
Kraftwerk – Computer World. „By pressing down a special key...”
0Ați auzit povestea cu cei patru muzicieni germani din Dusseldorf care purtau costume și cravate identice, aveau freze de tocilari și cântau la instrumente electronice influențând toată lumea hip-hop, techno, house și synth pop? Ei bine, citiți mai departe și aflați că exact așa a fost.

În aceeași lume în care prezicătorii, clarvăzătorii, nostradamușii și toți impostorii care “văd” viitorul și știu exact ce se va întâmpla, există vizionarii care, prin ceea ce fac, ne pot spune cam ce poate urma în funcție de lumea pe care o facem și o dăm mai departe. În lumea muzicii, Kraftwerk nu ne-au prezis viitorul, dar au construit un act muzical de o imensă influență, bazat pe o viziune indusă de tehnologie. ”Techno” a început cu ei, în timp ce umorul, talentul și creativitatea au fost expuse într-un format unic și foarte bine pus la punct.
Așa ajungem la ”Computer World”, cea mai concisă și influentă realizare conceptuală din catalogul Kraftwerk. ”Autobahn”, ”Radio-Activity”, ”Trans Europe Express”, ”The Man Machine” sunt albume vizionare, pline de semne ale unei noi direcții foarte bine definite, oferită în detalii pe care muzica nu le-a conținut până atunci decât în scheme tehnice, dar ”Computer World” a transformat modul în care muzica pop a fost compusă, cântată, împachetată și lansată iar acest proces a dus la crearea unui nou idiom care include termeni (acum) familiari precum techno, trance, electro, industrial sau synth-pop. Ei i-au influențat pe toți ”influencer”-ii. În momentul lansării, pe 10 mai 1981, albumul a fost o revelație, diferit de orice s-a făcut în muzica de larg consum până atunci, o suită formată din șapte părți minuțios concepute și clar orientate spre viitor. O detonare sonoră pe care încă o simțim. Un imens salt înainte prin proiectare și construcție imaculată a sunetului artificial, cu timbru precis, șlefuit până la perfecțiune pe toate fațetele, o muzică redusă la esențial, cu lustru metalic și precizie nenaturală, de o stranie atractivitate. A fost punctul culminant, pregătit prin experimentele, improvizația și cunoașterea care s-au cumulat în albumele anterioare. Toate titlurile menționate mai sus reprezintă pașii către această destinație. Cele șapte albume au avut viziunea și au anunțat schimbarea, o repetiție pentru o premieră fără cusur, realizarea idealului de grup: o muzică electronică, construită integral, începând cu fundația.
Albumul s-a format în trei ani, din 1978 până în 1981, în formula clasică a cvartetului: Florian Schneider, Ralph Hutter, Wolfgang Flur și Karl Bartos, desigur, în deja celebrul laborator Kling Klang, numit după o piesă de pe ”Kraftwerk 2”, situat în inima industrială a Germaniei, pe lângă Dusseldorf. Lucrul propriu-zis la album a început pe 22 iunie 1978. Conversia studioului la un centru mobil de control s-a întins între 1 noiembrie 1979 și 13 mai 1980. Sesiunile de înregistrări s-au reluat pe 14 mai 1980 iar pe 15 martie 1981 producția a fost finalizată, după aproape 400 de ședințe de scris, înregistrat și mixat. Locul în care au locuit și muncit e direct corelat cu muzica pe care au creat-o. Orașul reconstruit după război, aproape în totalitate, avea nevoie și de o reabilitare culturală. Prima generație postbelică avea nevoie de o popularitate pozitivă iar lucrul concentrat, viziunea simplă și completă a format această lume care te absoarbe în timp ce o cunoști, plină de posibilități muzicale preluate și continuate în Marea Britanie de The Human League, OMD, Depeche Mode, Yazoo, New Order sau Heaven 17, de Suicide, Devo sau The Residents în America sau Neu!, Tangerine Dream, Harmonia sau Trio, ca să nu deschidem lista care include toate derivatele din ”tecnho”. Înaintea coloșilor digitali, ”Computer World” ne-a făcut să credem în conceptul neverosimil al unei lumi conținute într-un calculator personal, cu care să faci o grămadă de operațiuni, în orice colț al lumii. Muzica e concepută ermetic, în afara timpului și a contextului în care a existat și în același timp atât de inteligibilă și completă în execuție și adresare. Cred că în asta stă esența longevității și influenței printre artiști și genuri. Scânteile acestei explozii încă oferă idei artiștilor interesați de grafică integrată, design și efecte vizuale, moduri de a sincopa ”beat”-ul electronic (breakbeat), forme ingenioase de a construi o piesă, structuri rigide completate de spontaneitate, simplitate melodică sau economie textuală cu efect maxim.

Kraftwerk au oferit una dintre cele mai impresionante construcții în timp a unui nou curent muzical. Progresul lor desfășurat în anii ’70 este uimitor. Și cum era de așteptat, după lansare, ”Computer World” a avut nevoie de câțiva ani pentru a-și consolida statura de album esențial pentru anii ’80. E normal, toate albumele de acest gen au fost la fel percepute, nu poți realiza potențialul inovator al unei opere după una sau două audieri. La fel și acum, e posibil să avem nevoie de un plus de atenție când îl ascultăm și de o poveste care să-i însoțească muzica, pentru a-i cuprinde anvergura, pentru a-i realiza continua reputație, altfel s-ar putea să rămânem cu impresia unui disc anost, plin de repetări insinuante și idei banale. Nu e doar o culegere de ”melodii”, ci un material care merită aprofundat ca orice lucrare serioasă, după etica de lucru, abordarea compoziției și a structurii sonore, a importanței mediului în care muzica a fost creată. În general, audiția inteligentă, din care nu rămâi doar cu ceva de fredonat, merită o completare, nicidecum manifestată prin audiții obsesive, ci prin aflarea direcțiilor istorice, artistice și stilistice care au format opera de artă în întregimea sa. Doar așa putem realiza că un album aparent ”de linie” este de fapt una dintre cele mai importante producții muzicale realizate vreodată.
Imaginea savant tehnicizată a grupului a fost cultivată meticulos în declarații și apariții. O fotografie cu Kraftwerk nu arăta imaginea tipică a unei formații, ci mai degrabă un grup de cercetători dichisiți, pregătiți pentru un congres important. Din perspectiva lor, imaginea era întotdeauna de ansamblu, de colectiv, indivizii erau subsumați întregului iar asta includea și rolurile de interpreți. Nu se prezentau ca muzicieni și nu vorbeau despre atribuțiile lor muzicale, ei erau lucrători muzicali, total diferiți de experiența mediului rock’n’roll, obsedat de autenticitate. Membrii grupului Kraftwerk se îmbrăcau la fel pe scenă, pe coperțile albumelor sau în aparițiile publice, până când au fost înlocuiți de imaginile cu roboți de după 1981. Atitudinea lor deliberată era o formă de auto-eclipsare, de ironizare a unicității narcisice a marilor vedete, muzica nu era o formă de rebeliune pentru ei, ci un mod de a proiecta imaginea cetățeanului global, în pas cu modernitatea. De aici ținuta ”business”. Kraftwerk era noul instrument, ei erau inginerii care foloseau mixere, benzi și alte aparate în locul instrumentelor convenționale, pentru simfonii electrice manifestate prin sunet, lumini și atmosferă. Grupul a folosit de asemenea analogii artistice precum ”musikgemalde”, adică picturi muzicale sau poezie sonoră. Din 1975 au luat o decizie importantă în tot acest proces al inovației: de la ”Radio-Activity” au evitat instrumentele tradiționale, acustice și electrice și au folosit doar echipament electronic. O decizie curajoasă pentru o trupă care căuta succes de public într-o vreme când muzica electronică era histrionic condamnată de criticii rock care deplângeau moartea muzicii ”așa cum o știm” și făceau remarci disprețuitoare legate de autenticitate.
Planul lor era să creeze o nouă formă de exprimare muzicală. Ca atare, pentru a face ceva cu adevărat nou, trebuie să nu faci ce fac ceilalți. Muzica electronică era un mediu relativ nou în anii ’70, așa că prin drumul format pe această cale au atins mai multe scopuri: s-au distanțat, la propriu, de formula bazată pe chitară/bas/baterie, esențială în rock. Direcția luată prin abordarea muzicală era evident diferită față de majoritatea muzicienilor contemporani. Și-au însușit propriile metode de producție muzicală în mediul ermetic de la Kling Klang, declarând integritatea conceptuală a propriului lor ”produkt”. Muzicienii de succes foloseau producători importanți pentru a-și promova discurile, Kraftwerk au făcut totul pe cont propriu. Nu erau primii care foloseau sunete electronice și efecte industriale, dar au reușit mai bine ca toți ceilalți să optimizeze imaginea derutantă, alienată, a acestei muzici noi. Ei au arătat că putem găsi simțire în tehnologie, că electronicele ne pot conecta, ne pot atinge emoțiile. La un moment dat au folosit chiar un monitor cardiac pentru demonstrație. Cert e că sunetele obținute de ei provocau reacții, iar asta nu poate neglija latura senzitivă. Sunetele noi au fost obținute cu echipamente de ultimă oră care includeau sintetizatoare (Minimoog, ARP Odyssey, EMS Synthi A, Vako Orchestron, Polymoog, Sequential Circuits Prophet-5, Korg PS-3300), modulatoare de voce (Sennheiser Vocoder VSM-201) sequencere (Synthanorma), tobe electronice (Simmons, Roland) sau dispozitive personalizate, create de Florian și Wolfgang, în colaborare cu inginerii și tehnicienii trupei.

În lucrul la ”Computer World”, principiul de bază a fost ”geradeaus”, un cuvânt german care s-ar traduce prin ”drept înainte”, o urmare directă a unui sens clar, fără a folosi termeni reducționiști precum ”minimalism” sau ”simplificare”. Când concepeau muzica împreună, unul din membri, de obicei Ralf sau Karl venea cu o sugestie melodică, după care toți se angajau într-un ”jam” de câteva ore, până ieșea ceva concret. Florian se ocupa de schimbările timbrale, care uneori se procesau și în câteva zile, iar riff-urile erau testate ca niște atleți, pentru a le verifica fiabilitatea. Așa au fost create emblemele Kraftwerk, acele teme care curg în timpul piesei, bântuindu-le structura și intrând fără ieșire în memoria noastră. Peste asta venea vocea, o altă componentă inconfundabilă a grupului, tratată ca un instrument, cu textură artificială, expresie impasibilă și cuvinte care oferă direct semnificația piesei, subliniind atitudinea subversivă la adresa clișeelor ”rock”, abuziv orientate către individul-vedetă, aflat în centrul creației artistice. Pentru asta era folosit intensiv un ”vocoder”, dar și alte dispozitive care sintetizau glasul uman. Vocea și tonurile de sintetizator interacționau organic, oferind semnul atingerii umane, inclusiv prin mici greșeli intenționate. În cele din urmă, ”produkt”-ul este destinat oamenilor. Fiecare piesă este formată din patru sau cinci module care sunt discret permutate în structura sonoră. De cele mai multe ori, un groove bazat pe un ritm precis și o linie de bas este aranjat în așa fel încât să lege modulele. Pe această bază sunt adăugate sincope și modele ritmice mai complexe care parcurg piesa, o fac mai atractivă și-i întăresc structura. Dacă mai era ceva de adăugat, Ralf transfera în sequencer și servea piesa cu ce se potrivea scopului. Această metodă datorată exclusiv noilor invenții tehnice a fost aplicată mai întâi pe ”Trans-Europe Express” și ”The Man Machine”, apoi rafinată pe ”Computer World”, platforma multor perfecționări de mare efect. La finalul acestui proces, cei patru se adunau pentru o sesiune de audiții în timpul căreia aprobau, criticau, discutau ore în șir și alegeau piesele preferate. Procesul e mult mai complex decât ne putem imagina. Aceste ”secțiuni”, cum numeau ei piesele în stadiu de proiect, urmau să fie editate, rafinate și uneori re-înregistrate. Această procedură laborioasă de prelucrare în timp a straturilor ritmice și melodice a avut un rezultat incredibil în raport cu simplitatea muzicală. Linia sonoră se repetă hipnotic, atrăgându-ne metodic într-o stare pasiv-receptivă, surprinzător de plăcută. Efectul obținut de aceste structuri atât de atent detaliate ne oferă miezul unicității Kraftwerk, explicația metodei complexe care stă la baza albumului ”Computer World”, realizarea deplină a unui concept distilat în câțiva ani de muncă serioasă, care extinde timbralitatea dincolo de instrumentele tradiționale și îi subliniază importanța în rândul elementelor folosite în compoziția unei piese. Și totul a fost obținut într-o perioadă pre-digitală. O lume a computerelor realizată fără computere.
Mandatul lor conceptual era un format muzical futurist care să trateze aspectele cotidiene ale vieții moderne, post-industriale. Și mai simplu, muzica lor este despre funcționalitatea și utilitatea unor aparate în relație cu munca și timpul liber. ”Alltagsmusik”, muzica de zi cu zi, așa cum ascultăm pe ”Computer Love” sau ”It’s More Fun To Compute”. Oglinda muzicală a vieții moderne, cu instrumente scoase din aria de control și aduse într-un mediu creativ cu care suntem mai puțin obișnuiți. În raport cu influența lui Pierre Schaeffer și a sa ”musique concrete”, Kraftwerk a sugerat o semnificație nouă acestor produse ale tehnologiei, oferindu-le culturii de masă cu afecțiune și caldă ironie. Ideea artei născute din zgomot industrial se reflectă și în numele grupului. ”Kraftwerk” înseamnă uzină electrică. Separat în două cuvinte, poate releva alte înțelesuri. ”Kraft” înseamnă putere dar denotă și energie sau dinamică, în timp ce ”werk” conotă munca și derivatele ei precum și opera unui artist. Concentrarea cu care a fost făcut acest album ne fascinează și azi. Au existat mai multe mișcări artistice care au evocat viitorul, încă din anii ’20, manifestate în literatură, film, radio, știință sau arte plastice. Kraftwerk continuă această tendință futuristă prin muzică. Termenul folosit de ei pentru a-și descrie arta este ”gesamtkunstwerk”, o încercare de a crea o lucrare completă, aducând laolaltă mai multe discipline, o operă de artă totală. Putem spune că scopul a fost atins prin ”Computer World”, un gesamtkunstwerk alcătuit din claviaturi, osciloscoape, sequencere, sprechgesang (un stil care combină vorbitul cu cântatul) și instrumente miniaturale (Stylophone, Speak & Spell), cu perspectivă globală.
Omul care a înțeles semnificația fundamentală a termenului ”gesamtkunstwerk”, contribuind la munca grupului ca un al cincilea membru a fost Emil Schult, cel care a creat și celebra, absolut fantastica grafică a albumului. Primul aspect care atrage atenția asupra copertei este culoarea galbenă a fondului, spre deosebire de roșul de pe ”The Man Machine”. Genială alegere, acea nuanță vizibilă din orice poziție. Apoi cele patru figuri desenate ale membrilor grupului, suprapuse pe ecranul unui Hazeltine 1500 VDU, unul dintre primele computere realizate pentru uz domestic. Pentru prima dată se renunță la fotografia clasică, organizată, pentru acest nou mod de a reprezenta trupa. Din acest moment, Kraftwerk vor fi reprezentați pe album, în promovare sau în interviuri de imaginea lor robotizată. Coperta posterioară este o vedere directă a consolei de control, cu cablurile groase care leagă modulele. Tăcuți și atenți, Ralf, Karl, Wolfgang și Florian, sub formă de manechine, operează butoane, cu fața la cameră. De cămăși sunt agățate circuite care controlează LED-urile din cravate. Textul de prezentare este funcțional, didactic, ca un set de instrucțiuni scrise pentru un aparat nou.
”Computer World” este despre tranziție, de la era industrială la cunoașterea erei informaționale, de la analogic la digital, de la comunicare fizică la transmisiune electronică, de la hârtie la rețele, de la fire la eter, de la cabluri la sateliți, de la real la virtual. Când a fost conceput albumul, folosirea computerelor nu depășea sfera guvernamentală, militară sau academică. Tranziția a fost totuși surprinsă și analizată în contextul educației, al afacerilor și al uzului personal. Muzica acoperă multe din temele care explorează noua lume. ”Computer World” (piesa) și ”Computer World 2” reflectă posibilitățile securității cibernetice, ale comerțului dar și ale spionajului online, în timp ce ”Numbers” subliniază implicarea a ceea ce cunoaștem acum sub numele de ”big data”, mai ales în lumea finanțelor iar ”Pocket Calculator” imaginează controlul personal în rețeaua globală. Unele ediții ale albumului conțin a opta piesă, ”Dentaku”, varianta japoneză a calculatorului de buzunar, tradusă de Takeshi Shikura. ”Computer Love” este despre însingurare și ”online dating” iar ”Home Computer” se face înțeleasă încă din titlu, fiind cea mai ”semplată” piesă Kraftwerk.

Pentru a interpreta cât mai bine această tranziție, echipa și-a făcut conștiincios temele. Emil a petrecut ceva timp în Pasadena, într-un laborator NASA în timp ce Florian a vizitat sediul IBM din Dusseldorf pentru a obține cât mai multe informații despre noua tehnologie în plină dezvoltare. Acest tip de căutare a folosit la informația corectă din texte și grafică și ulterior când grupul a schimbat echipamentul din studioul Kling Klang, făcând transferul de la analogic la digital. O poziție ideală din care poate fi tratat subiectul unei epoci noi, care se dezvoltă dar care încă nu-și cunoaște clar direcția și consecințele. Versurile sunt adresate din perspectiva personală a consumatorului de tehnologie. Multe piese sunt scrise la persoana I – ”‘I’m the operator with my pocket calculator”, ”I program my home computer”, ” It’s More Fun to Compute” - cu o privire atentă către viitor. Kraftwerk au fost printre primii care au realizat ce sintetizează prezentul, scriind piese despre aceste noi posibilități oferite de o industrie în prag de extindere exponențială. Folosirea mai multor limbi (”Numbers”) extinde adresarea dincolo de teritoriul european, către restul lumii. ”Home Computer”, cu acea monumentală linie de bas creată de Karl Bartos pe un Korg PS-3100, este deseori descrisă ca un șablon inițial pentru techno și house, împreună cu piesa care-i urmează pe album, ”It’s More Fun to Compute”, al cărei titlu este derivat din expresia ”It’s More Fun to Compete”, găsită pe interfața unui joc de pinball de prin anii ’50. Puțini se gândeau să dedice un album computerului, încă insignifiant la vremea aceea în cultura populară. Aveau să treacă vreo zece ani până al impactul masiv al computerelor și încă vreo zece până la cel al internetului.
”Computer World” este admirabil de uniform în estetica lui sonoră, fiind dominat de câteva reguli tacit stabilite, precum și de o foarte favorabilă atmosferă de lucru. Citind cartea lui Karl Bartos, ”The Sound of the Machine”, mi-am dat seama că în esență, colaborarea din laboratorul Kling Klang a constat într-o permanentă conversație, tradusă în limbaj muzical construit cu o gândire arhitecturală. La finalul fiecărei sesiuni de studio, grupul se retrăgea pentru un pahar de șampanie și o repriză de dans în unul din numeroasele cluburi de noapte din Dusseldorf.
În timp, ”Computer World” și-a găsit locul meritat printre mai marii muzicii moderne înregistrate, continuându-și efectul influent asupra artiștilor, rămânând la fel de antrenant și de fascinant pentru cei care-l ascultă, nu doar îl aud. Îl putem lega de ”The Man Machine” prin mai multe aspecte, mai ales prin cel al continuității, al dezvoltării unei forme care relevă metafora om-mașină și transpunerea dialectului în muzică.. E foarte ușor să ne lăsăm derutați de simplitatea muzicală, dacă nu ascultăm cu implicare și nu realizăm momentul în care a fost conceput. Fraza asta aș putea să o atașez la fiecare poveste de album inevitabil. Până la urmă, ”Computer World” descrie anul 1981 la fel cum ”OK Computer” descrie anul 1997, sub același indiciu binar al lui zero și unu.

Albumul este mai mult un semnal de alarmă decât o celebrare, chiar dacă sună proaspăt, inteligent și ironic. Adică putem afla tot felul de pilde în timp ce ne mișcăm pe ritm. Departe de sunetul sumbru al vreunui coșmar distopic, Kraftwerk își folosesc emblema brevetată încă de la începuturi, cu spirit sardonic și umor negru, evitând cadrul rigid al seriozității forțate.
Kraftwerk își continuă activitatea într-o formulă modificată, concertând sporadic în săli celebre, cu casa închisă. Muzical nu a mai evoluat din momentul în care chiar membrii grupului au constatat că proiectul devenise un colos paralizat. În schimb statutul lor e de mult clarificat, e sigur că din nava mamă, Kling Klang, cei patru artiști de avangardă din Dusseldorf au reușit să transforme propriul gesamtkunstwerk într-o emblemă muzicală de anvergură mondială, iubită de toți cei care cred că ascultarea inteligentă nu te face superior, ci fericit, mai bine conectat cu ceilalți și mai conștient de lumea în care trăiești. Oricând avem nevoie de un ghid prietenos, care să ne ofere direcțiile cele mai potrivite. Ascultând un album precum ”Computer World”, primim un indiciu vital: dacă apăsăm pe butonul care trebuie, se poate întâmpla și ceva favorabil, chiar surprinzător, pe termen lung. Oare și-a imaginat Leibniz că se va ajunge aici, când a inițiat ideea codificării lumii într-un sistem binar, format din zero și unu? În 1703!