Klaus Iohannis, dictatorul de catifea. Dar tot dictator. Urât final a zece ani de mandat!

Sunt multe argumente pentru afirmaţia din titlu. Ultimul, absenţa preşedintelui de la deschiderea evenimentului important pentru România: Timişoara, capitală europeană a culturii. Cine caută o explicaţie are şi următoarea variantă: ura faţă de USR-iști, în particular faţă de primarul Timișoarei, Dominic Fritz.

Un preşedinte nu poate demoniza un partid politic

Iohannis a criticat din răsputeri PSD. Pe meritate, aş zice. Dar un preşedinte nu are voie să demonizeze un partid politic, care are în spate milioane de voturi. Pentru că îi demonizează în acelaşi timp pe votanţii care au trimis respectivul partid în parlament. Înseamna lipsă de democrație. 

Apoi a demonizat USR. Pentru că nu îi „ciugulea” din palmă directivele şi soluţiile pentru ţară. Când a dat USR afară de la guvernare, spunea:

USR, care s-a dat mare partid reformist, a abandonat guvernarea la un moment dat, din motive de ei știute, ceea ce nu a fost bine. Nu a fost suficient. S-au aliat cu PSD și cu AUR și au dărâmat guvernul. Acum trebuie să găsim o ieșire din această criză în care am intrat”.

Nu din motive de ei ştiute, ştiute de noi toţi, inclusiv de către Iohannis: eliminarea ministrului Stelian Ion, la ordinele lui Iohannis, fără discuţii în Coaliţie, promovarea programului Anghel Saligny, fără criterii de verificare a legalităţii cheltuirii banilor publici, blocarea reformelor pe care USR le-a promis cetăţenilor când le-a cerut votul. Premierul de atunci, Florin Cîțu, se afla în perioada în care executa fără crâcnire ordinele lui Iohannis.

Ura faţă de USR a avut drept consecinţă aducerea PSD  la guvernare, partid pe care l-a demonizat ani de zile.

Mai spunea Iohannis:

„Este un semnal îngrijorător și extrem de grav că un partid care reclamă că are valori democratice și este reformist se aliază cu un partid cu viziuni antagonice față de valorile euro-atlantice ale României”. Prin decizia de a semna și a depune o moțiune de cenzură împotriva propriului guvern, USR PLUS s-a discreditat iremediabil în fața românilor, a propriului electorat. 

Şi PSD era partidul care respectă valorile occidentale...

USR nu s-a aliat cu AUR, a votat căderea guvernului din care tocmai ce fusese dat afară, ccea ce este altceva. Doar că preşedintele spunea doar ce-i convine.

Iohannis şi-a subordonat PNL

PNL a devenit partidul care „execută” ordinele preşedintelui, precum odinioară PCR sau  Rusia Unită a lui Putin. Când Ludovic Orban n-a mai vrut să execute ordinele preşedintelui, a fost „executat”. Adică dat afară din funcţia de premier şi şef al PNL, cu ajutorul conducerii PNL, şi ea obedientă lui Iohannis. Orban avea şi el păcatele lui. Promovarea clientelei de partid (scandalul de la Apele Române), a dus deficitul ţării la 10% din PIB şi datoria externă de la 35% la 50% din PIB, a dat bani presei că să îi închidă gura şi altele. Dar nu preşedintele trebuia să se implice în schimbările interne dintr-un partid. La alegerea ca şef al PNL a lui Florin Cîțu preşedintele s-a implicat pe faţă. A participat la şedinţa PNL în care a fost numit Cîțu şef, apoi l-a desemnat premier, deşi Cîțu nu avea nici pe departe calităţile necesare pentru o aşa funcţie. Dovadă că n-a rezistat mult timp şi a fost „demisionat” și el de către Iohannis.

A urmat generalul Ciucă, în fruntea PNL şi a guvernului. Fără să aibă vechimea necesară în PNL. Criteriul fiind acela că  era obedient lui Iohannis şi îi ascultă directivele şi ordinele. Iar conducerea PNL a luat poziţia de drepţi şi a executat ordinele lui Iohannis, aşa cum execută subordonaţii lui Putin.

Iohannis impune copilul de „suflet”, România Educată

România Educată este opera a două persoane: Klaus Iohannis şi Ligia Deca. Minţile luminate ale poporului în materie de educaţie. Cel puţin Băsescu a pus o comisie de specialişti apolitici, în frunte cu Miclea, să modernizeze educaţia. Modernizarea concretizată în Legea Educaţiei Naţionale, maltratată apoi de Ponta-Andronescu-PSD.

Iohannis l-a pus pe Cîmpeanu la ministerul Educaţiei, apoi l-a „demisionat” pentru că nu avansa cu implementarea proiectului de „suflet”, din cauza opoziţiei societăţii şi a PSD. A trimis-o apoi pe Ligia Deca, dar după termene şi termene depăşite, nici acest emisar al lui Iohannis nu reuşeşte să-i îndeplinească ultima dorinţă  a ultimului mandat de preşedinte. Ce va face Iohannis,  o „demisionează” şi pe Ligia Deca?

Ca şi în alte ocazii, preşedintele Iohannis se loveşte şi acum de opoziţia societăţii la dictatură,  fie ea şi de catifea.

Preşedintele nu mai comunică cu cetăţenii, să-i informeze despre problemele ţării

Tăcerea preşedintelui din ultimul timp are drept cauză contradicţia dintre modul dictatorial în care înţelege să conducă ţara, şi poziţia societăţii care s-a săturat de dictatură. Un exemplu din multe. În timp ce Republica Moldova este ameninţată de Rusia cu un război hibrid de destabilizare din interior, în timp de NATO şi UE iau poziţie publică în apărarea Republicii Moldova, preşedintele Iohannis tace. Abia după două zile dă un comunicat anemic, din care nu se înţelege mare lucru. Ca să nu-l supere pe Putin?

Capcana în care cade preşedintele Iohannis

Aducerea PSD la guvernare şi Protocolul Alianţei reprezintă acum capcana în care cade Iohannis. Fie îl desemneza pe Ciolacu premier,  fie pleacă PSD de la guvernare şi lasă ţara neguvernabilă. Ciolacu nu îi este partener, după propria declaraţie, nici gând să asculte de indicaţiile şi directivele preşedintelui. Ciolacu ar împinge ţara în direcţia promovată de Viktor Orban în Ungaria, care a plafonat preţurile la combustibili până a  dispărut motorina şi benzina din staţiile de alimentare. Ar mări taxele la marile companii, care vor duce această mărire în preţuri, deci în inflaţie. Ştim ce a făcut PSD de-a lungul anilor. Cu controlul guvernului, cu ordonanţe de urgenţă, prin asocierea, eventuală, cu AUR, cu şantaj la PNL, PSD-Ciolacu îi va da „cu flit” lui Iohannis, care nu va mai conta în conducerea ţării. Nici măcar în politica externă, deoarece Ciolacu a demonstrat la Chişinău că nu ţine cont de direcţiile de politică externă promovate de Iohannis.

Dacă nu-l desemnează pe Ciolacu premier, PSD pleacă de la guvernare, pentru că ar câştiga mai mult electoral din opoziţie, criticând PNL şi pe Iohannis. Ce partide vor forma guvernul după plecarea PSD? Se va apela din nou la USR, la AUR pentru a avea o majoritate parlamentară care să aprobe noul guvern? Chiar dacă Ciucă nu demisionează, tot este nevoie de un vot în parlament, pentru că se schimbă compoziţia guvernului. Rămâne ţara neguvernată?

Pierderea banilor din PNRR

Ca să nu mai vorbim de posibila pierdere a banilor din PNRR, prin neîndeplinirea ţintelor şi jaloanelor prevăzute în programul pentru accesarea banilor din PNRR. Problema pensiilor speciale, a avertizorului de integritate, decarbonizarea, multe altele, pe care nu le vede nimeni rezolvate de către actuala Coaliţie. Iar tranşa a doua din PNRR este deja în întârziere. Dacă ar ajunge Ciolacu premier, ar rezolva problema pensiilor speciale? Aiurea! Nici vorbă!

Şi tot bugetul ţării şi planurile de dezvoltare a infrastructurii, a digitalizării, a bazei materiale din sănătate şi educaţie se bazează pe banii din PNRR. Ce va face atunci Iohannis?

Avem numeroase exemple de politicieni care au ajuns în debaraua istoriei României. Doar trei exemple, ele sunt mult mai multe: Tăriceanu, Ponta, Dragnea. Va avea şi Iohannis aceeaşi soartă?