Izmenirile unui ziar guvernamental

După fiecare călătorie în străinătate, mă întorc în ţară cu un caiet doldora de note hazlii (pentru „Lumea văzută de un român rupt în fund”) între care un loc fruntaş îl ocupă cele care transcriu interdicţii din diferite locuri: monumente istorice, muzee, pieţe, parcuri.

Îmi notez conştiincios interdicţiile mai aparte din credinţa că ele trădează mai mult decât orice altceva obiceiurile proaste ale celor care frecventează locul respectiv.

La toaleta unui mare aeroport internaţional am citit înscrisul „Strict interzis spălatul pe picioare în chiuvetă”. Dacă au pus un asemenea afiş, înseamnă că mulţi călători intrau la toaletă, se descălţau, îşi scoteau ciorapii şi, ridicând pe rând labele, ca la gimnastică artistică, se spălau pe ele cu sau fără săpun.

La această teorie a mea m-a dus gândul zilele trecute lectura colecţiei pe 1924 a cotidianului de limbă franceză „L’Indépendance roumaine”.  În 1924, acest cotidian, rămas în istoria presei prin cronicile moderne izmenite ale lui Claymoor, e un oficios al Guvernului Liberal Ionel Brătianu. Printre altele, ziarul are o rubrică dedicată bunelor maniere. Teoretic şi practic, sfaturile şi îndemnurile respective sunt destinate Lumii înalte, singura în stare să citească franţuzeşte, dar mai ales singura dispusă să dea bani pentru a cumpăra o asemenea publicaţie simandicoasă.

Căutînd prin acest oficios articolele despre crima comisă de C.Z. Codreanu în 25 septembrie 1924, n-am putut să nu-mi arunc o privire şi pe alte pagini. Pe pagina a II-a, ziarul publică rubrica mondenă „Lumea şi Oraşul”, subintitulată „Carnetul meu”.

În două numere de la finele lui octombrie 1924 sunt reproduse „ca fiind absolut utile“ cititoarelor şi cititorilor ziarului sfaturile de bune maniere ale Contesei Riguide, iscălite în fiecare joi în publicaţia franţuzească „Oeuvre”. Parcurgând sfaturile susnumite, recomandate stăruitor Lumii înalte de la noi de către autorul rubricii (semnând Sfinx), m-am înveselit grozav, în conflict cu mizeria de afară.

Ca şi interdicţiile din locurile publice, sfaturile de bune maniere presupun în chip obligatoriu constatarea că multă lume dintre cei cărora li se  adresează se află  în divorţ cu sfaturile respective.

Dacă îndemni stăruitor la un post TV ca telespectatorii să se şteragă la fund cu hârtie igienică şi nu cu carton presat, înseamnă că unii, dacă nu chiar mulţi, dintre privitori folosesc cartonul presat.

Am scris şi chiar am publicat că elogiul adus de Geoffrey Chaucer în „Povestirile din Canterbury”  unei persoane feminine, pentru că nu trăgea  pârţuri în public însemna că doamnele şi domnişoarele vremii sale se desfătau din plin cu această îndeletnicire.

Aşadar, am citit sfaturile cu pricina, gândindu-mă că ele ţineau cont de obiceiurile proaste ale cititoarelor şi cititorilor cărora li se adresau. Unele sfaturi dau seamă de izmeneala clasei suspuse:

„Când caşti, pune mâna la gură. E de prisos să-ţi arăţi interiorul onorabilei societăţi“.                                                                       * „Nu pronunţaţi cuvinte dezagreabile, pentru că vi s-a dus firul la ciorap sau pentru că vi s-a rupt o jartieră“.                                                                       * „E de prost gust când vorbeşti de un soţ înşelat să te uiţi la unul dintre vecini“. Cele mai multe sfaturi nedumeresc însă prin presupunerea că lectorii lui „L’Independenance roumaine” procedau altfel. Ca de exemplu: „Când intraţi într-un salon, nu vă ştergeţi pantofii de praf sau de noroi frecându-i de marginile fotoliilor partea de jos a perdelelor“.                                                                       * „Nu scotociţi prin farfurie după bucata de carne preferată. Ţintiţi-o din depărtare. Dacă însă cineva v-o înhaţă înainte, nu vă manifestaţi zgomotos dezamăgirea“. Ce să credem noi, cei de azi? Că domnişoarele, doamnele şi domnii din 1924, presupuse şi presupuşi ca având ceva avere,  împărtăşeau o asemenea foame, încât   când  mergeau undeva în vizită se năpusteau să halescă o bucată de carne din  farfuria din care mâncau mai mulţi, asemenea străchinii din familia Moromete?!