Lupii – fals tratat de vânătoare

Lupii paznici la oi. Aşa trebuie denumită iniţiativa parlamentară ce a stîrnit revolta ciobanilor. Şi nu numai a lor. A tuturor oamenilor normali care îşi iubesc ţara, cu natura ei prodigioasă, cu istoria, cu legendele, cu tradiţiile ei, cu folclorul, casele, rîurile, morile, munţii, stînele...

Cine sînt „masele de vînători” – expresie extrasă din expunerea de motive? Cîţi vînători sînt în România? Cine sînt ei, vreau să cunosc lista lor completă, vreau să ştiu cine reprezintă o asemenea forţă care vrea – şi poate – să comită o asemenea absurditate. Vreau să-i cunosc pe cei care urăsc într-atît animalele, încît vor să le ucidă, pentru un joc, că doar nu pentru hrană, să le ucidă în mod laş şi perfid, de la adăpost, în condiţii inegale, cu arme inegale, pîndind momentul cînd se adapă, cînd mănîncă, cînd îşi apără puii.

Şi vreau ca numele lor să fie cunoscute de toată lumea, figurile lor să fie recunoscute atunci cînd îi întîlnim, pentru ca să ne ferim de ei ori să le aruncăm în faţă dispreţul.

Vreau să ştiu cît de mare e comunitatea asta a vînătorilor, anacronici în contextul principiilor secolului în care trăiesc, alături de noi, cu obiceiuri medievale.

Vreau să ştiu cît de mulţi români îşi pot permite să practice acest hobby ridicol şi costisitor de băieţi nematurizaţi, ridicol prin arborarea unor costumaţii şi ipostaze, nişte semi-uniforme de semi-camuflaj, o gestică prost copiată după obiceiurile unor clase sociale apuse şi găunoase, atitudini împrumutate din poveşti vetuste cu baronul Munchausen modernizat, cu accesorii şi arme costisitoare de zeci de mii de euro – jucării scumpe pentru copii bătrîni – şi asta pentru a semăna moarte, moarte gratuită, trofee inutile, povestiri din Topîrceanu...

Vreau să ştiu cum  un moft al unei minorităţi poate să ajungă să fie reprezentat în Parlament de nişte ipochimeni care să emane un text de lege împotriva unei majorităţi de oameni normali, fie că sînt ciobani, iubitori de animale, iubitori de cîini, iubitori de brînză sau pur şi simplu cetăţeni cu capul pe umeri, cei ce cred în valoarea universală şi perenă a agriculturii şi creşterii vitelor, mai cu seamă în contextul ecologic contemporan.

Ce „Mioriţa”, ce „Baltagul”, ce Bucur? Poezie. Vă daţi seama că se va împuţina şi se va scumpi brînza?

Ce importanţă are că Imperiul Britanic şi Australia şi-au bazat la un moment dat economiile pe lîna oilor? Ce importanţă are istoria Statelor Unite străbătută de legendele uriaşelor cirezi mînate de popularii cowboys? Ce importanţă are vaca argentiniană? Noi sîntem deştepţi. Vaca argentiniană e aia din friptura de la bufet. Fripturiştii din Parlament sînt gata să se grupeze şi să se regrupeze pentru a ne dovedi că pot scorni şi vota orice. E o demonstraţie de forţă, pentru demonstraţie e permis chiar şi absurdul.

„La loi du cuissage” a fost o lege medievală care dădea dreptul seniorului feudal să dezvirgineze orice fată de pe domeniul său care urma să se căsătorească. Vi se pare absurd? E la fel cu legiferarea numărului de cîini la stînă.

Dacă nu sîntem atenţi, ne aşteaptă vremuri grele. Dar şi un an electoral. Avem datoria să facem şi noi o demonstraţie de forţă. Logică, nu absurdă.