Festival Puccini. Eveniment al primului nostru teatru liric

Este meritul special al primului nostru teatru liric, Opera bucureșteană, acela de a fi susținut recent cea de a treia ediție festivalieră, de a fi găzduit acest eveniment dedicat creației lui Puccini. Mai mult decât atât, față de evenimentele similare petrecute pe marile meridiane internaționale ale muzicii, evenimentul bucureștean a fost cel care a etalat zece titluri diferite prezentate în zile succesive, cu participarea unor instituții, a unor teatre muzicale diferite, din țară dar și din afara granițelor, cu participarea spre exemplu, pentru a doua oară, a Operei budapestane sau a celei din Coreea de Sud, invitată pentru prima oară în Festival.

Giacomo Puccini Foto Wikipedia

Trebuie remarcat, Opera Română din Cluj a deschis actuala ediție cu o reluare mult așteptată de marele public, de publicul de specialitate, anume  La Fanciulla del West. Este o reluare bucureșteană după mai bine de 90 de ani! Subiectul aduce întâmplări privind viața căutătorilor de aur din West-ul sălbatic. Observând recenta ediție festivalieră, pot spune că am avut parte de unul dintre cele mai temeinic închegate, mai dinamice spectacole, unul dintre cele mai constituite în plan muzical-dramatic și scenic.

M-am bucurat să-l regăsesc la conducerea spectacolului pe minunatul muzician, pe dirijorul David Crescenzi, artist de avizată acțiune, de cordială, de inspirată mobilizare. Iar aceasta la ambele nivele, atât la cel scenic cât și la cel al orchestrei. Și – din fericire! – nu a fost singurul spectacol condus de domnia sa în cadrul Festivalului.

Regizorul Rareș Trifan este, de asemenea, autorul conceptului video, excelent coordonat cu cel scenic. Soprana Valentina Boi a susținut unicul, complexul rol feminin al spectacolului. I-au fost alături Daniel Magdal, Florin Estefan, Cristian Mogoșan, de asemenea colegi de echipă care au dat consistență unor roluri deloc episodice.

O surpriză cu totul îmbucurătoare a constituit-o reluarea celebrului spectacol al operei bucureștene, Madama Butterfly, spectacol care a făcut istorie, aici pe scena primului nostru teatru de operă. Autorii acestuia au fost protagoniști ai primei noastre scene lirice pe parcursul deceniilor de mijloc ale secolului trecut. Mă refer la regizorul, la profesorul de temeinică acțiune, neuitatul maestru Jean Rânzescu, aflat pe atunci în fructuoasă colaborare cu maestrul Theodor Kiriakoff-Suruceanu, autorul decorurilor.                                  Coerența, structura întregului spectacol, funcționalitatea episoadelor acestuia a fost asigurată de dirijorul Cristian Mandeal, cel care a determinat conexiuni de funcțională semnificație muzical-dramatică.                                             

In rolul titular, soprana Bianca Mărgean a fost secondată de tenorul Dumitru Mîțu, de mezzo-soprana Mihaela Ișpan, de soprana Stanca Maria Manoleanu.                                   

Boema, spectacol susținut de Opera Națională din Iași poate fi considerat drept spectacol-pilot al instituției. Și nu de azi, nu de ieri! A împlinit un deceniu. Niky Wolcz este autorul regiei iar scenografia este semnată de Helmut Sturmer în colaborare cu autoarea costumelor, cu Lia Manțoc. Este spectacolul unui dinamism antrenant care surprinde cu fiecare nou episod. Fiind constructiv de la un moment la celălalt!                           

Soprana Ana Maria Donose, tenorul Florin Guzgă, baritonul Alexandru Constantin au fost protagoniști de prețioasă orientare. Iar aceasta sub conducerea dirijorală a aceluiași David Crescenzi! Indiscutabil, culoarea timbrală aparte a întregului spectacol a fost împlinită de sonoritatea ingenuă a Corului de Copii al instituției, ansamblu condus de maestrul de cor Raluca Zaharia.

Turandot, producție a Operei timișorene, este creația a cărei exotism de sorginte chineză apare a fi uimitor de atent echilibrat în ansamblul lucrării! Regretatul tenor, regretatul artist Corneliu Murgu este autorul regiei acestui spectacol care include aspectul pitoresc drept coloratură importantă dar nu definitorie. Totuși trioul celor trei miniștri Pin, Pang, Pong, poate fi apreciat drept un așa-numit nec plus ultra din punctul de vedere al coloritului muzical-dramatic dar și scenic, aspect bine exploatat din punctul de vedere regizoral. Dirijorul Guido Mancusi și artistul scenograf Mario de Carlo, în egală măsură autorul costumelor, au fost invitații principali ai spectacolului; coregrafia atât de importantă în economia întregului a fost realizată de artistul Carmen Cojocaru. Rolul titular a fost susținut de soprana Dragana Radakovic; a evoluat în compania tenorului Bogdan Zaharia.

La Rondine - îmi permit a traduce titlul, Rândunica – este una dintre lucrările cele mai puțin cunoscute ale lui Puccini.                           

A fost readusă în actualitate, inclusiv in Italia, abia în ultimul deceniu al secolului trecut. Iar în România cu aproape două decenii mai târziu. Libretul reia, în mare parte, de o manieră cu totul dinamică, un subiect asemănător cu cel din capodopera verdiană Traviata. Soarta Rândunicii, a curtezanei frivole, Magda, îl preocupă îndelung pe compozitor. A revenit asupra lucrării în numeroase rânduri.                                           

Opera Maghiară din Cluj a readus acest spectacol la București sub bagheta dirijorului Horvath Joszef, în regia concepută de Ferenc Anger, cu participarea sopranei Covacinschi Yolanda, a tenorului Paraki Adorjan.

Am aflat cu vădit interes, actul de întemeiere a instituției a fost semnat de M.S. Regele Mihai I, la sfârșit de martie 1946.

Absolut firesc, Tripticul – cele trei opere într-un act, au fost așteptate cu nerăbdare de publicul bucureștean de specialitate, au fost primite cu căldură de marele public.                  

Colectivul Operei brașovene și-a luat această onorantă obligație sub bagheta dirijorului Cristian Sandu. Dintre cele trei lucrări, doar ultima, opera comică  Gianni Schichi a văzut luminile rampei la București, cu mai bine de jumătate de secol în urmă. Interesant de observat, cele trei lucrări ale celebrului  Triptic au fost concepute de această dată de trei regizori diferiți, aspect ce a ridicat interesul public.                                                 

Il Tabaro –  Pelerina, dispune de o forță muzical-dramatică de tragică substanțialitate, aspect potențat cu autentică vigoare de regizorul Alexandru Nagy. I-au fost alături, în primele roluri, Adrian Mărcan, Cristina Radu, Adrian Dumitru, Florentina Soare. Lucrarea centrală a tripticului, Suor Angelica, a fost concepută regizoral de Marian Pop, o realizare care a pus în evidență de o manieră pregnantă opoziția celor două caractere, tânăra călugăriță și principesa, roluri de bună susținere muzical dramatică datorată Aureliei Florian, lui Carmen Topciu.        Opera comică a Triptic-ului, Gianni Schicchi, a fost - în schimb - marcată de o regretabil lipsă de imaginație regizorală privind mișcarea scenică a numeroaselor personaje secundare ale acțiunii.    

In cadrul recentei ediții festivaliere, producția operei  Boema a fost susținută de un colectiv tânăr de realizatori ai  Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” din Galați. Rolurile principale au fost susținute de Lorena Puican, Paul Lungu și Lorena Mărginean sub conducerea regizorului Paolo Bosisio, a dirijorului Traian Ichim.

Semnificativ de observat, unul dintre marile spectacole pucciniene, opera Tosca, a fost realizat de colectivul  Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța. Rolul titular a fost susținut de soprana Nicoleta Ardelean în compania tenorului Răzvan Săraru, sub bagheta dirijorului Tiberiu Dragoș Oprea.

In alt sens, este de observat, concurența acceptată în sensul artistic motivațional al cuvântului, face ca fiecare teatru liric, fiecare instituție prezentă în Festival, să fi urmărit urmărit a se situa la nivelul unei excelențe susținute cu maxim, cu firesc efort. Am avut parte de un extins concert al valorilor, aspect demonstrat de întreaga ediție festivalieră. Iar aceasta spre bucuria unui public generos, entuziast, cel care intuiește valoarea individuală dar și pe cea de grup, a fiecărei instituții muzicale.

Nu poate fi încheiată această evocare a momentelor Festivalului Puccini fără a menționa activitatea realmente creatoare a jurnalistului audio-video Virgil Oprina, tenace realizator al unor reportaje dedicate fiecărui moment al Festivalului, evenimente rămase astfel, spre cunoaștere, pentru viitorime.