Inflație și democrație

81% dintre români sunt foarte îngrijorați de cresterea prețurilor, conform unor cercetări sociologice din octombrie. Asta, in contextul în care proportia celor îngrijorați de războiul din Ucraina a scăzut la cca 50% dintre votanți. Grija față de prețuri, inflație și starea economiei este factorul central și în statele din Vest. Pew Research Center anunța în august, înaintea începerii campaniei electorale, că 77% dintre votanții americani erau preocupați de economie, mult mai mult decât cei preocupați de teme politice (disputele cu Trump, de exemplu) sau chiar de teme legate de valori (dreptul la avort, de pildă).

Lumea civilizată nu a mai cunoscut de mult explozii inflaționiste de acest tip. Și, chiar dacă nu am revenit la cifrele care marcau buzunarul multor familii în trecut (România anilor 90, de exemplu, avea inflație chiar de trei cifre), scumpirile constante din prezent cresc îngrijorările. Și nimic nu este mai rău pentru o societate decât acumularea de îngrijorări și temeri care întunecă orizontul. După doi ani de pandemie, după începerea unui război cumplit la granițele lumii civilizate, problemele economice mențin pesimismul în spațiul public.

În Statele Unite au loc alegeri parlamentare („midterm” – în care se împrospătează numărul de aleși, și în care structura parlamentului se adaptează la noile tabere politice). Pasiunea este mare, iar mulți sunt înclinați să dea acestor alegeri proporții globale și mize fără egal. Citim că este în joc democrația globală, că niciodată niște alegeri n-au avut mize mai mari, că este în pericol libertatea sau democrația, că de acest moment depind alegerile prezidențiale de peste doi ani. Este și nu este adevărat… În parte, pasiunea pe care o vedem în presă și pe rețelele sociale este un lucru bun. Este o dovadă de participare, de implicare și activism – adică exact ceea ce crește eficiența instituțiilor, coeziunea sistemului democratic și legitimitatea tuturor. Altfel spus, cu cât mai multă gălăgie, cu atât mai bine. Înseamnă că mai mulți oameni luptă pentru drepturile lor, iar balanța de putere rezultată este ceva mai reprezentativă și mai legitimă…

Evident, aceste alegeri sunt profund marcate de tema costului economic pe care îl suportă prea mulți oameni. Dincolo de disputele punctuale sau de teme care ni se pot părea picante, adevăratul subiect care va influența rezultatul de săptămâna viitoare este costul generat de inflație și scumpiri. Inflația are efecte și asupra democrației, iar acest lucru ar putea duce la o schimbare de majoritate, săptămâna viitoare. Ar putea rezulta un sistem în care să fie nevoie de mai multă cooperare între tabere diferite, pentru a adopta decizii cu efecte naționale. Sunt americanii capabili să răzbată, cu o coabitare politică foarte complicată în următorii ani? Istoria ne arată că da, și că reziliența sistemului lor democratic este remarcabilă. Politicienii vor fi forțați de aceste rezultate să fie atenți la problemele reale ale majorităților tăcute, nu doar la cele care fac valuri în social media, animate de agitația unor minorități exaltate.

Ce înseamnă asta pentru România? Sau, mai mult, pentru lumea occidentală, care continuă să se raporteze la SUA drept lider global? Când SUA se confruntă cu probleme interne, când se întreabă dacă democrația lor este în pericol, mai au posibilitatea de a da lecții peste granițe? Studiind narativele anti-occidentale promovate în colțuri obscure ale internetului românesc, regăsesc des acest mesaj – ideea că SUA nu pot da lecții, câtă vreme au de rezolvat acasă probleme complexe. Dacă o țară nu se ridică pe deplin la nivelul idealurilor sale liberale, nu este ușor ipocrit să promoveze aceste idealuri peste graniță? Dar, așa cum spune recent și John Ikenberry, intr-un editorial în Foreign Affairs, ipocrizia este o trăsătură, nu o problemă a ordinii liberale. Iar această ipocrizie nu a fost niciodată un obstacol în consolidarea democrațiilor liberale peste tot în lume. Ordinea globală pe care a prezidat-o SUA, spune Ikenberry, a împins lumea înainte, iar dacă astăzi sunt mulți oameni care vor o lume mai bună, care să susțină mai multă cooperare și progres, vor asta prin îmbunătățirea sistemului propus de americani, nu prin înlocuirea lui cu altul. SUA și modelul democratic sunt încă mult mai acceptate și dorite de votanții din țările occidentale, inclusiv de români. Încrederea în SUA este, în România, de peste 10 ori mai mare decât încrederea în Rusia.

De aceea, la noi nu există propaganda pro-Rusia sau pro-China, ci doar discuții despre capacitatea sistemului occidental de a se adapta specificului local. Or, istoria ne-a arătat, o formă de adaptarea modelului democratic la specificul național se produce de fiecare dată. Democrația se adaptează, ține cont de specificul local, și uneori poate să fie chiar mai eficientă. România a trecut prin acest lucru de mai multe ori – poate de aceea n-am avut niciodată extremiști la guvernare care să deturneze societatea de pe drumul său. Și de aceea n-am ajuns să fim exemple negative, precum alte state care cunosc derapaje democratice majore.

Inflația și prețurile vor forța politicienii să se adapteze. Iar dacă avem sistem democratic, această adaptare va fi una pozitivă. Pentru că înseamnă că măsurile pe care guvernările le iau vor fi mai apropiate de agenda reală. În România, o astfel de adaptare a dus recent la coabitarea celor mai mari partide din țară, într-un guvern care nu părea probabil acum 2-3 ani. În Statele Unite, se poate ajunge la forme de coabitare forțată, care poate genera efecte similare.

Global, exercițiul de democrație pe care îl vedem în SUA este o veste bună, dincolo de nuanțe. Pentru că dincolo de excesele din știri, din declarații, din reacțiile punctuale ale vocilor vizibile, realitatea de fond este aceea că un sistem care reușește să învețe, să se adapteze și să inoveze, este un sistem capabil de succes. Or, până la urmă, aceasta este concluzia cea mai bună pe care susținătorii democrației liberale o acceptă. Anii următori vor continua să aducă vești economice și geopolitice complicate. Va fi mai rău înainte de a fi mai bine. Dar acest proces are și elemente de optimism, pentru că o democrație care rezistă acestor presiuni devine o democrație mai puternică.