Haideţi să îi obligăm să devină “child friendly”!

Încă unul dintre lucrurile pe care nu ţi le spune nimeni înainte de a avea un copil este faptul că nu va fi deloc uşor să te vezi cu prietenii, la un restaurant, cafenea sau măcar la o terasă. Că rişti să te izolezi doar pentru că nu îţi poţi permite decât în foarte puţine locuri să îl iei cu tine. Că rişti să devii dependent de parc.

Încă unul dintre lucrurile pe care nu ţi le spune nimeni înainte de a avea un copil este faptul că nu va fi deloc uşor să te vezi cu prietenii, la un restaurant, cafenea sau măcar la o terasă. Că rişti să te izolezi doar pentru că nu îţi poţi permite decât în foarte puţine locuri să îl iei cu tine. Că rişti să devii dependent de parc.

Dacă ar şti cei care au restaurante cât ar avea de câştigat, în plus, organizând un mic loc de joacă, cât de mic… Dar nu ştiu. Sau nu le pasă. Dovada: sunt foarte puţine locuri de acest gen în Bucureşti… Mă gândesc de multe ori că ei sigur nu au copii. Căci, dacă ar avea, sigur ar fi trebuit să îşi puna problema.

Într-un colţ, o măsuţă cu doua sau trei scaunele, o cutie cu lego, creioane şi cateva planşe de colorat ar fi o investiţie minimă şi sigur se va amortiza în mai puţin de o săptămână.

Ar fi ceea ce, pe dincolo, se numeste “child friendly”, dar pe la noi, restaurantele şi cafenelele nu par a se vrea prietenoase. Aşa că, în momentul în care vrei să ieşi cu prietenii, posesori sau nu de copii, ai două variante: încerci să găseşti rapid o bunică disponibilă câteva ore sau iei copilul/copiii în dotare cu inima strânsă şi gândul “vom vedea ce va ieşi”.

Mă refer la copii mici, până în 6 ani, de la care nu poţi pretinde să stea o oră “lemn” pe scaun. Şi totuşi, în anumite locuri, iti pun in vedere acest lucru. Adică, mă întâlnesc cu o prietenă, amandouă cu câte un copil de 3 – 4 ani, consumăm şi noi şi copiii, dar ni se sugerează, la plecare, ca ar fi bine să îi lăsăm acasă data viitoare. Este o situaţie reala. Am fost atât de şocată, că nu am avut replică pe moment. Ce reacţie greşită. Doar m-am enervat şi nu am mai călcat niciodată pe la ei.

Ce făcuseră copiii? Se jucaseră. Le mutaseră cu câţiva centimetri doua-trei scaune, e drept, căci era devreme, până în prânz, şi cafeneaua era goală. A, şi vorbiseră, râseseră… Nu le-au spart vesela şi nici nu le-au devastat barul.

Dar, cu toate aceste frustrări strânse din abundenţă în ultimii ani, am hotărât începând din această vară să ieşim mai mult. Cu riscul de a stârni râsul domnişoarei care îmi răspunde la telefon atunci când vreau să fac rezervarea şi o întreb dacă au loc de joacă. Riscand şi să fim priviţi încruntat de ceilalţi clienti ai restaurantului atunci când copiii se aleargă printre mese şi, eventual, să ni se pună în vedere să venim data viitoare… neînsoţiţi.

Haideţi să ieşim cu toţii mai des în restaurant şi cafenea împreună cu cei mici, obligându-i în acest fel pe ceilalţi să îşi pună problema. Şi să găsească şi soluţii. Nu vom schimba mentalitaţile peste noapte, ştiu. Dar le vom schimba la un moment dat.

Pentru că nu copiii noştri sunt problema. Locaţiile lor au o problemă. 

Dacă voi aţi găsit o soluţie ingenioasă, sunt nerăbdătoare să o aflu. Dacă ştiţi locuri în care poţi bea liniştit o cafea în timp ce copiii se distrează fără a “deranja”, haideţi să facem o listă.