Grecia la scadenţă

Criza din Grecia panichează cetăţenii. Băncile elene sunt închise până la referendumul în care cetăţenii greci sunt întrebaţi dacă acceptă măsurile propuse de instituţiile europene FOTO Guliver Gettyimages

Prim-ministrul guvernului grec, Alexis Tsipras, a dat semnalul haosului. A fost anunţat referendumul pentru data de 5 iulie. Ce va urma? Mai are România o voce în Europa?

Prim-ministrul guvernului grec, Alexis Tsipras, a dat semnalul haosului. A fost anunţat referendumul pentru data de 5 iulie. Au fost impuse restricţionări extinse asupra capitalurilor şi sistemului bancar. Toate băncile - inclusiv sucursalele băncilor străine - vor rămâne închise timp de şase zile lucrătoare, după finalizarea referendumului. Retragerile sunt limitate la 60 euro pe zi (cu excepţia card-urilor emise de bănci străine, ca şi o concesie pentru sectorul turistic). Salariile vor fi plătite on-line, dar va exista un control foarte strict privind transferurile acestora în străinătate. La Atena bursa de valori va fi închisă pe o perioadă nedefinită.

Este întrebarea care a încins dezbaterile în Europa şi nu numai. Guvernele au încins telefoanele. Experţii evaluează, propun, iar decidenţii cântăresc alternativele.
 
Noi unde suntem?
 
Deşi ar fi o responsabilitate minimală a celor care conduc astăzi România să-şi informeze cetăţenii în legătură cu evoluţiile, la zi, se pare că acest lucru nu se întâmplă. Noi nu dezbatem public aceste teme pentru că deciziile guvernamentale, tradiţional, se „execută, nu se discută” aşa că orice informare prealabilă a opiniei publice este considerată pierdere de timp, cu câteva notabile excepţii.
 
Dar lumea europeană se mişcă.

Sper - cu oarecare scepticism recunosc - că evoluţiile sunt cunoscute în zonele de decizie din ţara noastră, că Bucureştiul se află ”pe telefoane” cu lumea largă. Nu este o problemă de ambiţie, ci de necesitate. Şi dacă vreţi chiar de orgoliu, că ţara mea contează, într-un moment de criză, că suntem consultaţi, ascultaţi şi problemele care ar putea să apăra în România sunt evaluate de către partenerii noştri.

În relaţiile internaţionale, situaţiile de criză îţi pot arată „cât cântăreşti” în procesul de decizie.  
 
În Europa, din care şi noi facem parte, s-a declarat „starea de necesitate”. Sigur am auzit minima retorică publică, mai ales a Băncii Naţionale, privind situaţia din Grecia, din care rezultă că România este cea mai ferită ţară din lume. Orice proces de contagiune decedează automat la frontiera ţării, liniştea băncilor greceşti din România este asigurată din toate direcţiile posibile, iar deponenţii pot să-şi facă liniştiţi concediile ...în Grecia.

Sigur mici accidente precum căderea drastică a cursului de schimb al leului sau avertizările MAE pentru călătorii în Grecia nu trebuie să îngrijoreze pe nimeni. Pierderea locurilor de muncă pentru românii aflaţi în Grecia şi o eventuală revenire a acestora în ţara nu preocupă pe nici un oficial de la Bucureşti. Suntem îndemnaţi cu alte cuvinte „Staţi liniştiţi la locurile voastre”!

Exprimându-mi „încrederea nestrămutata în raţiunile dezinteresului politic” de la Bucureşti privind criza greacă se cuvine totuşi să aruncăm o scurtă privire spre situaţia Greciei de astăzi, 30 iunie şi variantele europene pentru ieşirea din criză.  
 
Punctajul european privind viitorul cuprinde cinci puncte:

1. Economia Greciei a fost deja grav afectată de arierate şi de pierderea încrederii în rolul de intermediar al sistemului bancar în circuitul financiar, ceea ce a generat creşterea anormală a tranzacţiilor bazate pe cash. Mergând, mai departe, diminuarea aşteptărilor privind o înţelegere la nivel european, îngrijorarea legată de denominarea rapidă a monedei prin întoarcerea la drahmă şi disponibilitatea tot mai redusă a euro au generat falimente în cascadă, creşterea exponenţială a numărului de credite neperformante şi, pe cale de consecinţă, eludarea plătii taxelor şi impozitelor.Mai mult, peste 75% din cheltuielile guvernamentale reprezintă plata pensiilor, veniturilor personalului bugetar şi a beneficiilor sociale. Iar marile deconturi naţionale încep din 30 iunie. Este sigur că, marţi, 30 iunie, guvernul grec nu va plăti datoria de 1,6 miliarde euro către FMI, iar Board-ul acestuia de la Washington va activa imediat procedurile normale în cazul arieratelor excedentare.Este de aşteptat ca, în acest moment, urmare a deciziei FMI guvernele europene să se arate rezervate, dar să nu declare creditele acordate Greciei că fiind neperformante. Cu toate acestea este mai mult decât probabil că vor decide ca, în viitor, orice program de finanţare pentru Grecia să fie mai dificil de negociat şi de încheiat.

 2. În situaţia unui tensiuni financiare intense, guvernul grec va trebui să decidă între două alternative. Prima să adopte o moneda naţională pentru acoperirea cheltuielilor. În acest caz, de facto, o „moneda duală” ar circulă în Grecia. A doua să se poziţioneze în situaţia unui debitor a€“ sprijinit printr-un program convenit cu zonă euro. În această a doua alternativă, BCE ar furniza lichiditatea necesară (cazul Ciprului) şi Grecia ar putea fi susţinută o perioadă de timp pentru restructurarea datoriei şi recapitalizarea băncilor. Nu este însă cazul aici. Deficitele enorme pun guvernul grec în situaţia de a nu mai putea finanţa cheltuielile sociale prioritare.În acest moment, europenii sunt foarte atenţi la ce se va întâmplă în săptămâna următoare referendumului când fondurile cash se vor epuiza, iar presiunea pentru redeschiderea băncilor va fi uriaşă. Şi foarte grav, tentaţia de tipări monedă va fi substanţială.
 
 3. Evaluările arată că pericolul de contagiune este mai redus decât în 2010. Situaţia în Europa este diferită de aceea din anii 2008 şi 2010, având în vedere reformele adoptate de atunci, facilităţile de urgenţă şi instrumentele bancare aflate la dispoziţia BCE pentru a interveni în situaţii excepţionale. Mai mult, expunerea băncilor greceşti fiind deja limitată, iar cea mai mare parte a datoriei revenind sectorului public, riscurile de contagiune sunt mai reduse.Eurogroup-ul şi BCE au anunţat că „vor face uz de toate instrumentele pe care le au la dispoziţie pentru păstrarea integrităţii şi stabilităţii zonei euro”.Concomitent cu aceste evenimente europenii anticipează devalorizarea euro în raport cu dolarul reflectând aşteptările privind măsurile extinse pe care le va lua BCE în scopul relaxării monetare, cu efect benefic pentru SUA.

4. Referendumul „îngheaţă” negocierile, dar nici votul ”NU” sau votul ”DA” nu vor deschide calea pentru o înţelegere solidă.

La 5 iulie, un vot negativ, va întări guvernul grec într-o poziţie mai rigidă în negocieri, făcând tot mai probabilă ieşirea Greciei din zona euro. Este mult mai uşor să faci campanie, cu sprijinul guvernului, împotriva austerităţii, decât în favoarea reformelor dure.

Guvernul grec a respins propunerile europene arătând că nu este capabil politic să implementeze reformele substanţiale care presupun tăierea pensiilor, salariilor şi a beneficiilor sociale, oferta greacă privind creşterea taxării fiind insuficientă.

Tsipras ar trebui, practic, să îşi contrazică propria platformă electorală pentru a-şi salva ţara.
 
5. Europenii ştiu că orice ofertă de negociere, după ziua referendumului, va trebui să reflecte atât o nouă decizie a creditorilor, dar şi aşteptările Parlamentului grec în care Syriza deţine majoritatea. Misiune aproape imposibilă.  
 
Şi revin cu întrebarea „Noi unde suntem?” la care adaug „De ce nu ne auzim în marea dezbatere europeană generată de criză grecească privind viitorul euro? Sau poate - mă gândesc - aderarea la zona euro nu mai este o prioritate pentru conducerea de la Bucureşti şi putem să stăm liniştiţi.