Impactul războiului din Ucraina asupra României

0
0
Sursa: peakpix.com
Sursa: peakpix.com

În această analiză vom încerca să punctăm pe scurt câteva coordonate pe care războiul din Ucraina influenţează în mod direct România şi interesele sale strategice.

Analiză realizată de Matei Blănaru*

Desigur, ţinând cont de magnitudinea şi de necunoscutele subiectului, nu pretindem să acoperim multitudinea aspectelor implicate, dar vom puncta mai jos câteva dintre cele mai importante, pe câteva dimensiuni esenţiale, aşa cum se văd ele astăzi. De la perspectivele militare, până la cele politice, strategice, economice, energetice sau sociale şi ecologice, vom puncta la fiecare dintre acestea câteva dimensiuni pe care războiul din Ucraina afectează România.

1. Perspective militare

Acestea sunt dominante la momentul actual, pe fondul războiului atât de aproape de noi. Îngrijorările legitime pentru securitatea teritoriului naţional au fost abordate prin mai multe măsuri ale NATO şi guvernului României, dintre care enumerăm:

- suplimentarea trupelor NATO pe teritoriul ţării, trupe de forţă de reacţie rapidă NATO în România;

- accelerarea constituirii Grupului de Luptă NATO din România (discuţii pe această temă şi cu Vicepreşedintele SUA, Kamala Harris, şi la CSAT sau în alte contexte);

- activarea articolului 4 al NATO. România şi alte state NATO au cerut chiar în dimineaţa zilei de 24 februarie, prima zi a războiului din Ucraina, activarea articolului 4 al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care presupune consultări între aliaţi pe tema unor îngrijorări privind propria securitate;

- creşterea bugetului pentru apărare de la 2% la 2,5%.

Procentul cheltuielilor pentru apărare, 2020. Sursa: BBC

cssr

- acest război cu siguranţă va constitui un impuls pentru industria militară la nivel global, dar şi pentru industria militară românească. Se vorbeşte tot mai mult despre o Hotărâre de Guvern din august anul trecut care prevedea asocierea în vederea producerii de drone militare în România, ori cu firma Elbit din Israel, ori cu altele;

- România a permis transferul de armament şi echipament militar pentru Ucraina prin propriul teritoriu. NATO a cerut României să permită tranzitul pe teritoriul său de arme către Ucraina, lucru aprobat în şedinţa CSAT de pe 1 martie. Tot atunci s-au identificat 2 priorităţi ale României în următoarea perioadă: creşterea bugetului pentru apărare şi dobândirea independenţei energetice a României „în principal prin dezvoltarea energiei regenerabile şi nucleare civile”. De asemenea, România a trimis şi nenumărate convoaie de ajutoare medicale, umanitare etc.

2. Perspective politice şi interesele strategice ale României în zonă

În această perioadă deosebit de dificilă au fost nenumărate semnale de susţinere din partea aliaţilor NATO şi din cadrul Uniunii Europene, mesaje care au circulat des în ambele sensuri. Din acest punct de vedere sunt foarte importante şi vizitele diplomaţilor americani de rang înalt în această zonă, ca de exemplu vizitele Secretarului de Stat Antony Blinken, Vicepreşedintelui SUA Kamala Harris sau Secretarului Apărării Lloyd J. Austin III.

Pe de altă parte, interesele strategice ale României în zonă, în mod paradoxal, par că nu sunt urmărite energic uneori nici când vine vorba despre propriul teritoriu naţional (vezi acceptarea pe teritoriul României a planului Kos Karoly al Ungariei, vezi cumpărarea a nenumărate clădiri şi terenuri în Transilvania de către diferite entităţi juridice care au în spate statul ungar, lucru neacceptat în alte părţi, vezi diferite „retrocedări” suspecte etc.), astfel că este chiar cu atât mai greu de vorbit de o urmărire consecventă a unor interese strategice ale României în zonă în afara propriilor graniţe. Acest lucru a devenit, din păcate, destul de evident şi în urma acestui război din Ucraina, când din nou atitudinea pe tot ce înseamnă dosarul Basarabia a fost mai degrabă ambiguă.

În continuare, enumerăm câteva evenimente şi semnale importante de ordin politic şi strategic, dintre care cele mai multe se raportează şi la problematica Basarabiei:

- pe 4 martie Republica Moldova a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană. În contextul faptului că vedem ce se întâmplă în Ucraina, cu o ţară care nu este membră NATO, ar fi naiv să privim aceste cereri de aderare la UE drept realiste fără o integrare prealabilă în NATO. Istoria ne arată aici că nicio ţară după 1995 (când au aderat Austria, Suedia şi Finlanda) nu a aderat la UE înainte de a fi membră a NATO. Mai ales acum, mai ales în acest context în care predomină nevoia de securitate, nu putem avem vreo impresie că ceva s-a schimbat în acest sens. Iar singura posibilitate de a integra Republica Moldova şi în NATO şi în Uniunea Europeană este reunirea cu România, orice altă variantă actuală fiind mai mult decât naivă, ca să nu îi spunem dezinformare conştientă.

Statele NATO şi/sau UE. Sursa: globe-project

cssr

- Premierul Republicii Moldova, Natalia Gavriliţă, a fost întrebată pe 8 martie într-un interviu Euronews dacă a fost luat în considerare scenariul unui referendum pentru ca Republica Moldova să se poată uni cu România şi astfel să intre în UE şi NATO. Răspunsul doamnei premier a fost unul rezervat, totuşi cu o nuanţă pozitivă pe subiect: „Deocamdată, nu discutăm despre această opţiune.” Acest „deocamdată” însă spune multe – este clar că ideea reunirii a fost şi este prezentă în unele cercuri şi discuţii, indiferent de continuarea răspunsului dânsei.

- pe 4 martie Transnistria cere recunoaşterea „independenţei”, invocând decizia Republicii Moldova de a depune o cerere de aderare la Uniunea Europeană. Oricât de paradoxal ar suna aceasta, o recunoaştere a „independenţei” Transnistriei, chiar şi a Găgăuziei, dacă situaţia ar cere-o, nu ar face decât să elibereze Republica Moldova de cea mai mare parte a influenţei Rusiei şi să dea o şansă cetăţenilor din Republica Moldova care vor la o îmbunătăţire a calităţii vieţii în cadrul României, NATO şi Uniunii Europene.

- în loc de o abordare pragmatică să vizeze o eventuală reunire, de la Bucureşti şi de la Chişinău am avut aceleaşi discursuri oarecum sterile despre „integrare europeană”, reiterate cu ocazia vizitei preşedintelui României la Chişinău pe 16 martie, în condiţiile în care nici măcar pentru Ucraina nu se ştie dacă şi când va fi o astfel de integrare. Dacă, ipotetic vorbind, i s-ar da o astfel de şansă Ucrainei sau Republicii Moldova, Turcia ar fi prima care ar pretinde că ea are chiar şi mai multe drepturi de a fi primită în UE, după cum deja a dat semnale, ar urma negocieri extrem de dificile cu Turcia, pe care nimeni din UE nu le-ar risca de dragul Republicii Moldova. Iar candidatura Georgiei pentru integrarea în UE este chiar şi mai exotică decât a Republicii Moldova.

Desigur, acestea sunt mesaje de susţinere a acestor ţări de la Bruxelles în această perioadă, cu darul de a aduce un pic de optimism în rândul populaţiilor care se tem de agresiunile Federaţiei Ruse, însă acestea exact asta sunt: doar promisiuni sentimentale într-un moment de grea cumpănă. Pentru că nimeni de la Bruxelles nu ar acorda integrare imediată Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei, doar pentru a lăsa pe dinafară Turcia, iar nimeni nu ar acorda integrare europeană Turciei doar pentru a putea integra şi Ucraina şi Republica Moldova sau Georgia. Nu mai vorbim aici şi despre consensul inexistent şi diferitele jocuri politice ale statelor membre.

- în situaţia actuală ne aflăm în faţa unui alt moment istoric din punct de vedere strategic, de reaşezare a plăcilor tectonice ale relaţiilor internaţionale la nivel regional şi global, se vorbeşte insistent despre un nou Război Rece, astfel că tot ceea ce se face acum este extrem de important, iar ceea ce nu se face acum nu se ştie dacă va mai apărea în curând vreo altă ocazie să se facă. Zidul Berlinului a stat în picioare circa 50 de ani, nu se ştie ce se va întâmpla în cazul unui alt „zid pe Prut”. În contextul în care Federaţia Rusă este la un minim istoric de imagine la nivel internaţional, în situaţia în care mitul puterii sale armate convenţionale pare să se destrame în Ucraina şi nu mai sperie atât de mult ca înainte de război, în situaţia în care Transnistria şi-a reiterat „independenţa”, poate că nu ne dăm seama, dar ne aflăm în faţa unor momente unice. Chiar dacă ar fi să privim lucrurile extrem de cinic, ignorând sutele de mii de cetăţeni şi milioane de etnici români de acolo (lucru pe care niciun alt stat nu îl face), dacă ne este frică să avem o graniţă cu Federaţia Rusă pe Nistru, s-ar putea să o avem în curând, oficial sau neoficial, pe Prut. În condiţiile în care Bucureştiul nu are şi nu urmăreşte niciun proiect de ţară, oare ce alt proiect de ţară ar fi mai potrivit în acest context decât reunirea? Bineînţeles, în contextul în care referendumuri de o parte şi de alta a Prutului ar valida aceasta. Dar, mai ales în contextul actual, când asistăm la o „dezvrăjire” a Federaţiei Ruse în ochii majorităţii populaţiilor ex-sovietice şi vest-europene, un astfel de referendum este mai mult decât probabil să treacă şi în Republica Moldova şi în România. Este adevărat că Republica Moldova a apărut mai frecvent decât de obicei în toate comunicările de la Bucureşti, ceea ce este un semnal, a apărut şi în discuţiile cu vicepreşedintele SUA sau premierul Spaniei, dar trebuie rapid lucruri concrete strategic.

- Antony Blinken, secretarul de stat american, a vizitat Republica Moldova pe 6 martie, a doua săptămână de război, iar preşedintele României a vizitat Republica Moldova abia în a patra săptămână de război. Acestea sunt totuşi semnale importante, nu simple detalii, iar această întârziere este (din nou) greu de înţeles, care nu face decât să dea Federaţiei Ruse şi mai mult spaţiu de manevră pe termen scurt şi lung. Dacă tot se vorbeşte că cel mai apropiat stat din punct de vedere geopolitic de România (nu mai vorbim din punct de vedere istoric, etnic, cultural) ar fi Republica Moldova, un stat care abia este funcţional, care este în pragul colapsului din cauza valului uriaş de migranţi ucraineni, din cauza temerilor de invazia Moscovei şi care are o armată mai mică decât a Transnistriei, atunci trebuie făcute şi lucruri concrete în domeniul geostrategic, nu doar în domeniul umanitar. Iar singurul lucru concret din acest punct de vedere ar fi o încercare de reunire, pentru că o integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană fără o integrare prealabilă (imposibilă) în NATO este un lux al exerciţiului imaginaţiei pe care nu ni-l putem permite în aceste momente.

- vizita Vicepreşedintelui SUA, Kamala Harris, în Polonia şi România, pe 11 martie, un important exerciţiu simbolic, a constat şi în punctarea explicită a garanţiilor de securitate ale NATO pentru România şi celelalte ţări membre, conform articolului 5. Republica Moldova a fost menţionată şi în şedinţa CSAT de pe 1 martie şi în declaraţia de la sfârşitul întrevederii cu vicepreşedintele american Kamala Harris, dar trebuie întreprinse şi acţiuni strategice concrete, pe lângă ajutoarele umanitare concrete.

- ocuparea de către Federaţia Rusă a Insulei Şerpilor, pe care este greu de crezut că o va returna Ucrainei în viitorul apropiat. De aici, certe provocări de securitate la adresa României şi deocamdată incerte eventuale dificultăţi cu exploatarea zăcămintelor de gaze naturale din platforma Mării Negre. Nu mai discutăm şi perspectiva conform căreia Federaţia Rusă ar putea ocupa Odesa, apoi în mod logic şi Bugeacul, făcând joncţiune cu Transnistria, ca să devină astfel vecină în mod direct cu România, lucru care ar schimba dramatic întreaga arhitectură de securitate a zonei.

- prima vizită în România a premierului spaniol Pedro Sanchez pe 17 martie, „cu accent pe temele legate de stabilitate, refugiaţi şi energie”, după cum se spune într-un articol Agerpress. Iese de asemenea în evidenţă prezenţa, din nou, în discuţii a Republicii Moldova.

3. Perspective economice şi energetice

- creşterea inflaţiei şi scăderea creşterii economice - încă de dinaintea războiului din Ucraina se preconiza o încetinire a creşterii economice şi o creştere a inflaţiei. În contextul actual, aceste tendinţe se pot accentua în mod serios.

Sursa: Financial Times

cssr

- sistarea sau îngreunarea alimentării cu gaze naturale şi petrol din Federaţia Rusă;

- legea offshore. Se discută tot mai mult despre grăbirea procesului adoptării acestei legi offshore care să permită începerea exploatărilor de gaze naturale în Marea Neagră;

- finalizarea (sau, pe viitor, şi construcţia) de noi (micro)hidrocentrale;

- reînceperea unor exploatări de cărbune pentru necesarul de energie;

- colaborare pentru dezvoltarea sectorului nuclear civil – Preşedintele României, în urma întâlnirii cu Vicepreşedintele american Kamala Harris: „am lansat în marja reuniunii Summitului COP 26 de la Glasgow proiectul comun România-SUA de includere a Reactoarelor Mici Modulare în sistemul naţional din România.”

4. Perspective umanitare, sociale şi ecologice

- România a devenit lider european la export de cereale, în contextul blocării exporturilor de cereale din Rusia şi Ucraina şi al exploziei preţurilor cerealelor pe pieţele internaţionale. O potenţială criză alimentară se poate declanşa la nivel mondial din cauza acestui război, iar preţurile la alimente cresc şi vor mai creşte încă şi în România.

- numărul mare de migranţi din Ucraina, care totuşi preferă Polonia pentru ruta mult mai rapidă către Occident, pentru relaţiile sociale şi economice mult mai strânse dintre cele două, dar foarte mulţi preferă chiar şi Republica Moldova;

Sursa: BBC

cssr

- creşterea preţurilor la energie electrică şi gaze pentru populaţie;

- din 2019 Federaţia Rusă a devenit cel mai mare exportator de cherestea şi lemn de esenţă moale pentru construcţii, iar importurile SUA din Rusia pentru aceste tipuri de materiale depăşeau 10% anul trecut. Chiar dacă Uniunea Europeană depinde în foarte mică măsură de importurile de lemn din Federaţia Rusă, faptul că alte ţări de pe glob nu vor mai putea importa de acolo din cauza sancţiunilor se va traduce într-o presiune suplimentară asupra pădurilor României prin defrişări la scară largă şi prin defrişări ilegale. Pentru că va fi o cerere foarte mare la nivel internaţional, cerere care se va resimţi cel mai mult în cazul statelor vulnerabile (ca România) unde domeniul nu este bine reglementat, unde se defrişează foarte mult ilegal, iar corupţia asociată fenomenului atinge cote îngrijorătoare, cu accente de crimă organizată. Este simplu, când un jucător mare de pe piaţă dispare sau lasă un pic de loc liber, acest loc se va umple rapid pe seama statelor unde domeniul nu este bine reglementat şi există reţele de corupţie deja constituite în acest sens.

Nu este clar cum va sta situaţia cu aceste exporturi de lemn din Rusia către China, care în 2021 depindea în proporţie de 66% de importurile de lemn de esenţă moale din Rusia.

Importurile Chinei de cherestea de esenţă moale din Rusia, Belarus şi Ucraina în 2021. © holzkurier.com, Source: China Customs Statistics, via timber-online

cssr

- Senatul a dispus recent scoaterea a 3 microhidrocentrale din zona ariilor protejate. Sigur, aici este vorba despre 3 investiţii ale Statului Român, iar securitatea energetică este extrem de importantă pentru întreaga populaţie şi cu siguranţă trebuie făcute compromisuri şi sacrificii la adresa mediului înconjurător pentru a o putea atinge. Dar cine poate garanta că de eventual alte astfel de măsuri pentru sectorul privat nu vor beneficia aceleaşi reţele influente suspectate de o mulţime de infracţiuni şi acuzate că au distrus ecosisteme întregi prin nenumărate microhidrocentrale care nici măcar nu au adus adaosul promis de energie electrică, reţele care au pus chiar în pericol Hidroelectrica acum câţiva ani? Zeci de astfel de microhidrocentrale au fost construite în anii trecuţi fără să aibă măcar studii de impact asupra cursurilor de apă şi asupra biodiversităţii, ceea ce a dus şi la proceduri de infringement împotriva României din partea Uniunii Europene. Punctăm din nou, sigur că este nevoie de dezvoltarea acestui sector, dar dacă aceasta se va face la fel ca până prin anii 2015, atunci riscăm să facem mai mult rău decât bine pe termen mediu şi lung.

Febra microhidrocentralelor s-a mai potolit în România din 2015, atunci când s-au oprit subvenţiile pentru acest domeniu, dar subiectul rămâne unul sensibil şi parţial compromis de mulţimea ilegalităţilor cu care a fost asociat, ale cărui măsuri totuşi dacă vor fi implementate corect, cu bun-simţ şi în interes naţional vor aduce beneficii pentru toţi, dar care dacă vor fi implementate aşa cum se pare că au fost până acum, vor aduce beneficii doar unora şi prejudicii tuturor.

Aceleaşi probleme cu ilegalităţi nenumărate legate de microhidrocentrale există şi în Serbia şi alte state din zonă, ceea ce susţine şi ce am mai spus - în cazul statelor vulnerabile, pădurile sau mediul înconjurător nu contează în faţa intereselor unor reţele influente, iar „energia verde” nu mai este deloc verde după modul în care aceste personaje operează.

- piaţa locurilor de muncă - cel puţin pe termen scurt, prin măsurile luate de guvern de a înlesni accesul refugiaţilor ucraineni pe piaţa forţei de muncă din România, este posibil să contribuie la suplinirea lipsei de forţă de muncă în mai multe domenii. Pe de altă parte, din cauza climatului regional şi internaţional, este posibil ca dezvoltarea economică să încetinească, astfel încât să asistăm la disponibilizări de personal în alte domenii. Este prea devreme să ne pronunţăm, dar din cauza climatului actual, din punct de vedere economic până şi China începe să se clatine.

Concluzii

Războiul din Ucraina va genera schimbări profunde şi în arhitectura relaţiilor de securitate din zonă şi chiar de pe glob, în fluxurile economice zonale şi globale, poate genera o criză alimentară din cauza perturbării exporturilor de cereale de care depind unele state (cum ar fi Egiptul), dar va crea şi crize umanitare şi sociale majore. Cel puţin societăţile din preajma conflictului nu vor mai fi aceleaşi, o lungă perioadă de timp.

Sunt dificil de surprins toate acestea chiar în timp ce se întâmplă, fără să ştim măcar cum şi când va fi sfârşitul crizei, dar asta este ceea ce am încercat prin această analiză, să aruncăm un pic de lumina asupra provocărilor pe care acest război le ridică şi le va ridica la adresa României. Iar felul în care vom trece peste aceste provocări depinde foarte mult şi de tot ceea ce se face sau nu se face la noi în aceste zile tulburi, nu depinde numai de rezultatul războiului din Ucraina.

*Matei Blănaru este doctorand al Universităţii din Bucureşti şi cercetător asociat al Centrului de studii sino-ruse din cadrul ISPRI.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite