France, es-tu fidèle aux promesses de ton baptême?
0Pe 1 iunie 1980, la sfârșitul unei predici ținute în orașul Bourget, în cadrul vizitei oficiale în Franța, Papa Ioan Paul al II-lea adresa publicului o întrebare devenită celebră: „Franța, fiica cea mai mare a Bisericii, ai împlinit făgăduința botezului?”
În ultimul deceniu, miile de acte de profanare a bisericilor din Franța, precum și relativa reticență a presei de a le consemna de fiecare dată fac, inevitabil, ca rezonanța cuvintelor Papei să se încarce de tristețe. În arhiva paginii oficiale de internet a Senatului francez se regăsesc interpelări scrise adresate ministrului de Interne de către senatori ai Grupului Republicanilor (de dreapta și de centru-dreapta), în 2019, 2022, respectiv 2023, semnalând proliferarea actelor de vandalism și de profanare asupra bisericilor din întreaga țară. „Statul trebuie să condamne cu fermitate acest atentat la adresa patrimoniului și a identității noastre”, se arată într-o astfel de sesizare care nu omite să menționeze că fenomenul include, în măsură mai mică, și atacarea unor lăcașuri de cult musulmane și evreiești. În interpelarea adresată în martie 2023, o senatoare subliniază că potrivit Ministerului de Interne, în fiecare an au loc între 700 și 900 de acte de vandalism și de profanare asupra bisericilor. Observatorul patrimoniului religios, asociație locală care militează pentru protejarea și valorificarea patrimoniului religios francez, indiferent de religie, de cult și de perioadă, publică o listă detaliată a acestor infracțiuni, comise între decembrie 2015 și aprilie 2023.
E dificil și imoral să cuantifici sălbăticia manifestată în astfel de situații, alcătuind eventuale clasificări ale magnitudinii pagubelor și ale urii iraționale, după cum dificil este să alegi un caz anume pentru a-l condamna. Totuși, dintre nenumăratele atacuri produse recent atrage atenția vandalizarea bisericii Sainte-Madeleine din Angers. Presa nu a neglijat-o, subiectul fiind difuzat de nenumărate publicații, agenții de știri și televiziuni. Comis la câteva zile după sărbătorirea Paștelui catolic, atacul a transformat biserica într-o scenă în care mutilarea spiritului strigă, deznădăjduită, de sub molozul și bucățile de marmură împrăștiate prin întreg spațiul casei în care Domnul își așteaptă copiii. Magnitudinea atrocității îl copleșește, probabil, și pe cel mai profund ateu, căci exhibată nu este hâda imagine a unui jaf material, ci oglinda barbariei cufundate în bucuria perversă a unei orgii a anihilării. Un rânjet bolnav pare să se lățească deasupra încăperii devastate. Statui decapitate, cruci rupte, lumânarea centrală, aprinsă în Duminica Paștelui, aruncată la pământ, brațele unei statui a Mântuitorului, retezate – iată efectele dorinței de afirmare a unei așa-zise victorii a rațiunii! Una dintre cele mai cutremurătoare imagini o reprezintă un grup statuar întruchipând o pietà a cărei suferință străbate prin absurdul amar al pozițiilor mutilate ale personajelor – decapitată și lipsită de brațul drept, Maica Domnului cuprinde cu mâna stângă (rămasă intactă) capul pe jumătate distrus al Fiului. Forța oarbă a unui târnăcop imaginar pare să continue să însoțească, într-o mișcare ce parcă nu a încetat, sălbăticia instrumentului real care în câteva clipe l-a ucis din nou pe Mântuitor și a retezat capul Mamei Sale. Câteva bucăți de marmură adunate în poala trupului inert și în jurul său devin o sfărâmată efigie tristă a chipurilor celor doi.
Câteva urme de sânge descoperite în timpul anchetei sugerează că autorul actului s-a rănit în timpul dezlănțuirii. Reținut după câteva zile, bărbatul, cunoscut de către Poliție și autoritățile judiciare, a fost internat într-un spital psihiatric. Într-o țară bulversată de acte de profanare și vandalism în biserici, patologia psihiatrică nu poate sluji însă drept justificare. Mândră de celebra sa lege de la 1905, Franța asistă neputincioasă la derularea fără de sfârșit a unor agresiuni greu de înțeles de către cei cărora le asigură libertatea de conștiință. Agită stindardul laicității în numeroase polemici privind rolul Bisericii în societate, ca reverență în fața unui fenomen mai amplu – alunecarea tot mai vertiginoasă a Europei în ateism. Respectarea spiritului laic este, fără îndoială, esențială, dar ea nu ar trebui să aducă atingere drepturilor celor credincioși, intimidându-i prin violență și ură manifeste.
Voluptatea predicării ateismului șic a devenit, de mult, un loc comun. Îmbrățișată de anonimi și de vedete internaționale deopotrivă (un caz grotesc ieșind recent la rampa scenei mondiale), ea defilează sub chipul unui militantism agresiv care amintește că hecatomba Revoluției de la 1789 continuă, în forme subtile, să-și secrete otrava atât în Franța, cât și în restul lumii. Astăzi, din mitica denumire „fiica cea mai mare a Bisericii“ – expresie născută în siajul istoricului botez al regelui Clovis – a rămas doar mitul. Observatorul patrimoniului religios consemnează, pentru cei curioși să afle starea acestei instituții martirizate, toate actele de barbarie desfășurate sub privirile statuilor sfinților. Tentative de incendiere, incendierea ieslei de Crăciun, furtul obiectelor liturgice, al vinului pentru liturghie, al unei relicve a Papei Ioan Paul al II-lea, al unei statui din lemn prețios și al sistemelor de sonorizare, ruperea crucilor, spargerea crucifixelor și a vitraliilor, aruncarea cu pietre în ferestrele sacristiei, spargerea unui statui a Sfintei Fecioare și difuzarea pe internet a actului filmat, aruncarea de excremente pe pereți și în spatele altarului... Una dintre profanările cele mai frecvente vizează tabernaculele, furate sau afectate în diverse feluri (cu precădere distruse), autorii neezitând să comită sacrilegiul inimaginabil al împrăștierii sau al aruncării hostiilor la gunoi. Iar statuile cele mai detestate par a fi ale Sfintei Fecioare, lovite, sparte, decapitate sau aruncate pe podea. În ianuarie 2020, într-o singură zi, 9 statui ale Sale au fost vandalizate în provincia Béarn.
Într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, anul trecut, jurnalistul Marc Eynaud, autorul volumului Qui en veut aux catholiques? Incendies. Profanations. Ces faits qu'on ne veut pas voir (Artège, 2022)[1], sublinia, printre altele, o confuzie nocivă. Prejudiciul produs de o profanare este estimat „pe baza valorii de piață a unui ciboriu sau a unui ostensoriu [n.m. recipiente în care se pastrează Euharistia, în bisericile catolice]. Justiția nu știe să evalueze o hostie decât ca valoare de piață, adică de câteva centime de euro. Pentru profan e anecdotic, pentru catolic este totalitatea Credinței sale care se afla acolo și care a fost furată, profanată sau distrusă.” Eynaud afirma, de asemenea, că disocierea istoriei Franței și a splendorii progresului său de istoria catolicismului local este imposibilă. În țara ale cărei școli elogiază binefacerile Revoluției din 1789, în detrimentul epocii care a precedat evenimentul, cuvintele jurnalistului dobândesc, pentru mulți francezi, o semantică bizară. Guvernați, în mare măsură, de imaginea glorioasă a anului 1789, ei privesc cel puțin cu scepticism l’Ancien Régime, uitând că cezura care a împărțit secolul al XVIII-lea în religios și ateu s-a tradus prin barbarie și teroare și că ecourile sale nu s-au stins pe deplin. „În fond, Franța și-a ucis regele și încearcă să-și ucidă Dumnezeul.” Această afirmație a lui Marc Eynaud redă în mod desăvârșit starea de fapt a societății franceze. Fără a nega importanța definirii și a protejării drepturilor fundamentale ale omului, datorate Revoluției din 1789, și fără a trece sub tăcere abuzurile Bisericii, se cuvine a sublinia că prezența acesteia din urmă este fundamentală, oferind ființei raționale șansa de a nu rămâne doar atât și permițându-i să trăiască în mijlocul unei comunități pe care valorile, tradiția și convingerea o încheagă azi, după cum o uneau acum câteva secole. Duhul nihilist care guvernează actele de violență asupra bisericilor, dând naștere unor imagini nedemne de esența grandioasei civilizații franceze, reflectă o ură alimentată ideologic. În timpul Revoluției franceze, el transforma bisericile și catedralele în „temple ale rațiunii” (însăși catedrala Notre-Dame din Paris fiind, pentru un timp, denumită Notre-Dame de la Raison), locuri care găzduiau „serbări ale rațiunii” și ospețe excesive. Azi, distruge casa Domnului, semnalând, fără echivoc, că nu va înceta să se manifeste atât timp cât autoritățile vor fi insuficient de vigilente și periculos de tolerante, presa și societatea vor privi în altă parte, după cum tranșant o afirmă subtitlul cărții lui Marc Eynaud, iar militantismul ateu de fond își va continua opera.
Este relevantă în acest context reacția francezilor și a altor europeni la incendiul care a afectat catedrala Notre-Dame din Paris în 2019. Cei mai mulți au deplâns deteriorarea unui edificiu de mare însemnătate culturală și istorică, una dintre emblemele orașului. Însă puțini au remarcat că, înainte de a fi monumentul cel mai vizitat de pe continent, el reprezintă locul în care, de aproape opt secole, credincioșii parizieni se roagă și se reculeg, sub protecția „Doamnei noastre” – unul dintre numele acordate de catolici Maicii Domnului. În seara zilei de 15 aprilie 2019, câteva posturi TV și site-uri ale unor agenții de știri au difuzat imagini care aminteau celor preocupați exclusiv de deteriorarea obiectivului cultural, menirea catedralei aflate, de atâtea veacuri, pe insula din inima cetății. Ele înfățișau grupuri de parizieni, cu precădere tineri, care, într-o zonă din relativa apropiere a catedralei stăpânite de flăcări, cântau, în genunchi, Ave Maria. Cei mai mulți nu țineau în mâini omniprezentul obiect contemporan prin care să privească și să filmeze spectacolul, iar unii aveau câte un rozariu.
Poate că acesta va deveni, timid, treptat, dar autentic – deoarece pentru unii francezi urmează natural și de la sine înțeles – răspunsul la întrebarea formulată de Papa Ioan Paul al II-lea acum patru decenii.
_______________________
Note bibliografice:
https://www.senat.fr/questions/base/2019/qSEQ190409910.html
https://www.senat.fr/questions/base/2023/qSEQ230305990.html
https://www.youtube.com/watch?v=iH8Pbcd4z80
https://www.patrimoine-religieux.fr/rubriques/gauche/edifice-menace/actes-de-vols-et-de-vandalismes
[1] (tr.m.) Cine este supărat pe catolici? Incendii. Profanări. Aceste fapte pe care nu vrem să le vedem.
Se încarcă comentariile...
