Franța vrea să impună prin lege modificarea vârstei pentru mobilizare până la 70 sau 72 de ani

Franța va fi zguduită și azi de protestele disperării, căci sindicatele cheamă la o nouă zi de proteste masive după ce, în urma unei întrevederi cu Primul Ministru, au constatat că guvernul subordonat Președintelui Macron refuză orice tip de concesie. Nu face nimic, căci vine acum o altă discuție, cu implicații cu mult mai profunde pentru structura societății deoarece se anunță oficial pregătirea unui program național de măsuri pentru a avea, cum își dorea ministrul francez de resort, „un rezervist la doi militari activi, ceea ce înseamnă 100.000 de rezerviști la o armată cu 200.000 de militari activi”.

Dimensiunea schimbării nu poate fi înțeleasă doar amintind angajamentul guvernamental de a aloca suma „istorică” de 413 miliarde Euro pentru bugetul apărării 2023-2030 față de 295 miliarde cât a fost în perioada precedenților șapte ani. Adică o creștere de 30%, răspunzând  astfel nevoii de a da un răspuns „amenințărilor care se suprapun”. Bugetul Apărării va crește în fiecare an cu 3-4 miliarde Euro „pentru a oferi Națiunii mijloacele de a face față a ceea ce este acum degradarea contextului strategic, la reîntoarcerea războiului la porțile Europei și la accelerarea rupturilor tehnologice”. Discuția începe acum în diversele etape prevăzute de procesul legislativ pentru a fi discutată în Adunarea Națională de la mijlocul lunii mai până în jur de 15 iunie, ideea generoasă fiind de a fi promulgată în jur de 14 iulie, Ziua Națională, asta dacă o vor permite condițiile de securitate și nu aruncă sindicaliștii cu pietre să sperie frumusețea de cai de la defilare. Bucuria generalilor.

Dacă ar fi numai atât, tot ar fi bine. Problema este că revin în actualitate și spaimele mai vechi și pe care le credeam definitiv dispărute, cele care populaseră coșmarurile tuturor în perioada Războiului Rece și nu numai. E nevoie nu numai să existe armate profesioniste și foarte bine echipate, este necesar să existe pregătiți și rezerviști posibil de aduși sub arme chiar până la 70 sau 72 de ani, în formula propusă acum legislativului francez și care, dacă așa va fi aprobată, va permite, în caz de nevoie, de chemarea sub arme a unei forțe alcătuite pe baze unui raționament extrem de interesant.

Se spune că forța de rezerviști, chiar ajunși dânșii la vârstele venerabile la care tradiția îi dedica bucuriei de a crește nepoți sau de a se bucura de ultimele zile din viață fiind la adăpostul sistemului social de protecție al seniorilor, va fi compusă din două segmente distincte:

-    Rezerva operațională (pesemne cei care vin cu certificat de la medicul de familie că încă mai pot) în care se pot angaja sub contract de la 1 la cinci ani persoanele care doresc să acționeze în unitățile de jandarmerie, ale armatei terestre, în aviație sau marină.

-    Rezerva cetățenească urmează să fie constituită din benevoli (pesemne fără a mai fi nevoie de certificat de la medic deoarece nu semnează vreun contract pe banii statului și pot în consecință să moară oricând fără a crea probleme birocratice). Rolul acestora este de a comunica și sensibiliza marele public pe subiectele legate de domeniile apărării naționale.

Foarte interesantă această idee care revine în istorie (poate vă mai amintiți că, în timpuri trecute, la noi se vorbea despre „armata întregului popor” care la nevoie aducea sub arme și gărzile patriotice, spre exemplu), căci ministrul francez de resort sublinia în acești termeni meritele excepționale ale armatei de rezerviști: „Curea de transmisie către societatea civilă, rezerviștii transmit o cultură de apărare și securitate...acest „spirit al apărării” permite Națiunii să fie pregătită în eventualitatea unor crize grave care să afecteze viața cotidiană a cetățenilor (cutremure de pământ, inundații, acte teroriste, conflicte)...”.

Deosebit de semnificativă – și nu doar simbolic – este nevoia pe care o simte Franța să prelungească atât de mult și spectaculos vârsta de mobilizare, căci asta înseamnă că, în primul rând din cauza îmbătrânirii populației,  nu poate asigura formarea grupului de 100.000 de rezerviști din ceea ce ar fi zona de vârstă de până la 50-60 de ani și, astfel, trebuie să recurgă și la soluția extremă a constituirii „rezervei cetățenești”. În acest caz, proiectul spune că ar fi vorba doar de voluntari care să meargă să le povestească tinerilor amintirile lor din epoca eroică, sperând să-i convingă să se ducă la război. Dar, în alte țări (Israel sau, mai nou, în Texas) de creează o Gardă cetățenească cu atribuții de luptă care depășesc pe cele ale unităților armatei regulate, cu norme de angajament cu mult, mult mai laxe.

Și mai poate însemna ceva: în caz că situația o cere, mobilizarea va fi mult mai rapidă și în limite predictibile deoarece toată lumea este sub contract. Asta este, pesemne, singura formulă pe care se mai pot baza guvernele căci bănuiesc care ar fi răspunsul populației dacă s-ar auzi doar chemarea la mobilizare patriotică pentru a merge la război împotriva Rusiei, în cazul de acum pentru a muri pentru cauza dreaptă a frații noștri ucraineni.

Pe fond, discuția reală aici duce și rezultatele unei cercetări sociologice nici măcar nu sunt dorite a fi analizate de guvernanții din Europa (căci în SUA, de acum înainte, totul se va bloca pe scandalul național umilitor în jurul lui Trump): câți dintre europeni sunt gata să răspundă unei chemări imediate la arme și câți dintre ei sunt tineri până în 30-35 de ani, adică acea categorie considerată imediat sacrificabilă pentru a susține acțiunile din prima linie?

Despre asta trebuie oare să vorbim, pentru asta trebuie să fie create noi sisteme legislative și nu pentru viața de fiecare zi a oamenilor din ce în ce mai disperați care ies în stradă pentru a-și striga disperarea?

P.S. Ce-ar fi, pentru a li se conferi oarece utilitate regimentelor de generali pensionari cu pensii speciale de-i posedăm în dotare, am avea și noi, pe repede-înainte, o legislație asemănătoare, cu ei ca instructori (cu salarii suplimentare pe măsură) în școli, pregătind tineretul, ca altădată, pentru „paramilitară” și în spiritul jertfei necesare (a lor) pentru patrie? Cu urmearea logică și singura firească și consemnată de poet: „Du-te la oștire, pentru țară mori/ Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”.