Klaus Iohannis se crede deasupra elitelor intelectuale ale ţării. Toţi sunt proşti, iar domnia sa este Alexandru Ioan Cuza 2.0

Un exemplu foarte bun pentru zicerea „puterea îţi ia minţile”, dacă nu ai pregătirea filosofică necesară pentru a  o înţelege.

Traian Băsescu o fi având păcatele lui, dar în materie de educaţie a înfiinţat o comisie de experţi independenţi, apolitici, care să pună diagnostic şi să creioneze reforma în Educaţie.

Iată componenţa comisiei prezidenţiale care a funcţionat în timpul mandatului lui Traian Băsescu:

Mircea Miclea, preşedinte,  profesor, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Daniel David – vicepreşedinte, vicepreşedinte al Consiliului Ştiinţific, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Daniel Funeriu – vicepreşedinte, cercetător, Universitatea Tehnică din Műnchen, Germania, Răzvan Valentin Florian – secretar, director executiv Asociaţia „Ad Astra”, Dragoş Ciuparu, profesor, Universitatea de Petrol şi Gaze „Ploieşti”, Mihai Ionac, profesor, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”, Timişoara, Tudor Luchian, conferenţiar, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, Dorel Banabic, profesor, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Romiţă Iucu, prorector, Universitatea Bucureşti, Petre T. Frangopol, consilier, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, Lazăr Vlăsceanu, profesor, Universitatea Bucureşti, Cezar Bârzea, profesor, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. 

„Comisia” de elaborare a proiectului România Educată: Klaus Iohannis, „preşedintele” comisiei, Ligia Deca, membru.

Nu a contat că sute  de universitari, specialişti în educaţie, profesori, elevi, părinţi, au criticat proiectul România Educată şi legile Educaţiei rezultate.

Preşedintele Iohannis a declarat în alocuţiunea susţinută cu ocazia promulgării legilor:

„Am reușit, la nivelul Administrației Prezidențiale, să aducem laolaltă sute de experți educaționali, reprezentanți ai autorităților, elevi, studenți, cadre didactice, antreprenori și parteneri internaționali și să elaborăm soluții coerente pentru îmbunătățirea învățământului românesc.”

Dar nimeni, în decursul anilor, nu a precizat cu nume şi prenume cine sunt acei experţi şi care a fost contribuţia lor la proiect şi apoi la legi. Și n-am văzut, în rândurile elitelor intelectuale, susținători ai acestui proiect.

Am asistat la o dezbatere televizată pe legile Educaţiei condusă de ministrul Cîmpeanu. De fiecare dată când cineva din auditoriu critica proiectul sau legile, Cîmpeanu îi băga pumnul în gură, îi spunea că nu are dreptate, că „autorii” proiectului şi legilor au dreptate. Cam în asta au constat „dezbaterile”.

Mai spune preşedintele în alocuţiunea de ieri:

„Obiectivul ambițios de a realiza o reformă cuprinzătoare a sistemului nostru de învățământ a însemnat un proces extrem de complex, laborios și de o anvergură fără precedent. De astăzi însă, educația bazată pe valori ajunge, așadar, în centrul interesului public”.

Aceasta a fost supărarea preşedintelui. Că mai toată lumea, de la universitari la experţi, ziarişti, au criticat, nu au lăudat proiectul şi legile Educaţiei. A şi reproşat sindicatelor că nu vorbesc mai mult despre proiectul său de suflet, şi drept urmare s-a opus cerinţelor sindicatelor şi grevei profesorilor. Şi, speră preşedintele, educaţia promovată de domnia sa, bazată pe valori, ajunge în interesul public. Poate pentru a fi criticate proiectul şi legile, altfel nu văd cum.

Şi eu și alţii am scris de-a lungul timpului numeroase observaţii şi critici, în speranţa că se va ţine cont de ele. Nimic, degeaba eforturile şi timpul pierdut. Toţi suntem proşti, doar Iohannis are anvergura, revendicată chiar de domnia sa, de Alexandru Ioan Cuza 2.0

Cel mai neadevărat lucru spus de Iohannis:

„Poate cel mai important aspect, cele două legi ale educației au fost elaborate în urma unui exercițiu puternic orientat spre construirea de consens. Fără discuții așezate, bazate pe argumente, rezultatul ar fi previzibil: cu prima ocazie, s-ar aduce amendamente, s-ar da prorogări și, astfel, măsurile din legi nu ar mai fi puse în practică.”

Dacă am văzut ceva a fost lipsa consensului social, Iohannis traiestie într-o lume paralelă, în „wishful tinking”,  crede doar ce vrea dânsul să creadă.

În mod sigur legile Educaţiei emise de Iohannis nu se vor aplica, vor fi schimbate, se vor aduce amendamente şi prorogări. Aşa se întâmplă când asculţi doar de tine şi consilieri apropiaţi.

„Ce prevăd, concret, noile legi ale educației și de ce sunt ele așa importante? În primul rând, își propun să rezolve carențele actualului sistem de învățământ, încurajând creșterea calității actului educațional, acordarea de sprijin și respect cadrelor didactice, sunt promovate investiții, cu prioritizarea zonelor defavorizate, se pune accent pe siguranța elevilor”, mai spune preşedintele Iohannis.

Legile nu spun nimic despre modificările şi schimbările din sistemul curricular, pentru a fi în ton cu epoca în care trăim. Şi în care provocările sunt cu totul altele: globalizarea, libera circulaţie a persoanelor, ideilor şi mărfurilor, explozia şi inovarea tehnologiilor, digitalizarea, securitatea, apartenenţa la UE şi NATO.

Curriculumul rămâne acelaşi de  peste 50 de ani, legile nu impun schimbarea sa din temelii. Învăţământul pe vremea când Iohannis era profesor sau Inspector o fi fost bun pentru acea epocă. Pentru epoca actuală nu este bun, avem o mulţime de dovezi, printre care suntem pe ultimul loc din Europa la testele PISA.

Una dintre lipsurile majore ale proiectului şi legilor Educaţiei:

„Performanțele și dedicarea profesorilor vor fi recunoscute prin reduceri ale normei în cazuri bine fundamentate și prime acordate în momentul pensionării”.

Un foarte bun exemplu că mintea domnului Iohannis a rămas legată de epoca comunismului. Domnia sa nu acceptă salarizarea legată de performanţă, evaluarea performanţei în învăţământ prin măsurarea progresului şcolar al elevilor, propune doar prime acordate doar în momentul pensionării. Adică nici salariul de merit nu va mai funcţiona?

„Normele de etică și deontologie universitară sunt mai clar stabilite și bine diferențiate de abaterile disciplinare. Vom avea un sistem clar de sancțiuni aplicabile tuturor părților implicate în procesul educațional”.

Şi atunci, de unde tot scandalul legat de faptul că legile Educaţiei sunt  blânde în privinţa plagiatelor, şi a abaterilor de etică şi deontologie? S-au scris sute de articole şi comentarii pe această temă. Da, dar veneau de la „proştii” neamului, singurii „deştepţi” în materie de educaţie sunt Iohannis şi Deca.

„Legile în sine nu vor rezolva problemele acute ale sistemului educațional dacă nu vor fi puse în aplicare”.

Aici are dreptate. Fără consensul social pe care îl reclamă, dar care nu există, aceste legi nu vor fi puse în aplicare.

Iată o listă scurtă a problemelor nerezolvate de legile Educaţiei:

-         Legarea salarizării cadrelor didactice de performanţă la catedră

-         Planurile cadru şi programele şcolare sunt aproximativ aceleaşi de 50 de ani

-         Abandonul şcolar este imens, dublu faţă de media europeană

-         Mediu atractiv de învăţare

-         Şcoala Profesională a dispărut, nu se ştie dacă se mai face

-         Managementul şcolar este politizat

-         Nu avem o radiografie obiectivă a sistemului nostru de învăţământ

Din păcate, în loc să ia legea Miclea-Funeriu, să actualizeze ce era de actualizat, Iohannis şi-a consumat eforturile şi timpul pentru un proiect ce va fi dat uitării după plecarea sa de la Cotroceni.