Fără aplicare consecventă nu există ACORD

Unul dintre scopurile fundamentale în ceea ce priveşte securitatea globală a comunităţii internaţionale, l-a reprezentat împiedicarea Iranului de a produce arma nucleară.

Astazi, la Viena, SUA, Marea Britanie, Franta, China, Federatia Rusa, Germania alaturi de reprezentantii Uniunii Europene au incheiat un acord general privind sistemul nuclear iranian, prin care se intentioneaza, in conditii de verificare atenta din partea AIEA, ca Iranul sa nu dobandeasca arma nucleara si sa se asigure ca programul nuclear iranian este dedicat exclusiv scopurilor pasnice.  

Problema nucleara iraniana nu preocupa doar Israelul sau statele din Golf. Aceasta reprezinta o preocupare la nivelul comunitatii internationale, fiind in egala masura atat o tema de securitate si pace, precum si un obiectiv principal al tratatelor internationale de neproliferare nucleara.

Se pot retine ca fiind elemente pozitive in ceea ce priveste Acordul semnat cu Iranul urmatoarele 3 aspecte:

1.     Limitarea capacitatilor Iranului de a continua procedurile de imbogatire a uraniului precum si in ceea ce priveste cercetarea/dezvoltarea in acest domeniu;

2.     Stabilirea unui mecanism de verificare, pe teren, a punerii in aplicare a angajamentelor asumate;

3.     Mecanismul automat de restabilire a sistemului de sanctiuni in conditiile in care este incalcat acest acord.

Daca unul dintre cele 6 state participante la negocieri considera ca Iranul nu si-a indeplinit obligatiile sau nu a furnizat explicatii credibile se va putea genera un vot in Consiliul de Securitate pentru reintroducerea sanctiunilor ONU.

Imediat dupa convenirea acestui acord, au aparut o serie de reactii  de la Moscova, dar si prin unii purtatori de mesaj de la Bucuresti, conform carora sistemul Scutului Antiracheta ar deveni inutil ca si consecinta imediata a recentului acord de la Viena.

Asa cum rezulta din precizarile facute extrem de clar de catre participantii la negocieri, unde a fost reprezentata si Federatia Rusa, constrangerile si interdictiile in ceea ce priveste achizitiile de arme grele si balistice de catre Iran raman in vigoare. Embargo-ul asupra armelor grele ar trebui mentinut pentru inca 5 ani, iar interdictia privind transferul in domeniul balistic ramane valabila pe o perioada de 8 ani. Pana la sfarsitul anului 2015, se vor desfasura o serie de activitati de verificare, la cele mai inalte standarde, executate de AIEA.

In schimbul ridicarii sanctiunilor, autoritatile de la Teheran, urmeaza sa accepte un control exhaustiv inclusiv in domeniul militar.

Procesul de recapatare a credibilitatii este unul foarte lung, iar astazi este prematur a se discuta de orice fel de relaxare in ceea ce priveste sistemele de aparare ale NATO privind amenintarea nucleara din partea Iranului. Este vorba de securitate si de pace, aspect care tine de insasi esenta functionarii Aliantei Nord-Atlantice. Prin urmare, orice incercare de a diminua sistemul defensiv, inainte de existenta unor certitudini ireversibile in legatura cu disparitia amenintarilor,  reprezinta o vulnerabilitate pe care NATO nu si-o poate asuma. Deocamdata s-au finalizat negocierile diplomatice prin care s-au urmarit pe de-o parte asumarea de catre Iran a stoparii celor 4 faze prin care ar fi putut sa dobandeasca arma nucleara, iar pe de alta parte relaxarea sistemului de sanctiuni economice care a sufocat economia iraniana.

Fara aplicare consecventa nu exista acord. Pana la momentul reevaluarii amenintarii nucleare iraniene in cadrul NATO - in functie de pastrarea vointei politice a acestui stat de a aplica intelegerile convenite - nu exista vreun argument care sa puna in discutie deciziile luate.