Asemănarea șocantă dintre Securitatea lui Ceaușescu și serviciile secrete din epoca Iohannis
0Un reputat istoric român a identificat dedesubturile interesante ale relației din triunghiul „Ceaușescu-Securitate-Popor”, din perioada 1980-1990. Șocant este că unele lucruri seamănă izbitor cu relația actuală din triunghiul „politicieni-servicii-români”.
Istoricul Mădălin Hodor (cercetător din Consiliul Naţionale de Studiere a Arhivelor Securităţii - CNSAS) a făcut pentru „Adevărul” o foarte interesantă analiză a căderii lui Ceaușescu, în Decembrie 1989, din perspectiva rolului șefilor Securității în radicalizarea românilor.
Cercetările lui Mădălin Hodor au relevat faptul că instituția de forță, politizată agresiv la vârf după fuga lui Mihai Pacepa în SUA, nu mai furniza regimului, în realitate, nimic adevărat. Doar minciuni zornăitoare, ode și asigurări că totul este sublim în țară, astfel încât „marele lider” să fie mulțumit.
Practic, Securitatea se dusese cu informarea pe panta „producțiilor record” - 25 de tone de grâu la hectar, 70 de litri de lapte în medie, pe zi, de fiecare vacă, în medie samd. Însă toate acestea existau doar în telegramele către CC al PCR, nu și în hambare... La fel, „bunăstarea și fericirea poporului” despre care afla Ceaușescu se regăsea doar în hârtiile cu antet și ștampile...
Știau. Însă doar știau...
În același timp, istoricul a descoperit că la nivelul ofițerilor operativi și a vastei rețele de informatori și de turnători lucrurile stăteau cu totul diferit față de cum se „făceau cărțile” la vârf. De fapt, erau întocmite rapoarte precise, care arătau că starea poporului este foarte rea, că este pe cale să „explodeze mămăliga” dacă românii nu vor primi libertăți civile și condiții de trai decente.
Practic, securiștii „de meserie” cam știau că vine o revoluție, însă șefii lor, politruci semianalfabeți fără coloană vertebrală, preferau să-i pupe tălpile lui Ceaușescu pentru a-și păstra privilegiile. Se construise un soi de utopie socialistă care funcționa doar în capul camarilei lui Ceaușescu.
Concluziile lui Mădălin Hodor sunt clare. Comunismul oricum ar fi căzut, la un moment dat, însă acest lucru s-ar fi întâmplat fără să fie o baie de sânge, ci oarecum pașnic, în spiritul celorlalte țări din blocul estic.
O paralelă care cam sperie
Plecând de la cercetarea istoricului menționat, se întrezărește o coincidență care cam sperie. Situația din perioada 1980-1990 (când românii au dus-o cel mai greu sub Ceaușescu) seamănă destul de bine, în multe aspecte, cu cea din zilele noastre. Serviciile secrete au ajuns la un nivel profesional foarte scăzut. Au demonstrat deja că nu au capacitatea să identifice pericolele care pot afecta țara.
Politizate excesiv și împănate cu șefi aroganți, preocupați de propriile privilegii (a se vedea deplasările externe pe la curse de F1; dar sunt și multe alte hibe pe acolo), serviciile secrete nu mai pot oferi un feedback profund despre starea națiunii. Or asta înseamnă că există fix degeaba, deși au o schemă de personal cam cât Securitatea lui Ceaușescu și „papă” fonduri uriașe din bugetul țării.
În directă legătură cu serviciile, deja devine alarmantă situația care a generat anularea alegerilor prezidențiale. O măsură fără precedent în lumea civilizată, care a provocat la marile cancelarii europene suspiciuni față de instituțiile statului român. Nu este nicio întâmplare că oficialii noștri nu mai sunt invitați la anume întâlniri internaționale. Este un efect!
Despre declarații, dovezi și alți demoni...
Oficial, anularea alegerilor a fost o decizie generată de un pericol grav la adresa democrației. Putem înțelege asta. Însă pericolele nu se demonstrează din vorbe, pe retorică politicianistă, ci trebuie probe solide. Altfel, s-ar putea ca deciziile controversate, la limita democrației în fapt, să ascundă altceva...
Problema este că probele nu vin... Cine a plătit? Cât a plătit? Când a plătit? Cui a plătit? Cum s-a produs ingerința externă? Ce legi au fost încălcate (articol, alineat)? Cine le-a încălcat (nume, prenume, funcție)? Ce măsuri legale s-au dispus? Nu știm. Și nici nu e clar dacă o să știm vreodată, cât vreme dinspre președintele Klaus Johannis s-a transmis mesajul stupefiant că „este greu de demonstrat”.
Desigur, toate aceste informații ar trebui/ar fi trebuit să le afle serviciile secrete. Însă acestea nu au dat nicio secundă impresia că au dovezi (declarațiile președintelui indică faptul că mai degrabă n-au...), ci au furnizat doar niște vorbe care - sincer - par mai mult opinii ca la talk-show televizat, nu concluziile unor experți în securitatea națională. Iar dacă nu au în spate probe, sunt doar declarații politice. Adică sunt egale cu zero. Caz în care nu se justifică măsurile abrupte de anulare a votului românilor. Căci n-au votat algoritmi ori altfel de entități abstracte, ci oameni în carne și oase. Nu trebuie să uităm nicio secundă asta!
În chestiunea anulării alegerilor, ca și în Decembrie 1989, nu clasa politică, ci poporul este Marele Judecător. Dar poporul nu are cum să creadă că-i așa cum susțin serviciile secrete dacă dosarul cauzei este gol. Cu cât trece mai mult timp și în loc de dovezi primim doar vorbe goale, cu atât românii vor fi mai convinși că democrația din România a intrat într-un joc foarte periculos... Iar asta poate fi o lovitură fatală pentru democrația noastră...
Se încarcă comentariile...
