În primul rând, județul este sărac, cu o populație rurală foarte îmbătrânită și cu numeroase boli cronice. Oamenii au nevoie constant de rețete pentru tratamentele pe termen lung, dar și de consultații periodice pentru a ști dacă reușesc să țină în frâu boala. În plus, județul are o importantă zonă de frontieră situată la 60-70 de kilometri de municipiul Botoșani, cel mai important centru urban din zonă, unde se află Spitalul Județean „Mavromati”, cea mai mare unitate sanitară cu paturi din Moldova.

Ei bine, în județul Botoșani sunt nu mai puțin de 28 de posturi vacante de medic de familie, pe care nu le ocupă nimeni. În jur de 20 de posturi sunt în mediul rural. Asta înseamnă numeroase comune și aproape 10.000 de oameni fără medic de familie. Iar situația se înrăutățește, mai ales în condițiile în care peste 44% dintre medicii de familie sunt în prag de pensionare. Sunt comune care nu au nici măcar farmacie. Printre comunele care nu au medic de familie se află și Adășeni, Dimăcheni sau Cordăreni. Ca să ajungă la spital, localnicii din Cordăreni trebuie să bată cel puțin 22 de kilometri, iar cei din Adășeni, în jur de 60 de kilometri.

Localnicii din comuna Adășeni nu au medic de familie FOTO Cosmin Zamfirache

Sătenii din Cordăreni de aproape trei ani nu mai au medic de familie. De sănătatea lor se ocupă doar o asistentă medicală comunitară, care poate eventual oferi un prim ajutor, ia o tensiune și o glicemie și merge să adune rețetele pentru a pleca la oraș, la farmacie. „Nu avem medic de familie de trei ani. Apelăm la asistenta comunitară și aduce rețeta la cei în vârstă. La Dorohoi avem medic de familie, la 22 de kilometri. Este foarte greu aici, la noi. Oamenii în vârstă apelează la doamna asistentă. Dacă este mai grav, cheamă ambulanța. Asta-i treaba”, spune un localnic.

O altă femeie, pe care am găsit-o în stația de autobuz, culmea, mergând la medicul de familie de la Dorohoi, spune că sunt oameni care riscă să moară cu zile, pentru că nu au bani și nu se pot deplasa. „Este greu tare pentru cei bătrâni, cu copii plecați. Nu le ajung banii să rătăcească prin oraș, să vină la tot felul de consultații. Boala se agravează. Și când nu mai pot, pun mâinile pe piept și așteaptă viața de apoi. Asta-i hal de țară? Noroc de asistenta comunitară”, spune săteanca din Cordăreni.

„Ce să facem dacă nu vin?”

Sunt comune în care nici autoritățile locale nu se sinchisesc să creeze cadrul perfect pentru a atrage un medic de familie în comună. Adică nu investesc în dispensare și nici nu au o infrastructură atractivă. Nici măcar drumuri cum trebuie. Nu mai vorbim de canalizare și apă curentă. Sunt însă și comune care au investit sume mari de bani în dispensare moderne, care zac, însă, pustii. Cea mai bună dovadă o reprezintă dispensarul din Cordăreni. A fost construit acum trei ani, cu fonduri europene. S-a investit peste 1,5 milioane de lei din fonduri europene și a fost cumpărată inclusiv aparatură, mobilier și tot ce era necesar. Dar nu a venit niciun medic. Nu s-au lăsat convinși nici de locuința de serviciu dotată de Primărie.

Cabinetul din Cordăreni închis de trei ani FOTO Cosmin Zamfirache

„Am amenajat, cu fonduri europene, dispensar modern. Are toate dotările necesare. Până și locuință de serviciu am pus la dispoziție. Ce să facem dacă nu vin? Noi am dotat cu tot ce trebuie. Nu știu care este motivul pentru care nu vin. Drumurile sunt bune acuma”, spune Ilie Gheorghiescu, viceprimarul din Cordăreni.

Și la Adășeni a fost amenajat un dispensar modern, dar cu aceeași soartă. Niciun medic. Localnicii spun că au văzut o tânără venind. S-a plimbat la sat, s-a uitat la cabinet și a plecat cum a venit. „A văzut, cred, că sunt ulițe pustii, puțini oameni, numai moșnegi, nu ai unde mânca o pizza, ceva, și a plecat”, spune un localnic.

„Nu mai este de mult atractivă această specializare”

Reprezentanții Colegiului Medicilor spun că problema medicilor de familie este profundă. În sensul că tot mai puțini absolvenți de medicină aleg această specializare. A devenit un soi de „Cenușăreasă” a medicinei. Și asta în condițiile în care la țară pacienții sunt puțini, majoritatea bolnavi cronici. Nu mai vorbim de lipsa infrastructurii, în multe cazuri, și de condițiile precare de desfășurare a meseriei.

„Atâta timp cât avem în municipiul Botoșani nouă locuri libere, credeți că avem vreo șansă să se ocupe în mediul rural? Nu mai este de mult atractivă această specializare. Problema este că nici autoritățile locale nu vor să mai facă nimic pentru a atrage medici la ei în comună”, precizează medicul de familie Didi Moșneguțu, președinte al Colegiului Medicilor din Botoșani.

„Medicina de familie nu prea este căutată la rezidențiat. Deci nu avem tineri care să aleagă această specialitate. Finanțarea este bună în prezent, dar tot persistă această problemă”, spune Alina Mustiață, directorul CJAS Botoșani.

Cu alte cuvinte, nici măcar finanțarea sau cabinetele moderne nu mai atrag tinerii medici în rural. Sunt unii care spun că aceștia își doresc mai degrabă provocări profesionale la marile spitale sau în centrele universitare decât să consulte bătrâni în mediul rural. Dar problema este mult mai complexă decât pare și, cel mai probabil, diferă de la un loc la altul. Pe de o parte, medicina de familie nu mai este căutată de rezidenți, iar de cealaltă parte sunt comune cu infrastructură și condiții atât de precare, încât nu sunt atractive pentru tinerii medici.