Unda de șoc a exploziei mămăligii
0Majoritatea românilor se uită la protestele fermierilor ca la un fel de ciudățenie abstractă. De altfel, este cam greu de înțeles situația țăranilor câtă vreme marea majoritate a conaționalilor au impresia că mâncarea crește direct în depozitul supermarketului, iar „țăran” este sinonim cu asistatul social care reazemă pereții crâșmei rurale.
De fapt, asistăm la o decuplare ciudată de la logica elementară după care funcționează societatea umană. Începând cu Guvernul României, aproape nimeni nu pare a mai înțelege că pentru a cheltui un leu trebuie mai întâi să-l produci (sau măcar să-l încasezi din taxe). Și că este absurd ca un lucru sau serviciu care a fost produs cu un leu să ajungă la beneficiarul final, prin intermediul mafiei „combinatorilor”, la un preț de zece ori mai mare.
Pur și simplu, regulile economiei de piață nu mai funcționează din cauza înțelegerilor cartelare scăpate de sub orice control. Pare o afirmație exagerată, dar nu este deloc așa. Majoritatea mărfurilor produse de fermierii români sunt obiectul speculațiilor masive.
În prima fază, în defavoarea producătorilor, care primesc prețuri de mizerie ca urmare a unui pact mafiot (de tip cartel) cum n-a existat nicicând în istoria omenirii.
În a doua fază, în defavoarea consumatorilor, care plătesc prețuri umflate fără nicio rușine (dar și ilegal; dar Consiliul Concurenței există fix degeaba în România...), ca urmare a unor înțelegeri monstruoase între marile rețele care domină comerțul.
Dau și un exemplu relevant. Poate că nu știți, dar laptele de vacă integral (cu grăsime între 3,5 și 4,5%!) pleacă din ferme cu 2,0-2,2 lei pe litru. Uneori și sub 2 lei/litru. La raft, ajunge cu doar 1,5% grăsime (practic doar 30% din laptele inițial), dar cu prețul de 8-10 lei pe litru. Procesatorul laptelui și comerciantul încasează, așadar, între 24-30 de lei pentru litrul de lapte (că restul e apă chioară adăugată!), cheltuind nu mai mult de 4 lei/litru pentru achiziție, procesare și comercializare (la un adaos comercial de circa 30%). Restul este taxa pe lăcomie pe care o plătesc consumatorii.
Situația este valabilă pentru absolut orice produs agricol din România. La fel la produsele energetice. Totul a fost încorsetat în regulile mafiei „combinatorilor”, care conduce totul. Și nu-i deloc întâmplător.
Căci în acest timp, autoritățile stau și se uită lung în zare, se bucură că au mai prins un mandat, un fotoliu de șef la o instituție de stat (și la propriu și la figurat), că au mai prostit o tură poporul, că le-a mai picat un comision, un ciubuc, o șpagă, ceva, orice.
Nemulțumirile fermierilor nu-s doar, așa, un moft al țăranilor care „s-au plictisit de atâta bine” (cum scria zilele trecute un haplea cu revoltător de mulți urmăritori).
Explozia mămăligii este un efect al faptului că s-a umplut paharul, că legile din țara asta par făcute doar pentru a sluji mafioții, că aproape toată clasa politică este chitită doar pe propriul succes și propria bunăstare. În logica lor, a sluji țara a devenit o prostie, țara trebui să fie sluga găștii cățărate în fruntea nației.
Că statul a devenit un parazit stau mărturie mai ales taxele și impozitele tot mai mari plătite de români. Sunt cele mai mari din Europa! Practic, un român care muncește pentru o leafă de 7.000 de lei „pe hârtie” ajunge să primească în mână doar 4.095 de lei. Statul ia din start 42,79%.
Și mai ia și din cei 4.095 de lei rămași, căci 19% este TVA la orice produs cumpărat (alți 778 lei).
Și mai ia, anual, și impozite pe casă și mașină, deși sunt luate din bani deja impozitați, nu-s furate.
Și mai ia și tot felul de taxe pe serviciile publice care ar trebui să fie incluse în taxarea muncii (te-au jumulit din start, dar mai e loc): pentru salubritate, pentru acces la justiție, pentru acces la autostrăzi, pentru orice faci sau nu faci.
Practic, un român în dreptul căruia scrie pe fluturaș 7.000 de lei cheltuiește în folosul lui, după ce-și rupe oasele muncind, cel mult 2.500 de lei. Din care trebuie să-și procure cele necesare. Restul înghite statul nesătul, pentru a ține în solda lui tot felul de făcători de nimic, de lipitori de afișe, de propagandiști electorali, de trântori cu carnet de partid.
În spinarea românilor s-a cățărat un cuplu dictatorial odios, format dintr-o clasă politică incompetentă și lacomă, dar și o mafie economică fără precedent în istorie. Ce-i drept, poporul nu-i chiar prost, a cam priceput, deci cam este pe aproape să se ia de gât cu ei. Faptul că o să tot auziți de la „trompetele” sistemului că la mijloc este o acțiune politică, că este mâna extremei dreapta (sau stânga), sau cine știe ce altă prostie de acest fel, este doar o încercare de manipulare.
Mămăliga explodează. Se prea poate să genereze o undă de șoc mai mare decât cred unii. Dar guvernanții dau vina pe apa din fântână, pe coceanul porumbului sau pe oricine altcineva, numai pe ei nu. Ei mai vor un mandat, o sinecură, o atenție, o măslină, un ciubuc, un peșcheș, o șpagă, un comision, ceva, orice.
Se încarcă comentariile...
