În uraganul escaladării spre război global
0Lumea e puțin deschisă să contemple și să absoarbă o realitate cu care nu e obișnuită. Iar războiul, să recunoaștem, este o necunoscută în Europa pentru mai toate generațiile, mai puțin cei care sunt implicați în zona militară și de securitate, care au fost în teatre pe alte meridiane.
În campanie electorală cu atât mai puțin există înclinația să dezbați teme atât de complicate precum războiul. E adevărat, pe de altă parte, că este vorba despre scenariu probabilități și nu de o acțiune care amenință azi, imediat, spațiul UE și NATO, poate doar în părți ale Flancului estic. Totuși descurajarea și apărarea se realizează în timp, e nevoie de ele, trebuie planificate și reclamă resurse. De aceea e bine ca subiectul să intre cât mai curând pe agenda publică, pentru o justă înțelegere și asumarea obținerii sprijinului public pentru asta.
Confruntarea societăților și a pachetelor de valori îmbrățișate
Războiul – confruntarea militară destructivă dusă până la ultima consecință – nu mai vizează astăzi armatele. Nici măcar numai statele, cu economiile, cu societățile și susținerea efortului de război. Azi se confruntă societățile în întregimea lor. De la dezvoltarea noilor tehnologii și a războiului hibrid, instrumentarul de război vizează complet toate elementele societale spre a fi vulnerabilizate. Nu întâmplător componentele de război informațional, atacurile la identitate și coeziune societală, accentuarea faliilor din interiorul societăților occidentale sunt primele vizate de către inamici.
Tot astfel cum vizate sunt pachetele de valori care construiesc modul de viață al oamenilor. Toleranța și democrația. Respectul față de celălalt, dialogul, buna cuviință. Este, desigur, și o înfruntare democrații versus autocrații, respectarea drepturilor omului versus ascultare și un anumit acces la bunăstare. Dar revizionismul și recăderea în război este rezultatul mișcării de la lumea bazată pe reguli la cea bazată pe arbitrar și forță. Și trebuie să spunem clar că lumea bazată pe reguli nu e doar una Occidentală. ONU nu e invenția Vestului, ci a întregii comunități internaționale de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Desigur, e o copilărie să ne plângem vreodată de competiția de narațiuni. Occidentul și democrația a fost prinsă pe picior greșit de războiul informațional programatic care calorifică prin abuz regulile democrației și drepturile omului pentru a inocula silogisme, minciuni și interpretări grosolane. Dar în loc de reacție din timp, de acțiune pro-activă, Occidentul a ajuns doar să reacționeze, și asta vreo 10 ani după lansarea și aplicarea doctrinei Gherasimov, care valorifică precum vulnerabilitățile fiecare principiu și valoare pe care o apără societatea democratică, dezvoltând arme informaționale calibrate pe fiecare dintre ele.
Este importantă, deci suflecarea mânecilor, apoi revenirea între cetățeni, până la cel mai îndepărtat loc, pentru a explica, argumenta, da exemple clare și directe, lesne de înțeles pentru fiecare. Și asta direct, nu prin social media, pentru ca dialogul să poată avea loc. Așa se construiește credibilitatea demersului și dezagregarea propagandei, minciunii și falsului.
O discuție cu Sudul Global și nealiniații. Ascultarea argumentelor și respectarea opțiunilor diverse
Diplomații sunt acum nepregătiți în comunicare strategică și adaptare pentru spații terțe. Diplomația este o meserie de elită, cu multe elemente specifice minților elaborate, zonei rarefiate intelectuale și de rafinament. Dar în lumea numită a Sudului Global, în terțe state, și diplomații trebuie să învețe să fii modești, respectuoși, să învețe să asculte. Că stau în misiuni sau călătoresc din capitale. Trebuie să înțelegi opinii, dispute, poziții, rațiuni și argumente ale fiecărui stat.
Liberal-democrația e departe de a fi doar occidentală. Dacă aceasta e definiția, democrația e în minoritate. Democrațiile sunt imperfecte, au suișuri și coborâșuri în timp, și oricât am aspira să facem un asemenea sistem ireversibil, să-l perfecționăm, el nu poate ajunge la o formulă absolută. Totuși, de la democrația electivă la variante diverse de democrații elaborate și cu grad înalt de sofisticare, în care se construiesc echilibre ale puterii/puterilor în stat, toate trebuie valorificate și înțelese, în efortul spre construire a lumii în care libertățile și drepturile individuale contează. Altfel, pierdem lumea, spațiul public global.
Desigur, este o întreagă dezbatere despre modelele iliberale. Desigur că trebuie combătute, dar nu prin etichetare, ci prin argumente. Trebuie să acceptăm că unii încearcă să-i convingă pe ceilalți că nu contează liberalii, nu contează dacă ai bani și poți face vacanțe în cele mai scumpe și căutate locuri ale lumii. O face Putin. Există modele de contracte sociale în care ascultarea absolută și neimplicarea politică sunt recompensate cu un nivel decent de trai și chiar cu perspectiva accesului la resurse bogate și poziții privilegiate în stat. Și asta contează pentru anumite părți relevante ale populației, ba chiar pot deveni modele pentru alte state terțe.
Revizionism prin subminarea ordinii existente și a acțiunilor de adaptare ale occidentului democratic
Există o contra-ordine modificată, în paralel cu subminarea revizionistă de către Rusia și China a ceea ce există în materie de relații, instituții și funcționalitate a lumii actuale. Asta chiar dacă China e principalul beneficiar al ei. Iar perspectiva decuplării, separării, a unui nou Război Rece în care să trăim fiecare liniștiți în aceste bule regionale pe care le-am creat nu mai este posibilă. Globalizarea și interdependențele au ajuns prea departe, avem o singură lume și evenimentele din orice colț al ei influențează global.
Astăzi ajutorul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare s-a schimbat dramatic. Se confruntă cu modele de tip Belt and Road, când China vine cu un proiect de anvergură, un port, un aeroport, o chestiune vizibilă și necesară, care e valorificată și de conducerea statului care o găzduiește, politic, și de cel care construiește, ca marcă perpetuă, vizibilă și de relevanță a prezenței sale. Cu condiționările politice, economice și relaționale asociate, care sunt mai puțin vizibile. Donatorii autocrați construiesc astfel pârghii politice. Occidentul, care vine de zeci de ani cu cea mai mare parte a banilor și ajutorului umanitar și de dezvoltare a lumii. Dar lucrurile acestea nu se văd.
Și Occidentul a contribuit substanțial în primul rând la construirea, dotarea și funcționarea de școli și spitale, dar nu a cerut nimic înapoi, nici măcar respectul, recunoașterea și loialitatea, dacă nu reconcilierea după epocile coloniale. Poate e timpul să existe și componente care înglobează mai mult la tranzacționalism. Suedia și multe alte state cu cultură umanitară și de donație dezvoltată ar fi oripilată de o asemenea formulă, dar trebuie un echilibru între deschidere, condiționări și garanții ale relației în ziua de astăzi. Nu trebuie ca cineva să prezume bune relații și încredere reciprocă fără angajamente stabile, cu atât mai mult într-o zonă cu schimbări tectonice constante.
Globalizarea conflictelor prin aliniere și escaladare
Există multiple formule prin care alunecarea spre război mondial are loc astăzi. Principalele elemente țin însă de mimetism, curaj, lecții învățate. Atunci când războiul profită iar agresorul nu e sancționat, când impunitatea este regula pentru categorii de mari actori, pentru că sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate, atunci e simplu ca recursul la război să devină acceptabil. La fel cum, în cazul conflictelor existente, vedem o formulă de globalizare a conflictelor prin aliniere și escaladare. Desigur, procesul vine și de la lipsa de nuanțe și varianta ușoară, la îndemână, de dezvoltare.
După lansarea războiului de agresiune din Ucraina, procesul de tranziție istoric e mai provocator pentru comunitatea internațională de a fi unită potrivit valorile internaționale îmbrățișate. Comunitatea e tot mai divizată și confruntațională, și tinde să se alinieze în funcție de afinități și pachete de valori îmbrățișate. Rusia e ajutată de China, Iran și Coreea de Nord în mod direct, planificat sau nu. Iar de aici la o formulă de aliniere e un drum scurt, în curs de realizare. Regulile ONU nu se respectă, principiile de bază, pe care le-am acceptat la intrarea în organizație. Avem o societate globală tot mai confruntațională, deci obiectivul ar trebui să fie să diminuăm această confruntare posibilă/probabilă.
Trebuie să comunicăm baza principiilor pe care le-am acceptat și îmbrățișat cu toții. Și să le respectăm/să impunem respectarea lor peste tot în lume. Contează interconectivitatea, nu numai comerț și energie, ci pe toate dimensiunile, și în alte domenii, pentru a extinde sfera de coeziune a statelor care preferă reguli decât războaie. Iar de aici trebuie migrat spre coaliția care să combată revizionismul absolut, care dorește să creeze haosul, nicidecum să adapteze sau să rafineze, să perfecționeze ordinea mondială de astăzi. Sancționându-i pe cei care doresc cu orice preț să schimbe status quo-ul cu forța militară aplicată.
Premierul Japoniei, Kishida, a propus odată o nuanță, lumea bazată pe reguli realizate prin dialog. Nu e o contradicție. Fundamentale sunt împărtășite cu idea fundamental a unei lumi bazate pe reguli. De fapt nu negociem principiile, ci acceptăm formulele de diversitate ca realitate contemporană și astfel democrațiilor arată că sunt interesate să-și împărtășească, să-și argumenteze cât mai bine ideile și să convingă.
Unificarea conflictelor multiple în Marele Război Mondial
Lucrurile nu sunt ireversibile în privința frontului proscrișilor revizioniști versus democrații. Și nici statele nealiniate nu au ales să conceadă adevărurile către acestea. Economia lumii are 16% doar rezervat acestor state. Desigur, procentul nu e stabil, evoluează, și nu știm cum va arăta în 15, 20, 50 de ani. Tocmai de aceea e important cum abordăm nuanțat fiecare caz în parte – China, Rusia, Iran, Coreea de Nord și multe altele.
Altfel, de la geopolitica celor două Corei în Indo-Pacific și de la aspirațiile Chinei la extinderea spațiului său vital în mările Chinei de Sud și de Est la războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, la Orientul Mijlociu sau noul război în lansare între Venezuela și Guyana, toate aceste războaie tind să se unifice într-o mare confruntare globală. Sunt spații conflictuale multiple în lume, dar ele sunt tot mai mult inter-relaționate și se influențează reciproc. Nu e o luptă geografică, o țară împotriva unei țări, ci e bătălia pentru pachetele de valori. Principii și valorile occidentale sunt sub atac, iar coliziunea are loc pe toate meridianele, ba chiar, tot mai des, în interiorul acestor state.
Trebuie de asemenea să recunoaștem că Rusia și China reușesc să găsească tot mai multă tradicțiune pentru ideile lor și la nivel global. Rusia încearcă să-i influențeze pe ceilalți să i se alăture. De aceea trebuie explicat fiecărui cetățean al planetei simplu, pentru a sublinia că e vorba despre un conflict existențial și pentru el. Vine vecinul la tine acasă, te dă afară sau te omoară și spune că e al lui. Te dă afară, te și omoară, și se instalează la tine acasă. Eventual cu familia ta împreună, familie pe care o pune să-l servească. Rusia și China fac la fel. Putin cu armele, China cumpără companie după companie, la bucată, peste tot în lume, dorind să preia țările prin intermediul economiei lor. La fel de agresiv, dar cu alte maniere și nuanțe.
Lupta revizionistă cu democrația și libertățile individuale ca sistem
Autocrațiile revizioniste manifestă o dorință explicită de a altera și denatura regulile democratice. De a le perverti și a forța statele democratice să le relativizeze. Problema nu este cine va veni la alegeri printr-un proces democratic genuin. Problema e a unui lider venit prin alterarea rezultatelor alegerilor de către Rusia sau alt actor. Aici e marea problemă. Și ne pândește tot mai mult, pentru că scopul e distrugerea sistemului democratic de valori.
Și motivația autocraților e bine cunoscută: influența și exemplul pe care-l reprezintă pentru propria populație, care s-a și dedulcit la traiul în libertate și cu pretenția de a-i fi respectate drepturile de către conducători. Cum să accepți o asemenea perspectivă în condițiile verticalei puterii și a liderului atotputernic (și atoateștiutor)? Specularea perspectivei migrării democrațiilor liberale mai spre progresism și ignorarea unei părți a ideilor și modului de viață conservator e și ea doar conjuncturală. Putin nu este apărătorul nici unei credințe și a nici unei tradiții decât cea a KGB-ismului și poliției politice prin represiune în masă și ignorare a voinței propriilor cetățeni. De aceea nici nu-i lasă pe ruși să aibă alternative, să le cunoască și să aleagă liber.
Așa cum spunea recent Timothy Snyder, problema cu agresiunea asupra Ucrainei este un déjà vu. Comparație nu e cu 1939, când a izbucnit războiul prin conivența sovieto-germană și Pactul Ribentropp-Molotov de împărțire a Estului European prin forță. Comparația e cu 1938 și momentul în care, într-o istorie paralelă, nescrisă faptic, Cehoslovacia alegea să se opună Germaniei. Poate atunci nu am fi avut deloc cel de-al Doilea Război Mondial.
Dacă Ucraina pierde, pierdem și noi. Noi cu toții. Dacă pierde Ucraina, ajungem în 1939. În prag e război de agresiune, pe scară largă, de mare intensitate. De pe alte poziții, cu altă armată, altă tehnologie împotriva noastră. Ucrainenii au ajutat la prelungirea lui 1938 până ce occidentul se trezește. Dar nu mai avem timp. De aceea trebuie să-i sprijinim cu întreaga forță. De aceea soarta lumii se joacă astăzi, poate, tocmai în Ucraina.
Se încarcă comentariile...
