Începe o nouă criză majoră în Orientul Apropiat ?

Vă este deja cunoscută decizia luată de miniştrii afacerilor externe ai UE care au hotărât, în fine, să pună aripa militară a Hezbollah pe lista organizaţiilor teroriste.

Importantă sublinierea deoarece, în termenii acestei decizii, aripa politică a mişcării conduse de Nasrallah rămâne pe lista “băieţilor buni” care pot fi invitaţi în continuare să facă parte din guvern aşa cum s-a întâmplat din 2008 încoace, după semnarea acordului de la Doha privind împărţirea puterii şi demararea procesului de reconciliere între forţele anti şi pro-siriene, omul de care s-au legat atunci ca şi acum toate speranţele fiind generalul Michel Sleiman, creştin maronit, preşedintele Libanului.

Foarte interesantă şi revelatoare pentru ceea ce urmează să se declanşeze ca tensiuni majore în Liban şi cu probabilă extensie în tot Orientul Mijlociu, este tocmai poziţia rapidă luată de Preşedintele Sleiman imediat după luarea deciziei de către europeni, în termenii unui comunicatului dat după întâlnirea sa cu Angelina Eichhorst, şefa Delegaţiei UE în Liban, invitând Europa

“să-şi reconsidere decizia, din dorinţa de a evita hotărâri precipitate şi pentru a păstra stabilitatea Libanului”...

Mesaj reiterat imediat de Primul Ministru Najib Mikati care afirma că:

”ne-am fi dorit din partea ţărilor Uniunii Europene o lectură mai avizată a faptelor dar societatea libaneză, prin toate componentele sale, va continua să întreţină cele mai bune relaţii cu aceste ţări...urmând să continuăm această discuţie pe canalele diplomatice”.

La rândul său, ministrul de externe Adnan Mansour a criticat şi el decizia UE ca fiind  una ”grăbită” şi susceptibilă de a complica şi mai mult viaţa politică internă a Libanului:

“Această decizie va îngreuna viaţa politică libaneză, mai ales dacă luăm în calcul diferitele sensibilităţi existente în ţara noastră. Avem nevoie să strângem legăturile dintre partidele politice libaneze şi nu să cream problem suplimentare” refirmând, în numele guvernului său, că “Hezbollah reprezintă o componentă esenţială a societăţii libaneze”.

În loc să se bucure că UE, după atât de multe ezitări, a luat o decizie de forţă care îngheaţă conturile Hezbollah din Europa şi ar putea să reprezinte o lovitură decisivă dată organizaţiei, de ce se tem? De ce au ezitări?

Poate pentru că, dintre toţi, libanezii înşişi cunosc cel mai bine Libanul şi ei sunt cei care vor trebui să experimenteze consecinţele deciziei europene dată cu jumătate de măsură, tocmai pentru a mai păstra o formula de dialog cu oamenii lui Nasrallah…UE a avut un model în raţionamentul care a dus la luarea acestei decizii, a fost propus de britanici şi se bazează pe idea că s-ar putea repeta precedentul irlandez, atunci când s-a operat cu două dimensiuni distincte, prima fiind Armata Republicană Irlaneză IRA (aripa armată) şi Sinn Fein (aripa politică). Este posibil să aibă dreptate numai că Hezbollah s-a manifestat mereu ca unitate perfectă între aripa militară şi cea politică, ele fiind subordinate aceluiaşi comandament unic. În plus, sublinia politologul Kattar Abou Diab, spre deosebire de cazul irlandez, comandamentul unic al Hezbollah este ataşat principiului wilayat al-faqih, cel care afirmă controlul religiei asupra politicii, ceea ce face ca partidul să urmeze indicaţiile date de Ali Khamenei, Ghidul Suprem Iranian.

Scenariile pentru viitor cuprind două variante majore.

Primul scenariu are în vedere un Hezbollah slăbit, detaşat rapid de component sa militară şi dornic să ramână în dialogul politic din Liban ca parte a oricărui guvern şi retrăgând sprijinul politic (evident şi pe cel militar) acordat acum regimului Assad, mişcare ce ar putea să pună o oarecare formulă de presiune acum, înainte de demararea în august a noilor convorbiri cu Iranul în dosarul nuclear. 

Al doilea scenariu presupune două variante: 1. o rupere a relaţiilor diplomatice ale Hezbollah cu ţările europene şi menţinerea mişcării unitare în parametrii de acum; 2. După modelul aplicat odinioară în cazul OLP în momentul în care Arafat a deschis negocierile cu Israelul şi SUA, aripa militară a Hezbollah ar putea decide ruperea formală de organizaţia-mamă şi trecerea (în formula unitară sau împărţită în grupuri separate) în etapa rezistenţei armate, ceea ce ar putea deschide spectrul unui război civil în Liban. În plus, din nou, reapare teama legată de ruperea eventuală a relaţiilor între Hezbollah şi FINUL, forţa ONU din sudul Libanului compusă mai ales din europeni, cu baza centrală în teritoriul şiit controlat în totalitate de Hezbollah.

Foarte rapid, vom vedea dacă măsurile europene au fost cele juste sau SUA şi Israelul au avut dreptate când afirmau că Hezbollah, în întregul său, reprezintă o mişcare teroristă care trebuie tratată ca atare…