Festivalul SIMN – Bucuria înnobilatoare a muzicii!

Finis coronat opus, observa latinul în urmă cu peste două milenii! Astăzi, ultimul concert al  Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi, este apreciat ca fiind emblematic pentru imaginea festivalieră a recentei ediții. Iar aceasta atât în ce privește programul cât și implicarea de specială ținută a muzicienilor interpreți, membri ai formației Profil.        

Compozitorul Vlad Ulpiu

Concertul a fost condus de compozitorul Dan Dediu, actualul director al Festivalului S.I.M.N., autorul concepției, principalul selecționer al programelor, al formațiilor participante. Tot domnia sa este inițiatorul, în urmă cu peste două decenii, a acestei prestigioase formații, protagoniști ai concertului actual. Echipa este compusă din muzicieni de vârf ai formațiilor orchestrale bucureștene.  

Concertul la care fac referire și întregul Festival s-au încheiat cu lucrarea  Sequentia de Ștefan Niculescu, capodoperă a muzicii de cameră din ultimii ani ai secolului trecut. Autorul însuși – mare personalitate a componisticii europene din a doua jumătate a sec. XX - a fost primul director artistic al Festivalului SIMN. Programul s-a deschis cu lucrarea Academice, o compoziție instrumentală muzical-dramatică marcată de o savoare comic instrumentală suculentă, un spectacol de captivantă strălucire timbrală; întregul montaj, întreaga structură aparțin compozitorului Adrian Iorgulescu, fost președinte al Uniunii Compozitorilor, actual membru corespondent al Academiei Române.                             

Este de menționat în continuare, primul muzician instrumentist al formației este violonista Diana Moș, actualul rector al Universității bucureștene de muzică. Concertul a mai inclus lucrarea Song of the Far Away, datorată compozitorului budapestan Laszlo Tihanyi.

Observând ansamblul evenimentelor, menționez că ne-am bucurat de un mănunchi de concerte care au înfățișat preocupările actuale ce rodesc în plan componistic. In adevăr, concertele, simpozioanele recentei ediții festivaliere  S.I.M.N. au adus o efervescență specială, cu totul captivantă, în peisajul artistic bucureștean al ultimei perioade. Se poate vorbi în anume situații de o creativitate realmente spectaculoasă, manifestă la nivelul creației propriu-zise dar și la nivel interpretativ!                                                                      

Pe parcursul celor 33 de ediții, din anul 1991 și până în prezent, nu poți să nu observi o evoluție privind problematica acestora, a edițiilor celor din ultimii ani, spre exemplu, față de cele din anii 90 ai secolului trecut. Este o poziționare dinamică la nivelul creatorului însuși, a compozitorului, la nivelul creației dar și la acela al publicului, al percepției acestuia.

Sunt aspecte care au fost reamintite de compozitorul Dan Dediu, președintele Uniunii Compozitorilor, în cuvântul său de deschidere a recentei ediții. A amintit vârsta cristică a acesteia, vârsta înnoirii perpetue pe care – iată! - o percepem astăzi cu toții.

Indiscutabil, poziția creatorului în contextul anilor ”90 era diferită față de cea a compozitorului zilelor noastre. In acei ani, poziționarea artistului față de climatul ideologic al regimului totalitar, revolut, era evidentă.                                          

Este adevărat, în lumea muzicii, inclusiv în deceniile regimului totalitar, spre deosebire de alte domenii ale creației, informația circula cu sporită libertate. In noile condiții ale anilor ”90, detașarea de trecut era evidentă. Și nu din punct de vedere profesional! Au fost scoase din sertare lucrări mai vechi, „păstrate pentru vremuri mai bune”, deși unele fuseseră prezentate în acele timpuri grele, cu anume precauție, pe parcursul unor manifestări publice – le-aș numi - de nișă.        

Relativ rapid au fost date de-o parte acele – le-aș numi – complexe față de creatorii din lumea liberă, dar și atașamentele mascate sau fățiș exprimate față de tehnicile componistice de lucru, ale primei jumătăți a secolului trecut.

Pe parcursul unei intervenții radiofonice recente, tot domnia sa a evocat relația specială, de necesitate, relația posibilă a tânărului creator cu publicul său, cu publicul actual, aflat deseori în imediata proximitate a creatorului. Elaborarea de lucrări scurte, pregnante, accesibile, poate fi o soluție a momentului, a menționat domnia sa. Iar aceasta pentru a întreține eficiența acestei comunicări!                                                                       

Este drept, lucrările mari, elaborate, se lasă mai greu a fi cucerite. Dar când le pătrunzi, bucuria este importantă. Așa cum se întâmplă în cazul marelui repertoriu al muzicii europene, din Baroc și până spre creația secolelor XIX și XX.                                                                

Este meritul indiscutabil al compozitorului, al maestrului Ștefan Niculescu, primul director al Festivalului S.I.M.N., în a orienta producțiile festivaliere spre zona libertății responsabile a creatorului în contextul împrospătat al anilor sfârșitului de mileniu. Iar aceasta pe direcția stimulării atitudinii experimentului creativ, manifest în structuri temeinic elaborate.

Creațiile maeștrilor își găseau locul firesc în compania tinerilor creatori afirmați treptat în anii 90 ai secolului trecut, în primul deceniu următor. Cercetarea, căutarea mijloacelor, tentația preluării unor „unelte” ce aparțineau culturii muzicale europene din prima jumătate a secolului, devenise acaparatoare.

Iar aspecte ale constructivismului atonal pot fi observate inclusiv într-una dintre lucrările camerale prezentate pe parcursul recentei ediții SIMN. Am în vedere, spre exemplu, Sonata pentru flaut și pian datorată minunatei personalități artistice, minunatului om care a fost compozitorul Dan Constantinescu. Este o lucrare care aparține momentului. Il reflectă de o manieră magistrală.

Evident, timpurile s-au schimbat, universul creației s-a lărgit, de la o perioadă la alta, de la un anume timp al edițiilor SIMN la altul. Intregul context social cultural artistic se poate înnoi. Compozitorul se caută pe sine însuși. Uneori se găsește! Mai devreme sau mai târziu.  Genurile abordate sunt foarte diferite, gândirea componistică, abordarea stilistică este foarte diferită. Pot fi atinse de aripa originalității. Căci mă refer în egală măsură la miniatura vocal-instrumentală, la cea instrumentală, la genurile camerale, la cele simfonice sau vocal-simfonice, dar și la marele spectacol muzical-dramatic. Toate au fost găzduite pe parcursul recentei ediții festivaliere a muzicii noi, ediție susținută și aceasta de artiști din țară, din afara granițelor tării, de muzicieni români invitați, sosiți de peste mări și țări.

Nu am efectuat o statistică dar cred că recenta ediție a fost foarte bogată în prime audiții, marea majoritate dintre acestea fiind prime audiții absolute.

Am în vedere, spre exemplu, ambele concerte ale formațiilor muzicale ale Radiodifuziunii bucureștene.

A impresionat de o manieră cu totul entuziasmantă evoluția Corului Academic Radio condus de dirijorul Ciprian Țuțu. Programul a inclus lucrări de facturi cu totul diferite, lucrări semnate printre alții de compozitorii Maia Ciobanu, Dan Dediu, Dan Buciu. Amintesc tot aici evoluția Orchestrei Naționale Radio aflată sub conducerea dirijorului Cristian Mandeal; programul a inclus trei lucrări audiate pentru prima dată, lucrări semnate de Călin Ioachimescu, Mihaela Vosganian, de regretatul George Balint. Salutară s-a dovedit a fi fost includerea în programul SIMN a Orchestrei Simfonice a Universității bucureștene de muzică, a Corului UNMB, ansambluri coordonate de Bogdan Vodă, Florian Costea și Aurel Muraru. Au fost prezentate lucrări semnate de Cristian Al. Petrescu, Adina Dumitrescu, Corneliu Dan Georgescu.

Marea bogăție a Festivalului SIMN a constituit-o, însă, evoluția formațiilor camerale. Am în vedere ansamblul  Archaeus, Ansamblul de percuție Game coordonat de percuționistul Alexandru Matei, trioul spaniol  Contrastes, Orchestra de Cameră Radio condusă de dirijorul Vlad Maistorovici, Ansamblul Devotio Moderna condus de compozitoarea Carmen Cârneci, violistul Marius Ungureanu și clarinetistul Ciprian Dancu, Bianca și Roman Manoleanu - un înnoit cuplu cameral voce-pian, Ansamblul instrumental  Couleurs din Cluj, The Romanian Flute Ansamble, Cvartetul clujean Arcadia, Ansamblul Strings in Connection, Ansamblul  Profil condus de directorul artistic al Festivalului.                                                            

Personalități precum trombonistul Barrie Webb, flautiștii Ion Bogdan Ștefănescu și Matei Ioachimescu, pianiștii Verona Maier, Adriana Toacsen și Mihai Murariu, clarinetistul Emil Vișenescu, oboistul Dorin Gliga, percuționistul Sorin Rotaru, compozitoarea Irinel Anghel, au îmbogățit momentele festivaliere, date fiind importantele participări ale domniilor lor.

A fost salutată cu vădită cordialitate prezența în Festival a acestei bogate personalități a vieții muzicale actuale, publicistul  Thorsten Gubatz, un prețios prieten al muzicii românești.

Am căutat și nu am regăsit în programele ediției actuale, lucrări ale compozitorilor Miriam Marbe, Tiberiu Olah, Horațiu Rădulescu, Costin Miereanu. Cu siguranță coordonatorii edițiilor viitoare vor ține cont de aceste evidențe.

Trebuie menționată cu firească considerație, comemorarea compozitorilor Mihail Andricu, Liviu Dănceanu; iar aceasta inclusiv pe parcursul lucrărilor simpozionului coordonat de muzicologul Olguța Lupu.

Trebuie să recunosc, personal am apreciat cu specială aplecare lucrarea Vivarta pentru cvartet de coarde, lucrare aparținând compozitoarei Doina Rotaru, Simfonia compozitorului Călin Ioachimescu, monumentala lucrare vocal-instrumentală de autentică complexitate, Anti-Schisma Laudamus, creație de originalitate aparte, datorată compozitorului Cristian Alexandru Petrescu, lucrarea pentru cvartet de coarde Prin sunetele florilor albe de Ulpiu Vlad, creator căruia, cu totul recent, Uniunea Compozitorilor i-a decernat  Marele Premiu al Anului.                                                                         

Este adevărat, pe de altă parte, muzica vocală, pe parcursul recitalurilor sau în ansamblu, a ocupat un loc bine poziționat în programele recentei ediții.

Este îmbucurător de observat, muzica nouă a fost și este privită de publicul larg de concert, cu uimire, cu interes, cu firească curiozitate. Iar Festivalul  SIMN constituie zona propice privind confruntarea noilor creații cu publicul de concert, inclusiv cu publicul de specialitate, nu neapărat cu cel al muzicienilor înșiși ci cu publicul credincios al sălilor de concert.              În alt sens, nu pot să nu evoc în contextul acestor rânduri, anume amintiri legate de prima audiție a pieselor atonale pentru pian, ciclu datorat maestrului Ștefan Niculescu, primul președinte al Festivalului SIMN. Sunt lucrări de factură instrumentală virtuoză, lucrări prezentate de către pianista Alexandrina Zorleanu în Sala Mică a  Atheneu-lui. Atât programarea cât și audiția au fost făcute cu vădită precauție, dar cu evidentă implicare, în anii de grea cumpănă ”60 – ”70.

Alte timpuri, altă epocă. Alți oameni!

Materialul apare în revista  România Literară.