
Gangsteri
0Gangsterii îşi fac apariţia în ianuarie. De parcă n-ar fi destul că luna ianuarie e ca un început de săptămână cu lapoviţă după un weekend însorit, ca a doua zi după un chef, ca primii paşi ai unui urcuş demoralizant, ca oroarea primei pagini albe atunci când n-ai inspiraţie...
Gangsterii nu-ţi vând nimic dar te pedepsesc dacă nu plăteşti.
Ei n-au pălării de fetru, paltoane lungi şi pantofi în două culori, nici capete rase şi tatuate ci se prezintă mascaţi în salopetele impersonale şi fără chip ale furnizorilor de servicii. Şi, ca în piesele lui Pinter sau Mrozek, servitorii se metamorfozează în stăpâni răsturnând ordinea firească a lucrurilor. Veniţi de aiurea, ne vând ceva ce am putea cumpăra şi direct. Sunt alţi „băieţi deştepţi”. Din anchete mass-media aveam să aflu că salopetele sunt de aur, judecând după salariile încasate de aceşti „servitori”.
Gaz de France nu trimite facturi în decembrie în schimb în ianuarie primeşti o factură comasată. La fel şi ROMTELECOM. Nu-i vorba că sumele sunt mari – ăsta e alt subiect – ci că perturbă eşalonările bugetare ale oricărui om cu capul pe umeri. Asta în condiţiile contractelor care prevăd obligaţia furnizorului de a face să parvină facturile la client.
Pe facturile comasate nu sunt evidenţiate termene distincte pentru sume distincte. Aşa te trezeşti restanţier şi că, într-o zi, salopetele îţi închid gazul, îţi taie telefonul, internetul, emisia TV etc. Redeschiderea poate dura ore şi chiar zile. Rebranşarea costă (la GDF 103 lei). În cartierul meu sunt zeci de astfel de cazuri. Câte or fi în tot oraşul? Vrei să faci reclamaţii? Stai jumătate de oră la telefon, apeşi diferite taste, asculţi o muzică tâmpită şi într-un târziu, ai de-a face cu o voce omenească plictisită la început, obraznică la sfârşit : „noi putem să dovedim că am emis factura, dumneavoastră nu puteţi dovedi că n-aţi primit-o”. În mai toate cazurile e arătat ţapul ispăşitor: Poşta Română, aia cu calul, poştalionul, trenul, Renaultul, avionul...
Alt gangster, mai bătrân şi mai răpănos, care trimite îndărăt coletul după numai câteva zile, percepe taxe închipuite de magazinaj, te face să pierzi ore întregi la ghişee ca să urmăreşti neputinţele unor operatoare depăşite de calculatoarele depăşite şi ele... Dar, ce aflăm? Facturile de gaze nu sunt transmise de Poştă, păi nu, pentru asta e angajată o firmă specializată etc. etc. nimeni nu-i de vină.
Unii din furnizori chiar oferă servicii : editura Reader’s Digest – cărţi, discuri, albume documentare şi de referinţă excelente – aici însă comunicarea e într-un singur sens, comanzi din catalog şi plăteşti, nu se poate stabili un dialog iar concursurile şi premiile mult lăudate rămân un mister. Sunt vechi client al acestui furnizor nevăzut, am cumpărat mai mult de 50 de produse, am răzuit şi lipit timbre, am completat sute de formulare dar n-am aflat încă unde şi când se fac tragerile la sorţi şi nici cine sunt câştigătorii.
Nici cu furnizorii de programe TV nu se prea discută : în decursul anilor am suportat pe pielea mea şi pe banii mei, fără posibilitate de reacţie, umorile şi convulsiile KAPPA, RCS/RDS, AKTA, BOOM, DOLCE (şi mă tem că vor urma alţii) în ceea ce priveşte pachetele de programe, tarifele, fuziunile, neînţelegerile, zonificarea, recepţia semnalului, clauzele contractuale...singura mea armă fiind telecomanda (care, din păcate, e neletală!).
Mai vine şi „Energy Holding” să-şi facă reclamă pe la televiziuni vorbindu-ne ca unor boşimani despre miracolul luminii, nu ştiu cine poate fi „grupul ţintă”, înţeleg doar că gangsterii electricităţii vor să câştige şi notorietate.
Banii nu ajung...
Ca în vechiul Chicago, războaiele dintre bande fac victime colaterale nevinovate. Dacă între Enel şi Radet sunt probleme de datorii neachitate abonaţii la termoficare rămân fără apă caldă şi căldură. Dacă Dolce nu se înţelege la preţ cu ProTV dispar din grilă o serie de canale. Fireşte, facturile nu suportă nici o reducere.
Prin anii 90 văzând ce s-a înţeles prin „privatizare” făceam o glumă cu năduf : într-o zi o să vină unul şi o să întindă o frânghie de-a curmezişul bulevardului Magheru; cine trece dă 5 lei! N-a fost glumă. S-a găsit un primar cu nume de legumă să facă aşa ceva la Mamaia, ca pe moşia lui proprie.
Exemple mai puteţi găsi şi dumneavoastră dar la urmă ne putem pune întrebări : unde e Protecţia cumpărătorului? Dar Avocatul Poporului? Dar Vlad Ţepeş?