Inima copiilor

Vreţi să ajutaţi? E simplu: Meniu --» Mesagerie --» Creare mesaj --» Expediaţi către --» 890 --» OK.

Uneori, după ce-i lăsăm Binelui firimiturile şi sarcina de-a spăla vasele, ridicăm un colţ de jaluzea să vedem ce se mai întâmplă pe-afară. Dar multe nu văd ochii noştri când nu ne folosim inima.

Şi ce multe poate face un om cu inima sa! Deşi tratatele de cardiologie n-o spun, mica fabrică de viaţă lucrează şi în folosul altora, de când o instanţă nevăzută a stabilit acolo sediul iubirii. Cât staţi, aşadar, la fereastră, luaţi telefonul mobil, lăsând subtilul diapazon al pulsului să vibreze în vârfurile degetelor. Puteţi apăsa nişte taste: Meniu --» Mesagerie --» Creare mesaj --» Expediaţi către --» 890 --» OK.

Nu veţi fi trimis o sticlă goală în ocean, ci un SMS către „Inima copiilor", reţea invizibilă care uneşte deja sute de mii de oameni de naţii, rase, averi, cetăţenii, ba chiar şi orientări politice diferite. Mesajul respectiv va străbate betonul sau sticla, integrându-se într-unul din şuvoaiele de semnale ce traversează nevăzute oraşele, printre „Ne vedem la 5 la staţia de metrou?", „La mulţi ani, Mirela!!!" sau „Vii la Bon Jovi?". La mijlocul călătoriei sale, mesajul taciturn nu se va transforma într-un sunet şi-o vibraţie, ci în bani.

Noi tot credem că „timpul înseamnă bani", deşi, dacă ar exista o unitate de măsură a vieţii, bătaia de inimă ar fi aceasta. Reciproca e însă valabilă: banii uneori înseamnă viaţă. În contul Asociaţiei „Inima copiilor", cei 2 euro ai dumneavoastră vor poposi un timp, aşezaţi în fişicuri virtuale, până ce alte inimi se vor trezi să bată pentru alţii. Atunci, se vor închega într-un diafanoscop (nume suficient pentru a spune povestea unei vieţi fragile) ori într-un necesar salariu de chirurg.

Cursul şi paritatea bătăilor de inimă le stabileşte fiecare, dar e bine să ştiţi că la capătul călătoriei nevăzute sunt patru încăperi micuţe unde nu se discută politici fiscale, unde nu există ideologii şi nu sunt plimbate foi. Acolo vor ajunge cei 2 euro. Dacă o inimă de copil se opreşte când ar fi putut să bată în continuare, înseamnă că noi toţi - şi cei din spatele jaluzelelor, şi cei care se vor întâlni la ora 5 la metrou, şi cei care îşi vor da jos măştile chirurgicale, îngropându-şi feţele în palme după eşecul unei operaţii - am greşit undeva. Înseamnă că inimile noastre au bătut prea mult în gol, asemenea obiectelor pe care le purtăm la încheietură, cu care măsurăm de obicei eficienţa propriilor vieţi.

www.adriangeorgescu.ro