Hecatomba civilă în Gaza: scuturi umane, depozite în școli, comanda Hamas în spitale

Luptele în medii urbane aglomerate crează precondițiile pentru moartea a numeroase victime civile. În Gaza avem de a face cu o adevărată hecatombă, cu folosirea civililor ca scuturi umane, îngemănarea locațiilor civile și militare, depozite de arme în școli, centre de comandă și control ale Hamas în spitale. Odată cu creșterea nemulțumirii generale pentru numărul de victime civile și a presiunii internaționale pentru protejarea civililor necombatanți, Israelul s-a trezit cu o nouă dilemă: asumarea unor riscuri mai mari pentru personalul militar sau abandonarea operațiunii în Gaza; gestionarea riscurilor de imagine create prin uciderea civililor sau acumularea oprobiului public și a presiunii internaționale; acceptarea pauzelor umanitare sau riscul antrenării reacțiilor negative ale lumii arabe, pentru o generație, chiar și împotriva statelor care-l susțin.

Distrugeri în Fâșia Gaza FOTO Profimedia

Războiul din Fâșia Gaza, faza pe imobile, străzi și ținte legitime

Războiul în mediul urban aglomerat precum cel din Gaza nu are cum să vină fără victime colaterale. Dar în faza pe imobile, pe străzi cucerite, pe căutarea și eliminarea țintelor legitime a venit atunci când deja numărul victimelor din bămbardamentele pregătitoare a depășit orice acceptabilitate. Și deja e o dilemă cum să continui mai departe operațiunea cu atâtea victime, atâta presiune politică internațională din partea propriilor susținători și amenințat cu perspectiva pierderii susținerii publice. Mai ales atunci când țintele Hamas sunt îngemănate cu toate construțiile și bazele civile, inclusiv cele mai sensibile precum școlile și spitalele, și eliminarea țintelor legitime antrenează multe victime nevinovate.

Deja spitalele sunt sub o presiune enormă din cauza lipsei celor mai elementare produse din cauza blocadei Gaza. Acolo se află și bolnavii care nu au putut fi mutați, dar a devenit și loc de refugiu pentru oamenii care nu au părăsit Gaza spre sud de Wali Gaza, râul care face trecerea în zona de Sud, indicată drept limită a acțiunilor terestre de către trupele israeliene. E adevărat că, în urma pauzelor acceptate, alți 100.000 de civili s-au deplasat pe coridoarele umanitare deschise spre sud, dar încă au rămas mulți în Nordul Gaza.

Supraaglomerarea spitalelor și din cauza victimelor din bombardamente și lipsa materialului medical, plus cei circa 50.000 de refugiați numai în cel mai mare spital din Gaza, Al-Shifa, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, ca și o situație similară în spitalul Al Quds din Gaza, a creat reacții îndreptățite odată ce au început bombardamentele ce au vizat aceste spitale, vineri, 10 noiembrie. Cum ar putea fi contracarată o propaganda bazată pe bunul simț comun care discută despre atacul israelian împotriva spitalelor și victimele nevinovate ucise chiar dacă sub spitalul Al Shifa se află centrul de comandă al Hamas și punctele de pornire ale sistemului de tuneluri caracteristic iar Israelul a dat publicității deja imagini cu atelierele de producere a rachetelor și depozitele din școli patronate de ONU. Nimic nu poate explica, până la urmă, pierderea unei vieți omenești.

Conflictul de valori: viața civililor versus securitatea Israelului

Situația concretă pe teren în Gaza face ca presiunea pe statul Israel să crească, în primul rând din partea Statelor Unite, cel mai mare susținător al său, care are deja presiuni substanțiale la ONU, în Consiliul de Securitate și Adunarea Generală. Mai mult, există deja avertismentul diplomaților potrivit căruia SUA va pierde susținerea statelor și populațiilor musulmane pentru o generație în condițiile evoluțiilor din Gaza. Desigur, vânătoarea nepermisă de civili de către Hamas în 7 octombrie a creat o bază de legitimitate pentru auto-apărare, Hamas e cunoscută pentru contestarea statului Israel, a dreptului său la existență și dorește dispariția acestui stat. Dar de aici la lipsa de protecție pentru civili e drum lung.

Problema majoră este și cea a periclitării acordurilor Abraham și expunerea statelor arabe care au recunoscut statul Israel, inclusiv al Autorității Palestiniene. În plus, Arabia Saudită este extrem de reținută încă, dar încasează costuri din dorința de a încheia totuși un acord cu Tel Aviv-ul, dacă și când va fi posibil. Perspectiva unei păci în Orientul Mijlociu este sub semnul întrebării, în continuare, prin reacțiile interpretate de propaganda anti-israeliană, inclusiv din lumea Occidentală, drept răzbunare și nu drept de auto-apărare. Lipsa de deferență și de protecție a civililor este, de asemenea, greu explicabilă.

Cum ar putea fi explicate nevoia de securitate a Israelului prin acumularea numărului mare de civili necombatanți din Gaza uciși, lesne utilizată propagandistic drept acțiune de epurare etnică a palestinienilor din Fâșie? Cum ar putea fi făcută contracararea unei asemenea perspective când premierul Netanyahu vorbește despre rolul perpetuu al țării sale în securitatea Fâșiei Gaza, deși susține că nu dorește reocuparea regiunii locuite de palestinieni. Ridicarea tonului și a vocii oficialilor americani arată nemulțumirea majoră ce nu poate fi compensată de acordarea celor 4 ore pe zi și două coridoare umanitare de plecare a locuitorilor civili necombatanți și introducere a ajutorului umanitar în Nordul Fâșiei Gaza.

Perspectiva de a ocupa spitalul Al Shifa și de a captura conducerea Hamas care ar fi găsită acolo, expunerea imaginilor cu centrul de comandă și control al Hamas de sub spital, care utiliza energia și combustibilul spitalului, folosește civilii drept scuturi umane, dar chiar și eliberarea unor ostatici care s-ar afla în catacombe nu cred că vor fi suficiente pentru a schimba situația actuală și a explica operațiunile israeliene și pierderea vieților victimelor colaterale. Pentru că o asemenea operațiune ar duce la noi morți civile și rezultatul nu ar putea fi suficient de important pentru a justifica uciderea celor plasați în fața armelor israeliene drept scuturi pentru a proteja conducerea locală a Hamas.

Bilanțul este deja enorm, chiar dacă numărul victimelor civile și calitatea lor de necombatanți este greu de controlat pe deplin. Critica americană a administrației Biden s-a ascuțit și întărit odată cu creșterea numărului victimelor colaterale, pe care Ministerul Sănătății controlat de Hamas îl plasează la circa 11.000 de victime, la care agențiile ONU pentru refugiații palestinieni notează peste 100 de angajați ai săi uciși. “Trebuie făcut mult mai mult pentru a proteja civilii și a face ca mai multă asistență umanitară să ajungă la ei,” a declareat Secretarul American de Stat Antony Blinken. “Mult prea mulți palestinieni au fost uciși și mult prea mulți au suferit în aceste săptămâni.” Riscul major este ca susținerea Israelului prin evitarea încetării focului cât obiectivele nu sunt atinse iar ostaticii Hamas din Gaza nu sunt eliberați să nu mai fie posibilă pentru administrația americană.

Nevoia unei victorii rapide și a încetării substanțiale a focului

Este adevărat că SUA a obținut de la Netanyahu pauze umanitare zilnice de 4 ore, anunțate cu 3 ore în prealabil. E adevărat și că Israelul avertizase civilii să părăsească nordul Fâșiei peste râul Waid Gaza, în sud. Dar când e vorba depre o populație atât de numeroasă, mișcările și mai ales găzduirea în Sud sunt extrem de dificile, ca și supraviețuirea acestei populații. Mai mult, este greu de explicat că Israelul nu dorește să obțină astfel acum o zonă tampon distrusă și interzisă palestinienilor în Nordul Gaza și că nu acesta este obiectivul primordial. Chiar și intervenție secretarului de Stat Blinken privind respingerea perspectivei ocupării Gaza sau a unei părți a Fâșiei pe termen nedefinit de către Israel nu este suficientă. Pentru că nimeni nu garantează faptul că partea israeliană chiar ascultă aceste solicitări.

În fapt, nu se poate explica vânarea responsabililor Hamas pentru măcelul din 7 octombrie și chiar eliberarea ostaticilor răpiți atunci prin uciderea unui număr mare de civili. Ca și tactica de a-i căuta în subterane, subsoluri și tuneluri pe luptătorii Hamas, dacă pentru a ajunge la acest deziderat trebuie să moară și civili nevinovați. Trebuie găsite tactici mai morale și protejând civilii, dar acest lucru antrenează riscuri mult mai mari pentru soldații israelieni, deja expuși în luptele de tip gherilă urbană și antrenați în lupta de tuneluri pe care a pregătit-o Hamas.

Ultimul lucru pe care și-l permite Israelul este o înfrângere în Gaza. Dar imediat cel de-al doilea ca importanță este menținerea aliaților, a susținerii publice cât mai largi posibile și salvarea mai ales a parteneriatului cu Statele Unite. Iar acest lucru nu se poate face fără nuanțe și fără abordări mai sofisticate, care protejează și evită uciderea civililor nvinovați cât mai mult. Tot astfel cum lipsa acestor nuanțe poate lesne să fie pusă pe problemele politice și de succesiune și răspundere pentru 7 octombrie ale Premierului Netanyahu, care includ și fuga de asumarea soluției celor două state și a perspectivei unui stat palestinian în Cisiordania.

Nici varianta Hamas de a arunca în aer Orientul Mijlociu prin operațiunea de ucidere nediscriminatorie a civililor din Sudul statului Israel nu este acceptabilă după nici un manual, totul doar pentru a atrage atenția asupra chestiunii palestiniene. Prins cu acțiuni perfect identificabile drept teroriste, Hamas încearcă să-și spele obrazul la nivel internațional odată prin accentuarea numărului de victime ale Israelului și ocultarea celor peste 260 ostatici israelieni ținuți prin catacombe. Dar și prin pasarea responsabilității declanșării unui război “de eliberare a pământurilor palestiniene/arabe ocupate de Israel” - aferent doctrinei sale de nerecunoaștere a statului evreu, sub haina sacrificării martirice a organizației și tuturor militanților săi pentru cauza palestiniană, pentru a aduce în prim plan problema nesoluționată din Orientul Mijlociu și lipsa de perspective.

Diferența este că Hamas a devenit o organizației cu acțiuni teroriste, ireconciliabilă cu viața pașnică și dezinteresată de proprii săi cetățeni palestinieni – vezi referirea lui Khaled Meshaal la faptul că, istoric, independența și eliberarea aduc multe victime, că URSS și-a asumat 30 de milioane(!!!) în al Doilea Război Mondial, afganii, irakienii și alte popoare de asemenea, deci nu contează câți palestinieni vor muri în acest efort. Dar Israelul trebuie să rămână un stat democratic și responsabil, care-și apără cetățenii și teritoriul, dar și care protejează civilii și-și construiește perspectiva vieții pașnice de coabitare cu popoarele arabe vecine. Pentru a avea perspective pentru o soluție de pace și a fi frecventabil de statele arabe și după episodul Gaza.